Podul unei case vechi din centrul Bucureştiului – zona Gara de Nord-Titulescu, a fost amenajat astfel încât să se păstreze la vedere cât mai mult din suprafeţele de lemn. Ambientarea spaţiului rezultat a fost realizată cu ajutorul mobilierului stil, accesoriilor antice şi operelor de artă, cărora le-au fost adăugate piese şi accesorii moderne.
Spaţiul era mare, de peste 150 mp şi prezenta de asemenea suprafeţe mari de lemn. În mediul urban, rareori vii în contact cu frumuseţea şi nobleţea unui lemn antic şi bine uscat, chiar dacă este deteriorat, plin de cuie şi dat cu var. Specifică podului în cauză era o structură masivă de grinzi din lemn, în formă de cruce, plasată pe o mare parte din suprafaţă. Aceasta fixează şi ancorează construcţia în caz de cutremure sau vânturi puternice şi totodată conferă spaţiului un aer interesant, de poveste.
Dacă se mai adaugă căpriorii, coşurile din cărămidă, lucarnele, acoperişul în multe ape, cu ţiglă solz, şi zidul de cărămidă de pe una dintre laturi, se poate înţelege de ce a fost întrezărit potenţialul uriaş pentru amenajarea unui spaţiu de locuit gen loft, cald şi spectaculos. Lucrările de amenajare au durat circa un an, timp în care acoperişul a fost reparat, ţigla veche a fost înlocuită cu una nouă, Tondach, la fel şi duşumeaua. În locul ochiurilor de geam din pod au fost montate ferestre de mansardă Velux, iar apoi rulouri textile. A urmat împărţirea spaţiului, realizată cu ajutorul unor pereţi uşori, din gips-carton. Pe pereţii laterali – acolo unde a fost posibil – s-au păstrat la vedere căpriorii vechi. Rezultatul: un loft de aproximativ 100 mp, care înglobează holul, livingul, diningul şi un salon adiacent. Celelalte încăperi sunt: un dormitor, un mic cabinet de lucru, o cameră de oaspeţi şi o încăpere folosită în prezent pentru dressing şi depozitare.
Finisări şi decorări
Cel mai interesant aspect a fost cel al recuperării arhitecturii grinzilor şi cărămizilor. În ceea ce priveşte lemnul, au fost îndepărtate mizeria şi cuiele de pe suprafaţa lemnului. Tratat apoi simplu, cu ulei de in şi răşină, lemnul a căpătat un aspect viu şi strălucitor. Pentru a fi în ton, duşumeaua a fost băiţuită şi apoi dată cu lac (a mers foarte bine cel folosit pentru ambarcaţiuni), pentru protecţie. Tonurile duşumelei sunt ba roşiatice, ba galben coniac, ba maro mai închis, stil nuc sau lemn ars. Pentru cărămidă, munca a necesitat la fel de multă răbdare, curăţarea cu periile de sârmă fiind foarte anevoioasă. Golurile au fost umplute cu var, combinaţia dintre cele două materiale naturale, precum şi cea dintre culori (roşu-alb) fiind foarte reuşite, păstrând aspectul antic al structurii. Deoarece exista riscul de se măcina, cărămizile au fost lăcuite (tot cu lac pentru ambarcaţiuni), redându-li-se astfel prospeţimea şi o splendidă culoare vie. Decorul a fost realizat cu piese de mobilier opere de artă şi accesorii vintage, adăugându-se şi unele noi, şi chiar rustice, eclectismul fiind caracteristica majoră a amenajării.
