Durerile de articulaţii, de şold sau de mâini îi fac pe unii bolnavi să renunţe la serviciu în primii cinci ani de boală.
Avea 19 ani şi o mulţime de visuri şi speranţe. „Aşteptam totul de la viaţă, mai puţin ce s-a întâmplat în realitate. Durerile erau vii şi apăsătoare la încheieturile mâinilor şi la glezne, iar picioarele erau umflate şi nu mă mai ascultau”, povesteşte Cezara, o tânără de 33 de ani. N-a stat pe gânduri prea mult şi a mers imediat la medic. După o serie de investigaţii şi supoziţii, i s-a pus diagnosticul de artrită reumatoidă.
Fumătorii şi femeile au risc crescut
Cezara a început tratamentul cu antiinflamatorii nesteroide. „În timp, au apărut şi dureri de stomac, arsuri, gastroduodenită şi dureri de cap, toate acestea culminând cu o hepatită medicamentoasă”, spune Cezara. Pentru că la un moment dat medicamentele nu şi-au mai făcut efectul, a trebuit să renunţe la ele şi să înceapă tratamentul biologic. După o lună şi jumătate, durerile de articulaţii i-au dispărut aproape complet. O mai supără din când în când dacă face un efort mai mare, la stres sau când se modifică presiunea atmosferică.
Artrita reumatoidă este o boală autoimună care-i afectează în special pe cei care au deja în familie o rudă bolnavă, pe fumători şi pe femei. Boala poate să apară la orice vârstă, dar de cele mai multe ori se declanşează între 20 şi 40 de ani. „Articulaţiile sunt dureroase şi umflate. Cel mai frecvent sunt afectate mâinile şi degetele, dar şi laba piciorului, genunchii, umerii, coatele sau şoldurile. Dimineaţa, bolnavul se mişcă cu dificultate şi are nevoie de o perioadă mai lungă până când încheietura îşi reia mobilitatea normală”, spune Cătălin Codreanu, medic primar reumatologie la Centrul de Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia” din Bucureşti.
Articulaţiile pot fi distruse
Scăderea poftei de mâncare, oboseala, depresia, anxietatea şi febra sunt simptome care pot însoţi această boală. La aproape un sfert din bolnavi apar mici umflături sub piele în zona încheieturilor, iar mulţi dintre ei suferă şi de anemie. Cei care nu se tratează riscă să aibă probleme inclusiv cu tendoanele, cartilajele articulare şi oasele. „Dacă boala nu este diagnosticată şi tratată corect, articulaţiile pot fi distruse. Mai mult de jumătate din pacienţi renunţă la viaţa profesională în primii cinci ani de boală”, mai spune Cătălin Codreanu.
Tratamentul artritei reumatoide constă în administrarea unor medicamente de fond care împiedică sau întârzie evoluţia leziunilor osteoarticulare. Terapia trebuie începută imediat după punerea diagnosticului, efectele apărând în maximum trei luni. „Întreruperea prematură a terapiei de fond creşte riscul de recădere, neexistând nici o garanţie că boala va putea fi din nou controlată la reluarea tratamentului”, spune medicul.
„Mă adaptez la limitele organismului meu”
Bolnavii care nu răspund la terapiile clasice trebuie să urmeze terapia biologică cu blocanţi ai factorului de necroză tumorală alfa: etanercept, infliximab sau adalimumab. Dieta şi kineto-terapia sunt, de asemenea, importante pentru bolnavii cu artrită reumatoidă. „Exerciţiile sunt vitale, deoarece ajută articulaţiile să nu anchilozeze şi întăresc musculatura. Din păcate, nu există bazine pentru persoane reumatice. Momentan, eu fac gimnastică medicală la spital”, spune Cezara. A învăţat să alterneze perioadele active cu cele de odihnă şi să nu mai facă excese care să-i epuizeze organismul. „Mă adaptez la limitele organismului meu. Preţuiesc viaţa pe care o am, aşa cum este, atât timp cât îmi este dată, alături de cei pe care-i iubesc”, adaugă tânăra.
