O nouă teorie asupra răspândirii cancerului în corpul uman a fost unanim acceptată de cercetătorii americani. Celula malignă nu mai este considerată a fi singura responsabilă. ARN-ul, cu funcţia sa de mesager, poate influenţa evoluţia celulară.
În ultimii ani studiile despre cancer au fost ghidate de o singură viziune comună asupra existenţei unei singure celule, care, fără să le deranjeze pe cele din jurul său, evoluează într-o tumoră malignă.
Printr-o serie de mutaţii întâmplătoare, genele care încurajează diviziunea celulară sunt suprasolicitate, în timp ce genele care trimit semnale de limitare a creşterii devin nefuncţionale.
Cu sistemul accelerat şi variantele de frânare limitate, celula şi urmaşii săi sunt liberi să se multiplice rapid. Mai multe mutaţii se acumulează şi permit celulelor canceroase să le acapareze pe cele responsabile cu protecţia organismului şi să atace ţesutul înconjurător, provocând metastaze.
Principiile de bază, susţinute timp de 11 ani, mai servesc încă asemenea unei teorii Big Bang a domeniului.
Însă descoperiri recente adaugă noi detalii acestei scheme.
Majoritatea ADN-ului, de exemplu, a fost mult timp considerată un fel de cimitir al sfărâmăturilor celulare, care nu avea niciun rol în transportarea cancerului. Numai 2% din genomul umam produce enzime şi alte proteine, arme ale cancerului împotriva sistemului imunitar uman.
Acest ADN nefolositor este astăzi numit „necodat” iar cercetătorii descoperă că „pseudogenele” din acest fragment al ADN-ului au un rol în dezvoltarea cancerului.
„Ne-am concentrat obsesiv atenţia asupra a două procente din genom,” spune doctorul Pier Paolo Pandolfi, profesor de medicină şi patologie la Harvard Medical School. Anul acesta, la întâlnirea Asociaţiei Americane pentru Cercetarea Cancerului din Orlando, Florida, profesorul a descris o nouă „dimensiune biologică” în care semnalele provenind din ambele regiuni ale genomului participă în balanţa delicată dintre comportamentul celular normal şi cel malign.
„Suntem depăsiţi numeric,” spune Jeremy K. Nicholson, preşedintele departamentului de chirurgie şi cancer de la Imperial College din London. „Împreună, spune el, 99% dintre genele funcţionale din corpul uman sunt microbi.”
Conform teoriei centrale a biologiei moleculare, informaţia păstrată în ADN-ul genomului este copiată de mesagerul ARN şi apoi purtată spre structurile subcelulare, numite ribozomi, unde este folosită pentru a asambla proteinele. Aceste structuri, numite micro-ARN-uri au fost considerate până acum doar zgomot celular, însă încep a le fi atribuite funcţii importante în răspândirea cancerului.
Ataşat de mesagerul unei gene ARN, micro-ARN-ul poate preveni instrucţiunile să-şi atingă ţinta – în special amuţind gena – şi poate modula semnalul în alte forme. Numeroase prezentări din cadrul întrunirii de la Orlando, au explorat cum micro-ARN-ul este implicat în reglarea fină care diferenţiază o celulă sănătoasă de una malignă.
