După ce a suferit o intervenţie de replantare a mâinii stângi, Mihai Stoian (38 de ani) speră ca la sfârşitul anului viitor să se reîntoarcă printre colegii de muncă
Pe 7 septembrie, Mihai Stoian (38 de ani) s-a dus ca în fiecare dimineaţă la muncă, la serviciul său din Călăraşi. Se schimbase de blugi şi de tricou, îşi trăsese pe el salopeta şi îşi băuse cafeaua de la automat. „Lucram la o fabrică de materiale de construcţii şi trebuia să supraveghez o bandă rulantă. La un moment dat m-am aşezat pe un morman de nisip, care s-a surpat şi din instinct am încercat să mă sprijin de ceva. Un tambur care circula pe bandă mi-a prins mâna şi asta fost tot”, spune bărbatul, apoi face o pauză şi încearcă să îşi mişte câteva dintre degetele operate. În urmă cu o lună, medicii de la Spitalul de Urgenţă Floreasca i-au replantat mâna stânga, ce îi fusese smulsă, printr-o intervenţie care a durat 12 ore.
Am înfăşurat mâna într-un tricou
Dacă Mihai ar fi strigat, nici un muncitor din fabrică nu l-ar fi auzit, din cauza zgomotului, iar dacă ar fi încercat să oprească banda ar fi fost imposibil, aşa că tot ce îi mai rămăsese de făcut a fost să îşi recupereze mâna de sub tambur. „După câteva minute am reuşit să mă desprind. Dacă rola ar fi avut o forţă mai mare, nu aş fi reuşit să scot mâna”, spune el.
În tot acest timp Mihai nu îşi aminteşte să fi simţit o durere puternică. „Nu ştiu ce secreta organismul în acel moment, dar nu simţeam atât de intens durerea”, spune el.
Căutând pe cineva care să îl ajute, Mihai a ieşit în curtea instituţiei, unde l-a găsit pe Dan, un coleg mai tânăr. „Un copil de 20 de ani… L-am strigat, iar când m-a văzut s-a îngălbenit la faţă. I-am zis să fie calm şi l-am rugat să îmi aducă un garou. Între timp mi-am înfăşurat mâna rănită într-un tricou”, reface el firul evenimentelor.
Transportat cu un elicopter SMURD
Cu o maşină de la fabrică, bărbatul a ajuns în cele din urmă la Spitalul din Călăraşi, unde medicii i-au acordat primul ajutor. I-au curăţat mâna care se mai ţinea într-o venă, i-au învelit-o şi au pus-o apoi în atmosferă de gheaţă cu apă. Foarte rapid, a venit şi un elicopter SMURD, care l-a transportat direct la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti.
„Accidentul a avut loc pe la 8.00, iar la 11.00 eram la Floreasca. Mai departe nu mai ştiu. După operaţie mai mult am dormit decât am fost treaz”, mărturiseşte el.
Intervenţii complexe, costisitoare şi de lungă durată
Mihai Stoian este acum unul dintre sutele de pacienţi din România care au beneficiat de o intervenţie de replantare de mână, în urma unui accident de muncă. „Sunt intervenţii complexe, care durează mult şi care nu sunt decontate de Casa de Asigurari de Sănătate la justa lor valoare. De aceea, puţine centre de chirurgie plastică îşi iau angajamentul să le facă”, spune medicul Dumitru Totir, chirurg plastician la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti şi unul dintre cei care s-au ocupat de cazul lui Mihai.
Criteriile de selecţie a pacienţilor pentru o astfel de operaţie sunt şi ele destul de riguroase. „Mihai a avut noroc că mâna sa era bine conservată, învelită în pansament, băgată într-o pungă de plastic şi abia apoi transportată în atmosferă de gheaţă”, explică unul dintre criterii medicul Dumitru Totir. Situatiile în care pacientii ajung la spital cu membrele conservate incorect sunt frecvente. „Întâi trebuie înfăşurate într-un pansament, într-un tifon şi introduse într-o pungă de plastic şi de abia apoi puse într-o atmosferă de apa şi gheaţă. Altfel, se lezează orice structură şi membrele nu mai pot fi replantate”, explică medicul Dumitru Totir.
Nervii şi vasele de sânge, refăcute sub microscop
În cazul lui Mihai, dificultăţile au venit mai degrabă din faptul că mâna fusese smulsă, nu tăiată, aşa cum se întamplă în majoritatea accidentelor de muncă. „În cazul unui membru tăiat vasele de sânge sunt mai puţin lezate. În schimb, la el mâna fusese smulsă, iar rănile erau mari, întinse şi asta a mărit timpul operator. Toţi nervii şi toate vasele de sânge au fost refăcute sub microscop operator”, spune medicul Dumitru Totir.
Intervenţia de replantare de membre constă, printre altele, în refacerea, la microscop, a tuturor fluxurilor vasculare, a muşchilor, tendoanelor, nervilor. „Totul se face cu fire foarte subţiri de ordinul micronilor. A fost o operaţie grea şi lungă, acum totul depinde de el ca să recupereze”, explică medicul Dumitru Totir.
Conştient că procesul de recuperare va dura toată viaţa, Mihai încearcă să se antreneze de pe acum şi îşi mişcă din când în când degetele, atât cât poate. „Nu sunt vreun visător să cred ca voi mai avea mâna de dinainte, dar nici plângăcios nu sunt. Cei de la fabrică m-au asigurat că indiferent de situaţie ceva de lucru se va găsi şi pentru mine”, spune optimist Mihai, care îi are alături pe cei doi părinţi pensionari.
Deocamdată îşi petrece timpul la pat, primind vizite din partea familiei şi a colegilor, printre care speră să se reîntoarcă. „Tot ce îmi doresc acum e să mă văd ieşit de aici. Vreau să îmi fac mâna să funcţioneze cât mai bine. Atât cât o să pot să fac cu ea, să beau un pahar cu apă sau să mănânc, eu o să fiu mulţumit”, spune el, plin de încredere.
Recuperare în proporţie de 80%
Prima replantare de membre s-a făcut în România acum 30 de ani şi a fost efectuată de profesorul Ioan Lascar de la Spitalul Floreasca din Bucureşti. „Din cei 250 de pacienţi pe care i-am operat, aproape 80% s-au recuperat şi s-au întors la lucru. Îmi aduc aminte de cazul unui şofer care s-a recuperat perfect şi a putut conduce din nou fără probleme. Scopul intervenţiei nu este doar unul estetic. Pacienţii îşi pot recăpăta sensibilitatea, mobilitatea şi funcţionalitatea membrelor”, spune profesorul Ioan Lascar.
Pentru a putea efectua o astfel de intervenţie, un chirurg are nevoie de zeci de ore de practică experimentală. Se fac exerciţii pe degete de mănuşă, pe pulpe de pui, pe şobolani, pe iepuri. Dacă animalele supravieţuiesc şi există o rată considerabilă de succes, medicul poate opera şi oameni. „Este o operaţie foarte solicitantă, pentru care este nevoie de răbdare, rezistenţă fizică, rafinament şi un control bun al mişcărilor”, spune profesorul Ioan Lascar.
Alternativa la astfel de intervenţii sunt protezele. Există unele chiar foarte moderne sub forma unor braţe robotice, ce functionează pe baza unor biocurenţi. „Prin anumite motoraşe cu pârghii se mişcă nişte degete artificale”, explică, pe scurt, profesorul Lascar modul în care acestea funcţionează. Astfel de proteze sunt însă foarte costisitoare şi puţini şi le pot permite. Medici spun că pacientii accepta mult mai greu o proteză şi că majoritatea preferă replantarea de membre.
