4.5 C
București
luni, 11 noiembrie 2024
AcasăGDPRBolnavii nu stiu cum se pot salva

Bolnavii nu stiu cum se pot salva

Interviu cu seful Clinicii de Cardiologie din Targu-Mures, dr. Imre Benedek

» Medicul targumuresean Imre Benedek, seful Sectiei de Cardiologie din cadrul Spitalului Clinic Judetean de Urgenta de la Targu-Mures, este unul dintre cei mai activi cardiologi romani. Participarea sa la multiple conferinte internationale si organizarea unor asemenea evenimente la Targu-Mures i-au dus faima si peste hotare. Cel mai important este insa ca Benedek este cautat de pacienti din toata tara, reprezentand pentru multi bolnavi marea speranta. De-a lungul timpului, de multe ori a fost in centrul unor scandaluri care s-au stins insa la fel de repede pe cat au inceput. A fost si consilier al ministrului Sanatatii, iar atunci a fost acuzat ca a dirijat fonduri spre clinica pe care o conduce. Ultima oara insa dr. Imre Benedek a fost acuzat ca a facut experiente pe fiinte umane printr-un transplant neautorizat la Autoritatea Nationala de Transplant, ale carui rezultate sunt deocamdata favorabile pacientilor.

» Domnule doctor, unde se situeaza, din perspectiva cardiologiei, sistemul sanitar romanesc comparativ cu cele din restul Uniunii Europene?

Imre Benedek: Sistemul de asistare a bolnavilor cardiovasculari are o lege elaborata de Ministerul Sanatatii, care se situeaza ca si conceptie la nivelul celei europene. Acesta este un avantaj, dar este totodata un mare dezavantaj pentru ca aceasta lege a fost si cred ca si trebuia croita dupa cerintele si asteptarile bolnavului care este cetatean european si nu poate fi diferentiat ca traieste aici sau dincolo, insa baza materiala, structurile umane si mentalitatea sunt departe. Despre ce vorbesc? Un simplu exemplu: asistarea bolnavului cardiovascular in situatii de criza – cum ar fi infarct miocardic acut – este foarte bine descrisa, ca si metodele de asistare, dar consider ca ne aflam departe de acestea.

» Dati-ne cateva exemple concrete.
Imre Benedek: De exemplu, un infarct miocardic acut trebuie asistat in centre interventionale. Trebuie sa fie cel putin un centru interventional ls 500.000 de locuitori. Daca ne gandim bine, noi avem 22 de milioane de locuitori si avem, asemenea, centre in Bucuresti, Targu-Mures, Cluj, Timisoara si Craiova. Deci bolnavul cardiovascular si cel care a suferit un infarct miocardic acut isi dezvolta boala cum a fost acum 20-30 de ani. Ce inseamna aceasta in cifre? Daca exista asistare ca in urma cu 20-30 de ani, mortalitatea este peste 20%, deci din 100 de bolnavi 25-30 mor. Daca apar asistarea cu monitorizarea parametrilor si interventia prompta a medicului, acesta scade la 15%, deci mor doar 15. Daca apare cardiologia interventionala, mor 2-3, maximum 5 pacienti. Daca luati din o suta 30 sau din o suta 15 sau 5 si daca va ganditi ca este vorba de apartinatorul dumneavoastra, este o cifra izbitoare nu?!

» Domnule profesor, ati fost consilier al ministrului Sanatatii si director al CJAS Mures. Ati incercat sa faceti sa creasca numarul centrelor interventionale, sa modificati ceva in acest sistem? A depins vreun moment de dumneavoastra? De cine depinde acum?

Imre Benedek: UDMR avea pozitie de ministru. Era domnul Hajdu (Hajdu Gabor – n.r.), cu pregatire juridica, si a adus o contributie importanta in acest sens pentru ca s-a folosit de consilieri, iar eu am fost unul dintre consilieri, cardiolog. Noi am finalizat Centrul de boli cardiovasculare din Iasi, care nu exista, si am inceput si am infiintat Centrul de boli cardiovasculare Craiova. si, pe langa acestea, am mai infiintat la Cluj inca o unitate, la Bucuresti doua unitati si la Targu-Mures una. Daca atat s-a putut face, asta am facut intr-un an. Daca fiecare – dupa acel an, pentru ca de atunci au trecut aproape sapte ani – ar fi infiintat unul, aveam acum mai multe centre decat era necesar.

» Si, fiindca vorbiti de "cat era necesar", cate centre interventionale considerati ca sunt necesare in momentul de fata si unde ar trebui sa fie ele amplasate?
Imre Benedek: In momentul de fata, v-am spus, 500.000 de locuitori ar trebui sa aiba un centru interventional. Impartiti 20 de milioane, sa zicem, desi suntem 22 de milioane in Romania, si gasiti cifra. Unde? Cel putin 4-5 in Moldova, unde asistarea bolnavilor cardiovasculari este defectuoasa; in partea Olteniei, unde iar este o problema; in partea Galatiului si a Constantei si inca 1-2 centre la Oradea, Satu Mare sau Baia Mare. Deci trebuie sa fie o retea unde la cel putin 100 de kilometri sa existe un centru.

» Lipsa acestor centre va aglomereaza practic atat la Targu-Mures, cat si in celelalte centre din tara…
Imre Benedek: Aici vine mentalitatea si asta ne salveaza: bolnavii nu stiu ce drepturi si ce posibilitati au si ce ar putea sa salveze. Normal ca omul care aude ca trebuie sa intram in corp prin niste metode si cu niste dispozitive mai bine alege patul, care este patul de moarte, dar el nu stie si nu este constient, asa ca deocamdata nu suntem chiar asa de solicitati.

» Si totusi sunt probleme…
Imre Benedek: Aceste centre care figureaza si functioneaza sunt departe de a fi finantate corect. Poate ca nu sunt atatia bani, poate ca nu sunt suficiente semnale, desi eu anul trecut am initiat prin domnul Borbely (Laszlo Borbely, ministrul Dezvoltarii – n.r.) si am anuntat prin intermediul lui ca pot sa aduc experti din Europa care se ocupa cu asta si care sunt conducatorii unor asemenea programe la nivel national. S-au oferit sa vina. Datorita mie, datorita domnului Borbely nu s-a ajuns acolo sa fie explicat, iar dupa cum am vazut reactia actualului ministru al Sanatatii, domnul Eugen Nicolaescu… Cand a auzit de oncologie, de diabetologie a avut reactii destul de bune, deci a reusit sa inteleaga si sa incerce sa corecteze. Parea ca ar fi putut intelege si aceasta problema care decimeaza populatia Romaniei pentru ca da cea mai mare mortalitate.

» Credeti ca a vaduvit intregul sistem si ca a facut-o din cauza relatiei cu dumneavoastra sau pentru ca nu-i are la suflet pe cardiologi in general?
Imre Benedek: Nu din cauza mea. Eu cred ca n-am putut sa conving suficient politicienii mei pentru ca aceasta problema sa ajunga in dezbatere, deoarece prea mult am fost hartuit si prea multe preocupari de constructie am avut in cadrul spitalului in ultimii ani. Am foarte multe proiecte de cercetare si foarte putini colaboratori, inadmisibil de putini colaboratori.

» Colegii din teritoriu au parte de acelasi tratament?
Imre Benedek: Chiar si mai rau de atat, pentru ca noi la Targu Mures suntem pe undeva privilegiati de o traditie, de linia cardiologica ce a caracterizat centrul nostru universitar. Ceilalti sunt mult mai vaduviti, mult mai in urma, iar oamenii de acolo sunt practic, majoritatea, fara asistarea corespunzatoare macar nivelului Europei Centrale, nu Vestului Europei.

» Haideti sa largim putin aria de observatie si v-as ruga sa imi spuneti ce considerati dumneavoastra ca nu merge bine in prezent in sistemul sanitar romanesc.

Imre Benedek: Spitalele. In momentul de fata s-a facut mult pentru sistemul de prima linie, medicina de familie. si am semnale ca a inceput sa mearga. Ca bolnavii sunt in majoritate multumiti, medicii au cu ce sa ii trateze si sa ii urmareasca la nivelul cerintelor si medicii primesc o retributie acceptabila. Urgenta, datorita oamenilor care au avut deschisa usa, s-a rezolvat foarte frumos. Acum necazul este ca medicii de familie si Urgenta aduc bolnavi, aduc cazuri pe care nu le putem rezolva in cadrul spitalului din cauza lipsei de aparatura, din cauza lipsei de structuri si a lipsei de medici specialisti.

» Daca ati fi in postura de ministru sau daca ati fi din nou consilier al ministrului Sanatatii, care ar fi prioritatile? Ce si cum ati schimba?
Imre Benedek: Prioritatea ar fi sa fac o inventariere a tuturor bolilor. Sa vedem ce avem. O masura ar fi sa vad cati bani avem si as lupta ca banii intrati de la contribuabili pentru scopul tintit, sanatate, sa nu ajunga in bugetul statului, ci sa ajunga intr-o banca cu o dobanda data si as lupta ca Guvernul, pe langa aceste contributii, sa aloce sume importante din bugetul de stat pentru sanatate. Dupa aceea m-as ocupa de medici. Nivelul de educatie moral al medicilor, situatia umilitoare in care se afla sunt extrem de deranjante. Daca nu ne vom ocupa de acest lucru, cei care sunt buni vor pleca in Europa, motivul fiind banii pe care aici ii castiga si conditiile in care ii castiga. Sunt teme de discutie in oricare guvern, indiferent de coloratura politica, pentru ca la calculul salariului s-a vorbit si de contributia informala de la pacienti.

Aceasta dubla impoztare a cetatenilor aduce prejudicii. Este o situatie umilitoare si pentru bolnav, si pentru medic. Apoi, un medic care lucreaza cu cel mai scump bun al nostru, cu omul si cu sanatatea, trebuie sa aiba o educatie, dar trebuie sa fie si retribuit pe masura pentru a nu fi interesat sa se ocupe si de altceva, cum sa tina buzunarul sa mai completeze venitul, pentru ca aceasta situatie este extrem de umilitoare. As da, de asemenea, mare atentie la formarea medicilor specialisti. Nu as lasa ca atatea universitati, fara pregatire, fara baza materiala, sa produca medici cu diploma si fara posibilitati. M-as ocupa extrem de mult de medicii din spitale, pe care i-as motiva cu un salariu adecvat si o responsabilitate mai mare si cu posibilitati de a obtine avantaje conform pregatirii lor, conform contributiei si competentei. Nu as uniformiza ca toata lumea sa aiba acelasi salariu.

Nu toti suntem la fel, nu toti lucram in acelasi fel. Sunt oameni care se sacrifica si asa trebuie sa fie un medic, si numai aceasta preocupare ar trebui sa o aiba. Apoi, normal, vine infrastructura. Iar aici n-as face atatea spitale. Fiecare euroregiune are nevoie de un spital care gestioneaza cele mai grele cazuri, apoi spitale judetene si cate un spital in fiecare oras mai mare. Restul, centre de urgenta unde vine bolnavul, se observa si e trimis in centrele mari. As reorganiza, conform arondarii pe spital judetean de gradul I, centre universitare cu grad superior si centre de urgenta de unde salvarea preia si aduce la spitale.

 

 

40 milioane lei pentru un caz

» Ati vorbit de finantare. Unde ne situam acum si ce fonduri credeti ca ar trebui dirijate spre cardiologie pentru a putea raspunde cerintelor asa cum va doriti dumneavoastra, sau asa cum ar fi normal?
Imre Benedek: Un caz ne-ar costa in jur de 35-40 de milioane lei vechi. Noi am primit bani pentru o suta si ceva de cazuri si in doua luni am terminat fondurile. Un calcul grosso modo: cred ca ar trebui, in bani vechi, 18-22 de miliarde de lei vechi pentru un centru. In Europa se aloca 2-3 milioane de euro. Eu n-am spus 1 milion de euro pentru un centru, ci am spus circa 800 de mii de euro pe un centru si atunci am putea asista majoritatea bolnavilor cardiovasculari si pe parcursul anilor am reusi sa economisim bani. De ce?

Pentru ca un om care moare nu ne costa, dar cel care ramane in viata, handicapat, cu incapacitate, care traieste inca 5-10 ani, care anual se interneaza de 3-4-5 ori, care este un consumator de droguri, incarca bugetul familiei si al societatii ca nici nu credeti. Am facut un calcul ca, daca fiecare centru ar exista, am economisi bani din sistemul sanitar, pentru ca n-ar fi bolnavi asa de multi cu insuficienta cardiaca, cu revenire pe patul de spital, cu medicamente multiple care iau bani din bugetul familiei si al societatii.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă