Păpuşile cu forme foarte subţiri, criticile şi lipsa de afecţiune din partea părinţilor îi pot face pe copii să creadă că sunt graşi şi urâţi şi să se înfometeze.
La 12 ani, prietenele îi spuneau frecvent Mirelei că e urâtă. Micile răutăţi au fost de ajuns să o convingă pe fetiţă că e grasă şi că trebuie să slăbească. Părinţii Mirelei nu au observat că fetiţa lor trece printr-un moment critic şi au pus slăbitul ei pe seama faptului că învăţa mult. Ajunsă la maturitate, tânăra de 28 de ani refuză să iasă în oraş cu prietenii de teamă că trebuie să mănânce, îşi evită rudele care o aşteaptă mereu cu masa pusă, iar colegii de serviciu au renunţat să o mai cheme să mănânce împreună la prânz. Mirela a ajuns la psihoterapeut pentru prima dată abia anul trecut, la 28 de ani. Devenise extrem de obosită şi nu se mai putea concentra la serviciu. După câteva luni de psihoterapie, tânăra a ajuns la o greutate normală, dar grija excesivă faţă de mâncare nu a dispărut. Dieta ei conţine foarte multe salate şi le alege pe cele fără dressing.
Fetiţele, influenţate de mamele care ţin diete
Anorexia care se declanşează la vârste atât de mici este un fenomen tot mai des întâlnit, spun specialiştii. „S-a constatat că fetiţele care se joacă cu păpuşile Barbie învaţă că modelul de frumuseţe feminină este reprezentat de formele foarte subţiri ale acestor jucării. La grădiniţă, o fetiţă care nu are formele păpuşii Barbie este considerată grasă şi refuză să mai mănânce de teama de a nu fi respinsă de celelalte colege”, spune Domnica Petrovai, psiholog la Centrul Naţional de Sănătate Mintală. De anorexie pot suferi însă şi băieţii, nu doar fetele. Comportamentul părinţilor este la fel de important pentru sănătatea psihică a copiilor. Dacă mamele sunt mereu la dietă, copilul va prelua modelul şi i se va dezvolta convingerea că valorea lui este dată de greutate. La fel de periculoase pentru încrederea de sine sunt şi criticile părinţilor faţă de greutatea micuţilor şi adolescenţilor.
Nu pedepsiţi copiii care nu mănâncă!
Persoanele care suferă de anorexie evită să se uite în oglindă de teamă că nu o să le placă ce văd. Se îmbracă frecvent în haine foarte largi, care nu arată forma corpului. „Anorexicii au o imagine corporală modificată, se văd graşi, urâţi şi dizgraţioşi. Mănâncă selectiv anumite alimente, precum iaurt degresat sau numai salată, iar orice alt aliment este respins pentru că îngraşă”, spune Domnica Petrovai. Părinţii care observă modificări în comportamentul alimentar sau vestimentar al copiilor trebuie să vadă care e cauza, dacă e o problemă la şcoală sau în relaţia cu ceilalţi. Un semnal de alarmă este şi atunci când tinerii evită să iasă cu prietenii în club sau la film. De asemenea, părinţii nu trebuie să-i ameninţe pe copii cu pedepse dacă nu mănâncă. „Dacă relaţia cu părinţii este bună, în cele mai fericite cazuri copilul acceptă că are o problemă şi e de acord să meargă la un specialist”, mai spune psihologul.
Alimentele se introduc treptat în dietă
Persoanele care suferă de anorexie sunt nevoite, de cele mai multe ori, să se interneze în spital, deoarece organismul lor este foarte slăbit şi trebuie întărit, în primă etapă, cu perfuzii. Următorul pas este introducerea treptată a alimentelor în dietă şi încercarea de a-i convinge pe cei afectaţi de această tulburare că temerile legate de îngrăşare sunt nefondate. „De asemenea, încercăm să-i convingem că aprecierea celor din jur nu depinde de greutatea pe care o au”, explică Domnica Petrovai. Terapia de familie este recomandată pentru că anorexia apare într-un context de relaţionare deficitară cu părinţii. În plus, psihologii îi încurajează pe anorexici să interacţioneze cât mai mult cu persoanele de sex opus, ca să obţină confirmarea atractivităţii.
