Bogdan a devenit părinte în urmă cu 3 luni şi jumătate. Şi-a învins temerile şi şi-a văzut fetiţa din prima ei secundă de viaţă.
Lui Bogdan (31 ani) i-au trebuit câteva luni să accepte să participe la naşterea fetiţei lui. Prezenţa lui în sala de naştere i se părea inutilă, iar ideea în sine, proastă. Soţia lui avea însă altă părere. „Ellisa este cetăţean american, iar în America această practică este întâlnită frecvent. Mi-a spus după primul trimestu de sarcină că are nevoie de mine să fiu acolo. Văzând că tot ezit, mi-a zis nu mai vorbeşte cu mine dacă nu o să fiu alături de ea în acel moment”, spune amuzat Bogdan, care i-a confirmat soţiei că acceptă să asiste la naştere când era în luna a opta de sarcină.
La trei luni şi jumătate de la naşterea fetiţei, proaspătul tătic nu regretă ce a făcut. Pentru el, un mare avantaj este faptul că şi-a văzut fetiţa din primul moment, nu mai târziu, într-o rezervă. „Am văzut când i-au tăiat cordonul ombilical, când i-au făcut testele pe masă. Mi s-a părut minunată. Când am văzut-o apoi în rezervă a fost o continuare, nu un început”, povesteşte Bogdan.
Prietenii lui Bogdan, viitori taţi, se uită ciudat la el atunci când încearcă să-i convingă şi pe ei să-şi asiste soţiile la naştere. Nici unul nu vrea să participe. „Mentalitatea masculină e că nu te bagi la un lucru la care nu te pricepi. Ce să facem noi acolo?”, rezumă Bogdan motivul pentru care bărbaţii refuză să stea la capul soţiilor în sala de naştere.
Sălile de naştere ar trebui modernizate
Medicul ginecolog Petre Brătilă, de la spitalul Euroclinic din Bucureşti, spune că din ce în ce mai mulţi taţi sunt de acord să fie de faţă în momentul în care copilul lor iese pe lume. „ Majoritatea cuplurilor care vin la noi preferă să facă asta. E un lucru cât se poate de firesc pentru cuplu şi un sprijin psihologic foarte bun pentru femeia care naşte, o experienţă care o poate înălţa în ochii bărbatului. El vede că nu e o joacă. Peste tot în străinătate se întâmplă asta. Părerea mea este că, în afară de momentul expulziei, când femeia colaborează strict cu doctorul şi nu mai are nevoie de ajutorul soţului, în travaliu şi lăuzie este foarte bine ca tatăl să asiste”, spune medicul.
Medicul Eugen Tănase, ginecolog la Spitalul CFR din Bucureşti, spune că femeile care sunt asistate de soţi sunt mai relaxate şi au o naştere mai uşoară. O vorbă bună şi o mângâiere venite de la soţ îi creează viitoarei mămici un confort afectiv necesar. „Sălile de naştere trebuie însă puţin modelate pentru o asemenea participare. Să fie mai spaţioase, cu un fotoliu, o canapea. Acum, sunt destul de rigide. Se întâmplă ca unii taţi să leşine, iar atunci e nevoie de personal care să se ocupe şi de ei. Alţi taţi ies din sala de naştere pentru că nu suportă să asiste până la capăt”, explică Eugen Tănase. El mai spune că taţii care asistă la naştere au nevoie de mai mult „antrenament”. „Unii au păreri şi intervenţii dacă mama suferă şi o sperie şi pe ea. Alteori au reacţii chiar mai dure”, adaugă medicul.
Prezenţa tatălui la naştere are un impact pozitiv pe termen lung şi permite construirea unei legături afective puternice între cei trei membri ai familiei, este de părere Laurence Demaire, preşe-dinte-fondator al Asociaţiei franco-române BeBeBienvenu: „Dacă este dorită de ambii părinţi, prezenţa tatălui în sala de naştere şi întâlnirea privirii nou-născutului favorizează puternic dezvoltarea psihică ulterioară a copilului. Desigur, trebuie respectată libertatea tatălui de a fi sau nu prezent la naştere”.
Probleme de dinamică sexuală la bărbaţi
Psihoterapeutul Augustin Cambosie, vicepreşedintele Federa-ţiei Române de Psihoterapie, atrage însă atenţia că bărbaţii care îşi văd partenera născând riscă să dezvolte probleme de dinamică sexuală. „A fost un experiment făcut de americani care s-a dovedit o baie de sânge. Taţii care au participat la naşterea copiilor lor au avut ulterior probleme mari de dinamică sexuală. Traumatismul naşterii este greu de suportat pentru bărbat, pentru că el se simte vinovat pentru suferinţa prin care trece femeia. Secvenţa sună a măcelărie: imaginea vizuală, schimbul de cuvinte”, explică psihoterapeutul, care mai spune că femeile care insistă ca soţii să participe la naştere vor, de fapt, să-i pedepsească pentru faptul că le-au adus în această situaţie.
Faptul că naşterea în sine este un moment traumatizant, atât pentru femeie, cât şi pentru bărbat, nu este negat nici de Bogdan, nici de medicul Eugen Tănase. „Naşterea mi s-a părut traumatizantă pentru Ellisa şi mi-a fost milă de ea. Eu am stat la capul ei şi am văzut doar când a ieşit copilul. N-am stat în spatele medicilor să văd ce fac”, spune Bogdan.
„Participarea la naştere este traumatizantă pentru bărbaţi. Eu am participat la naşterea copiilor mei în calitate de medic, dar altfel aş fi evitat să asist”, spune şi Eugen Tănase.
