Printre cele mai importante criterii de care trebuie să ţineţi seama la alegerea tâmplăriei pentru casă se numără coeficientul de transfer termic, gradul de izolare fonică, etanşeitatea la aer şi apă, greutatea, culoarea, locul montării şi, nu în ultimă instanţă, de durata de viaţă.
Tâmplăria casei nu poate fi schimbată la fel de uşor precum culoarea pereţilor, motiv pentru care este foarte important să alegeţi ferestre şi uşi care să vă înfrumuseţeze locuinţa, dar care să fie durabile şi eficiente termic.
Ţinând cont de faptul că verile sunt tot mai ferbinţi – şi ne forţează să ţinem pornit aparatul de aer condiţionat o perioadă mai îndelungată –, iar iernile tot mai geroase – motiv pentru care trebuie să dăm centrala mai tare –, dar şi că peste 40% din pierderile energetice ale casei se fac la nivelul uşilor şi ferestrelor, atunci înlocuirea tâmplăriei vechi cu una nouă şi eficientă energetic devine o necesitate. Dacă încă nu aţi făcut acest lucru, iată ce ar trebui să ştiţi.
PVC, aluminiu sau lemn?
PVC-ul este un material des folosit în prezent pentru tâmplărie, printre avantajele acestuia numărându-se faptul că are o durată prelungită de viaţă (circa 50 de ani), deoarece este un material rigid care rezistă foarte bine la vânt şi la diferenţele de temperatură. Pe lângă faptul că preţul este accesibil, tâmplăria din PVC nu necesită operaţiuni de întreţinere şi are un coeficient de termoizolare bun. Dezavantajul este posibilitatea apariţiei condensului, dacă nu se acordă o atenţie sporită modului de executare a etanşării tâmplăriei pe conturul ramelor atât la interior, cât şi la exterior.
Aluminiul are avantajul că rezistă foarte bine la intemperii şi ultraviolete şi oferă un grad de rigidizare bun. Din acest motiv este preferat pentru închiderile vitrate mari. În plus, acest tip de tâmplărie poate fi vopsit în câmp electrostatic în orice nuanţă şi nu necesită întreţinere, ci doar o uşoară curăţare. Principalul dezavantaj este inferioriatea termică faţă de tâmplăria din PVC, determinată de conductivitatea termică specifică metalelor. Din acest motiv, în cazul uşilor şi ferestrelor din aluminiu destinate pentru exterior se impune alegerea unui profil cu barieră termică.
Profilele din alumiu cu barieră termică sunt tricamerale, camera intermediară fiind realizată din material plastic, cu rolul de a elimina conductivitatea termică a metalului. În acest fel, tâmplăria din aluminiu poate avea o eficienţă termică asemănătoare PVC-ului.
La rândul lui, lemnul a fost multă vreme unul dintre materialele tradiţionale de realizare a uşilor şi ferestrelor. Şi încă există un interes pentru acesta datorită preţului mai mic în comparaţie cu PVC-ul sau aluminiul. Apoi, dacă este bine realizată, tâmplăria din lemn poate asigura o izolaţie termică destul de bună. Problema este dată de faptul că lemnul trebuie întreţinut periodic (o dată la cinci ani), iar dacă nu este bine uscat şi tratat se poate deteriora rapid. În prezent au apărut soluţii la aceste probleme, prin folosirea lemnului stratificat. De obicei, geamurile simple au fost înlocuite cu cele termoizolante, iar lemnul folosit este din esenţe tari. În acest fel a fost mărită rezistenţa în timp (peste 50 de ani), iar pierderile au fost reduse cu aproape 45%. Costul de achiziţie însă este ceva mai mare faţă de celelalte soluţii.
Etanşeitatea la apă şi aer
O fereastră trebuie să împiedice trecerea aerului şi migrarea apei, din exterior în interior. Considerentele sunt mai mult decât evidente: în primul rând, pentru a asigura o cât mai mare hidroizolare a clădirii, iar în al doilea rând, pentru a împiedica formarea curenţilor de aer, dăunători sănătăţii. Ambele sunt definite prin valori pe care furnizorul de tâmplărie ar trebui să vi le poată preciza, deoarece sunt foarte importante. De pildă, etanşeitatea la apă vă arată cât de capabilă este tâmplăria să împiedice pătrundrea apei în interior, în condiţii de ploaie cu vânt. Clasa de etanşeitate este dată de presiunea la care apar infiltraţiile. De asemenea, este bine ca profilele din PVC să aibă 5 sau 6 camere interioare şi o lăţime de încastrare în zid de minim 70 mm.
Durata de viaţă
Un alt lucru, foarte important, de care trebuie neapărat să ţineţi seama este durabilitatea tâmplăriei. Chiar dacă trebuie să plătiţi ceva mai mult, ideal ar fi să o alegeţi pe cea mai bună, pentru a fi siguri că aţi făcut o investiţie cu folos. În topul tâmplăriei durabile se află, incontestabil, cea de aluminiu. Motivele sunt două: acest material nu corodează ba, mai mult, cu trecerea timpului se durifică, sporindu-şi rezistenţa, în loc s-o scadă. Tâmplăria din PVC vine pe locul doi, iar în urma ei se clasează tâmplăria din lemn, care este sensibilă la umezeală şi trebuie să fie periodic întreţinută. PVC-ul înfoliat cu imitaţie de lemn este pe ultimul loc, de regulă primind cea mai mică garanţie din partea producătorilor şi montatorilor. Durata de viaţă este determinată şi de dilatarea/ contractarea profilelor, în cazul diferenţelor de temperatură care apar între zi şi noapte, între interior şi exterior sau între toamnă şi iarnă. Dacă dilatarea sau contractarea au valori prea mari, apar inconveniente în principal în zona în care tâmplăria se îmbină cu zidăria. Şi din acest punct de vedere, aluminiul stă cel mai bine, iar lemnul şi, mai ales, PVC-ul care imită lemnul, cu un coeficient de dilatare de 2,4 mm/m, stau foarte prost.
Importanţa greutăţii
Greutatea este un alt factor care trebuie luat în calcul, când se optează pentru o tâmplărie. Astfel, cea din aluminiu este cea mai rezistentă, dar şi cea mai uşoară – aspect foarte important în cazul ferestrelor mari şi a uşilor.
Culoarea
Desigur, tâmplăria va fi aleasă nu doar în funcţie de caracteristicile tehnice, ci şi de calităţile ei estetice. Astfel, sunt construcţii, cum ar fi casele vechi, dar şi toate celelalte cu aer clasic, la care singura tâmplărie potrivită este cea din lemn, pentru a se integra în aerul clădirii. În acest caz, nu se poate vorbi de o largă paletă colorisitică, opţiunile fiind relativ limitate de însăşi materialul de construcţie (nu are rost să folosiţi lemn, dar să-l vopsiţi într-o culoare care va ascunde faptul că aveţi tâmplărie din lemn). În schimb, când e vorba de aluminiu, gama de culori este foarte largă, acest material putându-se vopsi aproape în toate culorile imaginabile.
Importantă este şi durata culorii. Aluminiul vopsit îşi păstrează cel mai bine culoarea, pe o perioadă care depăşeşte chiar şi 15 ani. PVC-ul rezistă mai puţin, acest material deteriorându-se sub acţiunea ultravioletelor, în aşa fel încât, în timp, albul devine gri sau bej. Lucrurile stau cel mai rău în cazul lemnului stratificat, care trebuie revopsit la 5-7 ani, în funcţie de condiţiile de mediu şi de expunerea la razele solare.
Alegerea în funcţie de spaţiu
Opţiunea pentru o tâmplărie sau pentru alta se face şi în funcţie de locul în care se montează aceasta. De pildă, dacă e vorba de uşi exterioare, o bună soluţie ar fi să alegeţi unele din aluminiu. Pot fi şi fără rupere termică, căci astfel vor ieşi mai uşoare. Dacă, însă, doriţi să izoleze perfect, alegeţi unele cu rupere termică. Uşile din PVC sunt mai puţin indicate, atât datorită faptului că PVC-ul este sensibil la acţiunea ultravioletelor, cât şi datorită greutăţii lor sporite. Aceasta va avea repercusiuni atât asupra formei uşii, cât şi asupra bunei funcţionări a feroneriei. În plus, PVC-ul se zgârie uşor, iar în cazul unei uşi, posibilitatea unei zgârieturi este mereu prezentă! De asemenea, aluminiul se recomandă şi la interior, din acelaşi motiv, al greutăţii sale reduse – dar nici faptul că poate fi vopsit în aproape orice culoare dorită nu-i indiferent. Şi tâmplăria din lemn stratificat este foarte bună pentru interior, dar trebuie să nu uitaţi că este grea, deci ar putea pune probleme copiilor şi vârstnicilor. În crame sau beciuri, tot aluminiul este cel mai bun, deoarece este indiferent la umezeală.
Alte aspecte de care să ţineţi cont atunci când schimbaţi tâmplăria:
În primul rând este bine să vă gândiţi la locul de montare şi să faceţi alegerea în funcţie de condiţiile pe care acesta le oferă.
Nu cumpăraţi produse de tâmplărie fără încheierea în prealabil a unui contract şi fără factură! Fără acestea nu puteţi obţine o garanţie, iar în cazul eventualelor reclamaţii veţi rămâne fără acoperire legală.
Orice sistem de tâmplărie, indiferent de ţara de provenienţă, trebuie să includă elemente obligatorii (profile, garnituri, feronerie, armătură, geam etc.). Nu în ultimul rând, foarte important este modul de armare a profilelor, care se face în strictă conformitate cu recomandările producătorului de profile. Neglijarea recomandărilor menţionate va diminua fiabilitatea tâmplăriei.
Foto: shutterstock
