Multe produse alimentare pe bază de carne vândute în Uniunea Europeană (UE) nu sunt etichetate corespunzător sau nu conțin ingredientele corecte. Astfel, consumatorii sunt informați greșit despre preparatele din carne pe care le cumpără. Aceste deficiențe au fost scoase la iveală de către șapte organizații europene de consumatori, prin teste efectuate între aprilie 2014 și august 2015.
Cele șapte organizații membre ale BEUC (Organizația Europeană a Consumatorilor) au analizat o serie de produse alimentare pe bază de carne verificând etichetele, ingredientele și prezența unor aditivi alimentari nedeclarați sau ilegali. Cercetarea a depistat nereguli precum: nume de produse neclare, etichete incomplete care nu menționează, de exemplu, adaosul de apă sau care nu declară procentul de carne din produs, folosirea unor aditivi alimentari ilegali, utilizarea de carne separată mecanic nedeclarată, utilizarea în mod fraudulos a altor specii ca substituent, de exemplu kebab de curcan vândut ca vițel.
Luând în considerare scandalul cărnii de cal din 2013, încă proaspăt în mintea multora, consumatorii europeni ar trebui să fie determinați să aibă încredere în etichetele produselor din carne pe care le cumpără. Dar pentru ca ei să fie în măsură să facă acest lucru, autoritățile publice trebuie să in tensifice controalele pentru a garanta că producătorii de produse alimentare respectă legile privind alimentele în UE.
Pentru a lua decizia de cumpărare a produselor din carne, consumatorii nu au altă opțiune decât aceea de a se baza pe etichetele acestora. Consumatorii se așteaptă ca eticheta să reflecte cu exactitate conținutul și calitatea produsului. Cu toate acestea, spune eticheta produselor alimentare pe bază de carne adevărul? Aceasta este întrebarea care a generat testele demarate de cele șapte organizații de consumatori. Rezultatele testelor sunt prezentate în ultima parte a campaniei BEUC „Close-up on the meat we eat“.
Între aprilie 2014 și august 2015, organizațiile membre ale BEUC au testat mai multe tipuri de produse alimentare pe bază de carne. Rezultatele au arătat un număr mare de discrepanțe – și în unele cazuri mari diferențe – între ce spuneau etichetele și din ce erau, de fapt, făcute produsele. Etichetele ambigue, inexacte și chiar înșelătoare identificate în teste au dezvăluit necesitatea unei aplicări mai stricte a legislației UE pentru a asigura că informațiile privind produsele alimentare sunt clare și demne de încredere. Acest raport rezumă principalele concluzii din testele membrilor BEUC și prezintă recomandările organizației pentru etichete corecte la produsele din carne.
Este posibil ca produsele pe bază de carne să nu fie ceea ce crezi!
Denumirea alimentelor este fundamentală – aceasta descrie adevărata natură a produselor alimentare și ajută consumatorii să distingă un produs de altul. Cu toate acestea, producătorii recurg adesea la tactici inteligente pentru a da produselor alimentare de calitate inferioară nume atrăgătoare și înșelătoare.
De exemplu, produsul belgian “file american preparat“ este definit ca având un conținut de minimum 70% carne macră tocată de vită sau cal, la care poate fi adăugată o listă limitată de ingrediente. Totuși, producătorii de produse alimentare au găsit modalități inteligente de a ocoli legea prin folosirea de nume precum „preparat“ sau „preparatul Chef-ului“.
„În timp ce specialitatea belgiană «file american preparat» nu trebuie să conțină altceva în afară de carne de vită sau carne de cal, unele produse care sună similar, cum ar fi «Preparatul Chef-ului», conțineau carne de porc“, a precizat organizaţia belgiană Test-Achats.
Consumatorii pot avea greutăți în a face diferența între carnea proaspătă și preparatele din carne. Ambele pot arăta la fel, deși diferă ca ingrediente. După cum a fost descoperit de Test-Achats din Belgia și OCU din Spania, modul în care arată produse precum „hamburger“, „carne tocată“ și „moelleux de porc“ ar putea induce consumatorii în eroare; aceștia cred că achiziționează produse din carne 100%, în timp ce ei, de fapt, cumpără preparate cu conținut scăzut de carne. Asemenea produse sunt în general ambalate în plastic, iar consumatorii trebuie să întoarcă pachetul pentru a vedea lista ingredientelor de pe etichetă. Cazuri confuze similare au fost raportate de dTest în Republica Cehă, unde preparate de carne tocată care conțin o serie de ingrediente și aditivi poartă nume foarte asemănătoare cu produsul ceh pentru „carne tocată“ proaspătă.
„Organizația olandeză Consumentenbond a testat
satay-ul de porc și pui care părea să fie făcut din bucăți întregi de carne. Testele au arătat că 75% din produse conțineau mai degrabă un amestec de bucăți mici de carne și carne tocată“, a precizat Consumentenbond.
Și cantitatea contează
Cantitatea reală de carne poate fi mai mică decât cea menționată pe etichetă.
Dacă un produs este etichetat, spre exemplu, ca „frigărui din carne de vită“, aveți dreptul să știți câtă carne de vită este în acesta, în conformitate cu „Declarația Cantitativă a Ingredientelor“ (QUID) – art. 22 Regulament UF 1169/2011. Cu alte cuvinte, când un ingredient este menționat în descrierea unui produs alimentar sau este, de obicei, asociat de consumator cu numele produsului alimentar ori este esențial pentru a caracteriza produsul, cantitatea ingredientului trebuie să apară în lista ingredientelor, ca procent indicat între paranteze.
Astfel, procentul cărnii în produsele și preparatele din carne trebuie să fie întotdeauna indicat.
Cu toate acestea, testele efectuate de membrii BEUC au dezvăluit frecvente neajunsuri.
Belgienii de la Test-Achats au descoperit că declarația QUID pentru carne lipsea de la un număr de preparate din carne, printre care chiftele pane de vițel și frigărui.
Când este furnizată declarația cantitativă a ingredientelor (QUID), aceasta nu este întotdeauna corectă. În Republica Cehă, testele organizației de consumatori dTest asupra cârnaților de porc la grătar au dezvăluit diferenţe de până la 15% între cantitatea de carne declarată și cea reală.
În alt test, un preparat din carne tocată avea cu 24,5% mai puțină carne decât cea declarată pe etichetă, având apă și alte ingrediente care înlocuiau carnea.
În Olanda, Consumentenbond a testat conținutul de carne din “kroketten“ (crochete). Folosind o tehnică de sortare, organizația a comparat valorile obținute cu cantitățile de carne indicate pe etichetă. În medie, în crochete s-a descoperit un conținut de carne pe jumătate față de cel declarat. Astfel, consumatorii nu cunosc specificațiile ingredientelor etichetate drept carne, iar în cazul crochetelor, imaginea ambalajului creează falsa impresie că produsul conține mult mai multă carne decât în realitate.
„Unele crochete de carne prăjită testate de membrii noștri olandezi conțin doar jumătate din cantitatea de carne indicată pe etichetă“, a precizat Consumentenbond.
Apă vândută la preț de carne
Testele din Belgia au dezvăluit că multe dintre preparatele din carne, precum „ruladă toscană“ și „médaillon ardennais“ (mușchi de porc afumat în mod tradițional), au un conținut de carne care variază între 89% și 92% și un adaos de apă care, probabil, este mai mare de 5%, dar adaosul de apă nu a fost menționat în descrierea produsului.
Pe de altă parte, produse similare (exemplu „couronne de porc“- coaste de porc, „moelleux de porc“- carne de porc moale) cu un conținut de carne de 90% s-au
dovedit a fi etichetate corect, cu referire atât la adăugarea de apă în descrierea produsului, cât și indicarea procentului de apă adăugată în lista ingredientelor.
Într-adevăr, ca regulă generală, acolo unde apa adăugată depășește 5% din greutatea oricărui produs finit, ar trebui să apară pe lista ingredientelor. Regula este mai strictă pentru carne și preparate din carne proaspătă: apa adăugată trebuie să fie întotdeauna menționată în lista ingredientelor, indiferent de cantitatea adăugată (deși nu procentul exact).
În plus, atunci când apa a fost adăugată la produse și preparate din carne care au aspect de felie, porție sau carcasă de carne, și depășește 5% din greutatea produsului finit, numele produsului alimentar trebuie să menționeze apa adăugată.
Aceasta, la rândul său, necesită o referință QUID în lista de ingrediente, adică procentul exact de apă adăugată ar trebui să fie etichetat.
“În Belgia, preparatele din carne, inclusiv «rôti toscan» (mușchi) ori «médaillon de porc» (medalion de porc) nu aveau menționat pe etichetă «adaos de apă», în ciuda faptului că procentul de apă depășea 5% din greutatea produsului finit“, a precizat Test-Achats.
Aditivi alimentari mascați
Niciun aditiv nu ar trebui să ajungă în carnea proaspătă. Și doar cantități limitate de anumiți aditivi alimentari sunt permise în conformitate cu legislația UE privind preparatele din carne. Cu toate acestea, testele membrilor BEUC au dezvăluit că aceste reguli nu sunt întotdeauna puse în aplicare corect.
„Preparate“ versus „produse“
O aplicare dificilă rezultă din diferența neclară dintre preparatele și produsele din carne. Spre deosebire de preparate, care arată în continuare precum carnea proaspătă, produsele din carne au fost supuse procesării în așa fel încât nu mai au caracteristicile cărnii proaspete. Numărul de aditivi alimentari permis de legislație este mai mare pentru produsele din carne decât pentru preparate. În timp ce clasificarea produselor precum șunca fiartă sau cârnații fierți este simplă, produsele marinate constituie o zonă gri. UE a sugerat definirea produselor marinate integral ca produse din carne, iar pe cele marinate parțial ca preparate. O asemenea distincție nu prea are sens pentru consumatori. Mulți văd carnea marinată ca fiind foarte asemănătoare cu cea proaspătă și, drept consecință, nu se așteaptă să conțină o listă lungă de aditivi. Alte exemple de clasificare abuzivă a produselor din carne evidențiate de Test-Achats sunt “rôti ardennais“ (ruladă), care conținea nitrit de sodium (E250) și fosfați (E338, E452) – aditivi care, în mod normal, nu sunt autorizați în preparatele din carne.
Preparatele „tradiționale“: o ușă deschisă abuzurilor
În teorie, puțini aditivi alimentari sunt permiși în preparatele din carne. Cu toate acestea, din cauza diferențelor istorice din interpretarea de către statele membre ale UE a ceea ce este „preparat“ din carne vs „produs“, producătorii din unele țări UE au utilizat aditivi alimentari în produsele în care acestea nu ar fi fost permise.
Ca un exemplu, în timp ce sulfiții și fosfații sunt interziși în majoritatea preparatelor din carne tocată, aceștia sunt permiși în specialitățile britanice „carne burger“ și „cârnați mic dejun“. Alte produse cărora li s-au acordat scutiri includ „lomo de cerdo adobado“ (fleică de porc), „gehakt“ (carne tocată) și „Finnish grey salted Christmas ham“ (șuncă – specialitate de Crăciun).
Unele dintre aceste preparate nu au însă nimic cu adevărat „tradițional“. Ca atare, descrierea lor – de multe ori vagă – poate acoperi produse foarte similare, fabricate în alte țări din UE, , care au mai puțini aditivi. De exemplu, fosfați au fost găsiți în „chipolatas“ vândute în Belgia (se presupune că îndeplinesc descrierea „cârnați pentru micul dejun“). În mod similar, producătorii spanioli și belgieni de „Hamburguesa“ și „hamburger“ trebuie doar să adauge 4% legume și/sau cereale în produsul lor – astfel încât acesta să respecte definiția „carne burger“- și să li se permită să utilizeze sulfiți.
Scutirile acordate unor produse „tradiționale“ din unele țări deschid ușa utilizării generalizate în alte țări a mai multor aditivi alimentari în preparatele din carne.
Principiul transferului: o portiță de scăpare pentru utilizarea aditivilor neautorizați?
BEUC folosește exemplul sorbaților (E200-203). În timp ce acești conservanți sunt interziși în toate preparatele din carne, legislația UE permite utilizarea lor în sosuri și marinate. Ca urmare, sorbații își pot găsi drumul în unele preparate din carne, cum ar fi sampure – frigărui, prin sos. Acest lucru este permis în temeiul regulii cunoscute sub numele de principiul transferului. Aditivul transferat nu ar trebui totuși să fi fost folosit în marinată cu scopul ascuns de a afecta produsul final. Deci, în cazul frigăruilor, sosul nu ar fi trebuit să fie încărcat cu sorbați cu scopul de a păstra carnea.
Membrii BEUC deplâng frecvent cât de complicat este să se aplice acest principiu. De exemplu, un studiu de piață făcut de Test-Achats a depistat fosfați (aditivi de păstrare a apei) în multe frigărui marinate. În timp ce principiul transferului poate permite existența fosfaților în carne, producătorii de produse alimentare fără scrupule pot profita de proprietățile fosfaților de păstrare a apei pentru a crește masa produsului, vânzând apă la preț de carne.
Coloranții, cum ar fi extractul de ardei iute (E160c), au fost, de asemenea, găsiți în unele frigărui marinate vândute în supermarket-uri belgiene, deși prezența coloranților nu este permisă. Cu toate acestea, spre deosebire de sorbați sau fosfați, coloranții nu trebuie să fie transferați în preparatele din carne, în conformitate cu principiul transferului. Coloranții nu au alt scop în afară de acela de a îmbunătăți aspectul produsului. Utilizarea lor în preparate din carne este de natură să inducă în eroare consumatorii cu privire la natura, prospețimea și/sau calitatea produsului pe care îl cumpără.
„Marinatele nu trebuie utilizate ca ingrediente «alibi» pentru a transfera coloranții în preparatele din carne în care aceștia nu sunt permiși. Coloranții nu au niciun alt scop decât de a face carnea atrăgătoare pentru consumatori și, prin urmare, îi pot induce în eroare“, a precizat Test-Achats.
Utilizarea ilegală a sulfiților
Membrul portughez al BEUC, DECO, a testat carnea tocată de vită proaspătă cumparată de la 26 de măcelării și supermarket-uri din regiunile Lisabona, Porto și Setubal. Din cele 26 de probe, 23 aveau în conținut sulfiți, conservanți a căror utilizare nu este permisă la carnea proaspătă. Sulfiții sunt un alergen cunoscut a cărui prezență în alimente, acolo unde este permisă, trebuie întotdeauna să fie declarată dacă valorile sunt mai mari de 10 mg/kg. În mai multe rânduri, DECO a constatat niveluri de sulfit care depășesc pragul de etichetare pentru alergeni, cu valori de aproximativ 400 de ori mai mari. Persoanele care au alergie la sulfiți pot suferi de dureri de cap, greață, astm sau chiar, în cazuri foarte grave, șoc anafilactic. “În Portugalia, 23 din cele 26 de probe de carne proaspătă de vită tocată conțineau sulfiți, aditiv alimentar interzis în carnea proaspătă, deoarece poate cauza reacții alergice severe“, a precizat DECO.
Carne separată mecanic …
Carnea din kebab, salam și produse alimentare similare ar putea să nu se ridice la așteptările consumatorilor. Carnea separată mecanic (CSM) derivă din resturi de carne rămase de la carcasele de animale, odată ce au fost scoase bucățile principale. Odată recuperată, CSM poate fi utilizată în alte alimente. Deoarece această carne diferă în ce priveşte calitatea față de carnea proaspătă, nu este luată în considerare ca și conținut de carne într-un produs alimentar și nu ar trebui să fie etichetată drept carne în lista de ingrediente.
Testele membrului spaniol al BEUC, OCU, au evidențiat prezența frecventă, dar nedeclarată, a cărnii separate mecanic de pasăre sau curcan în kebabul prezentat consumatorilor ca făcut din carne de vițel. Nivelurile ridicate de calciu detectate în probele de kebab analizate de către OCU au determinat organizația să suspecteze și să descopere prezența CSM. Calciul este constituent major al oaselor, acesta fiind un indicator-cheie pentru CSM. Într-un alt test efectuat de către membrul BEUC din Cehia, prezența CSM nedeclarată a fost puternic suspectată în „Lovecký Salam“, un tip de salam foarte popular în Republica Cehă și Slovacia. Într-una din probele analizate de dTest, conținutul de calciu (727 mg / kg) s-a dovedit a fi de zece ori mai mare decât în proba cu cel mai scăzut nivel de calciu.
S-a dezvăluit că producătorii de produse alimentare nu țin cont adesea de standardele de igienă și de etichetare ale UE atunci când produc CSM.
Înlocuirea sortimentelor de carne
În 2013, o serie de alimente procesate pe ale căror etichete se menționa că ar conține carne de vită s-a dovedit că sunt făcute, de fapt, din carne de cal. Scandalul la nivelul UE a avut un singur rezultat: acela de a pune frauda alimentară – și substituirea cărnii, în special – în centrul atenției. Acest lucru nu a fost, cu toate acestea, un incident izolat deoarece și alte cazuri frauduloase de substituție a sortimentelor de carne au fost descoperite de atunci, inclusiv prin teste ale membrilor BEUC.
În aprilie 2014, la un an de la scandalul cu carnea de cal, o investigație a organizației de consumatori din Marea Britanie – Which? – a constatat că 40% din mâncarea de miel comandată la pachet era contaminată cu alte produse din carne, unele dintre porții neavând carne de miel deloc. Analiza a 60 de porții de miel cu curry livrat la comandă și kebab cumpărat de la restaurante din Birmingham și Londra a arătat următoarele: 24 au fost amestecate cu alte specii de carne, cum ar fi vită sau pui; 7 nu conțineau miel deloc; 5 conțineau carne neidentificată, care probabil a fost gătită excesiv sau re-gătită.
„În Marea Britanie, 40% din preparatele cu carne de miel testate au fost contaminate cu alte tipuri de carne, cum ar fi carnea de vită și de pui. Unele produse nu conțineau un singur gram de miel“, a precizat Which?.
Mezelurile românești, colorate cu carmin
În țara noastră, Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România (APC România) membră BEUC, a analizat eticheta a 10 tipuri de salam şi 20 tipuri de specialităţi (bacon, şuncă,
muşchi file, ceafă de porc, kaizer, jambon şi pastramă). Analiza ingredientelor de la fiecare tip de preparat a scos în evidenţă următoarele:
La toate produsele analizate s-a folosit drept conservant nitritul de sodiu.
Nitritul de sodiu (E250) este un conservant utilizat în industria cărnii, care împiedică formarea microorganismelor. La nivelul Uniunii Europene este permis a fi utilizat numai în amestec cu sarea într-o proporție de 0,0625%. Unele studii au arătat că există riscuri cancerigene asociate cu acest aditiv alimentar.
La 40% dintre produsele analizate s-a folosit acidul carminic, un colorant roşu strălucitor care se obţine dintr-o specie de insecte numita coșenila. Aditivul nu prezintă riscuri pentru sănătate dacă este utilizat în dozele admise de legislaţie, şi anume o doză maximă admisă de 100 g la kilogram pentru anumite tipuri de mezeluri, precum chorizo.
La 33% dintre produsele analizate s-a folosit aditivul caragenan. Caragenanul (E407) este un gelifiant, agent de îngroșare. Unele studii au arătat că există riscuri cancerigene asociate cu acest aditiv alimentar. În UE este interzis a fi utilizat în formulele pentru bebeluși din motive de precauție.
La 33% dintre produsele analizate s-a folosit potenţiatorul de gust şi aromă – monoglutamatul de sodiu (E621). Acesta provoacă reacţii alergice, dureri de cap şi de gât, ameţeală, greaţă, diaree şi poate bloca asimilarea vitaminei B6 şi a calciului.
La 30% dintre produsele analizate cel de-al doilea ingredient este apa.
La 27% dintre produsele analizate cel de-al doilea ingredient este sarea.
La 23% dintre produsele analizate s-au folosit două tipuri de conservanți: nitratul de sodiu (E250) şi nitratul de potasiu (E252). Unele studii au arătat că există riscuri cancerigene asociate acestor 2 aditivi alimentari.
La doar 10% dintre produsele analizate se menţionează cantitatea de carne folosită la realizarea preparatului respectiv.
Toate produsele analizate au un conţinut ridicat de sare, care variază între 2 grame și 5,5 grame.
În cele 30 de produse analizate s-au identificat 25 de tipuri de aditivi alimentari (nitrit de sodiu, nitrat de sodiu, glutamat monosodic, caragenan, carmin, clorură de potasiu, glucono-delta-lactonă, fosfat de calciu, izoascorbat de sodiu, acetat de sodiu, citraţi de sodiu, erisorbat de sodiu, acid citric, gumă xantan, gumă konjac, di-, tri- şi polifosfaţi disodici, ascorbat de sodiu, lactat de sodiu, azotat de potasiu, clorură de potasiu, acid acetic, lactat de calciu, tartraţi de sodiu, iodat de potasiu şi betanină).
La cele 30 de produse analizate s-au identificat, în afară de carne, şi alte ingrediente, precum slănină, sare, apă, gelatină, lactoză, dextroză, sirop de glucoză, maltodextrină, zahăr, zaharoză, proteină din lapte, proteină din zer, proteină vegetală din soia, soia, proteină animală din porc, vin de Porto, fum de lemn de fag, aromă de fum, emulsie de şorici, amidon modificat.
Cerințele Organizației Europene a Consumatorilor – BEUC
Consumatorii ar trebui să poată avea încredere că anumite produse, precum cârnații, kebab-ul și alte alimente pe bază de carne pe care le cumpără, sunt ceea ce pretind a fi. În timp ce respectarea legilor alimentare din UE este responsabilitatea producătorilor de produse alimentare, este de datoria autorităților naționale să se asigure că legile sunt respectate. Controalele alimentare eficiente sunt esențiale pentru a ajuta consumatorii să creadă din nou în carnea pe care o cumpără.
Dovezile clare adunate în acest raport solicită o aplicare mai strictă a cerințelor UE privind etichetarea produselor alimentare pe bază de carne și utilizarea aditivilor alimentari în aceste produse. În special:
Verificările etichetelor în cazul produselor alimentare pe bază de carne trebuie să fie mai frecvente, cu scopul de a asigura că sunt complete, corecte și nu induc în eroare consumatorii.
Sunt necesare mai multe controale sistematice asupra adaosului de apă la preparatele pe bază de carne, precum și a declarării sale corespunzătoare pe etichetă.
Statele membre trebuie să pună un accent mai mare pe verificarea aplicării corecte a normelor UE ce definesc care aditivi alimentari și în ce cantități pot fi utilizați în produsele alimentare pe bază de carne. În acest sens, proiectul OAV lansat recent, care conține rezultatele controalelor oficiale cu privire la utilizarea aditivilor în carne și produse din carne, este o mișcare pozitivă.
Frauda alimentară trebuie să rămână o prioritate pe agenda statelor membre și ale UE, având în vedere că scandalul cu carnea de cal nu a fost un incident izolat. Propunerea UE privind controalele oficiale, în prezent în discuție în cadrul Consiliului și Parlamentului European, trebuie să ofere un cadru juridic eficient pentru a detecta mai bine, a descuraja și a pedepsi frauda.
Dacă este cazul, ar trebui să fie clarificate definiții juridice (de exemplu, preparat din carne vs. produs din carne). Acest lucru ar ajuta la eliminarea oricărei incertitudini sau zone gri, de care producătorii de produse alimentare fără scrupule pot profita pentru a încerca să ocolească reglementările UE. Cu toate acestea, BEUC sprijină menținerea definiției actuale a etichetării și cerințelor pentru carne separată mecanic (CSM), deoarece reflectă în mod adecvat percepția consumatorilor despre acest produs.
La alegerea unui preparat din carne roşie trebuie să aveţi în vedere cantitatea de carne din respectivul produs şi principalii nutrienţi menţionaţi în declaraţia nutriţională, respectiv cantitatea de proteine, grăsimi şi conţinutul de sare. Totodată, verificaţi termenul de valabilitate, aspectul produsului şi condiţiile de păstrare din spaţiul de comercializare. Din cauza conţinutului ridicat de sare şi a unor aditivi alimentari cu risc carcinogen, preparatele din carne roşie nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor.“
Conf. univ. dr. Costel Stanciu,
președintele Asociației pentru Protecția Consumatorilor din România
