Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat din marile structuri comerciale (hiper-marketuri/supermarketuri) 52 tipuri de parizer, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestor produse și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor. Au fost analizate sortimente de parizer fabricate/distribuite de către: Facos, Meda, Agricola, MegaFood-Com, Aldis, Reinert, DiaVist, Recunoştinţa Prodcom, Pick Ungaria, Ifantis, Perfec Poultry Slovenia, CrisTim, Zimbo Ungaria, Auchan, AIA Italia, Cora, Lidl, Penny, Kaufland, Fox, Carrefour, Perutnina Slovenia, Matache Măcelaru, Caroli, Goodies Meat Production, Rewe și Arterimpex. Studiul a fost realizat de către o echipă de experți a APC, coordonată de către conf. univ. dr. Costel Stanciu.
Analiza ingredientelor
La fabricarea sortimentelor de parizer analizate s-au folosit următoarele ingrediente: emulsie de şorici, carne de pui, carne de pui şi de curcan separată mecanic, carne de pui dezosată mecanic, carne de pasăre separată mecanic, piept de pui, carne de curcan, piept de curcan, piele de curcan, piele de pui, grăsime de pasăre, grăsime de pui, carne de porc, pulpă de porc, carne de vită, slănină, șoric de porc, emulsie din piele de pasăre, colagen, cașcaval, apă, făină de grâu, fibre de soia, fulgi deshidrataţi de ardei, fibre de mazăre, fibre vegetale din soia şi sfeclă de zahăr, izolat de soia, amidon cartofi, proteină animală din porc, proteină vegetală din soia, proteină vegetală hidrolizată, amidon, proteină din lapte, lapte praf, proteină din soia, sirop de glucoză, dextroză, lactoză, glucoză, zahăr, maltodextrină, proteină din soia, sare neiodată, sare cu nitriți, extract natural de boia dulce, extracte vegetale, ardei roşu, condiment de ardei, condimente, extracte din condimente.
La unele sortimente de parizer, condimentele sunt înscrise în mod generic și nu este menționat tipul acestora. Având în vedere că unele dintre ele sunt incluse în lista substanțelor alergene, este important să fie cunoscută denumirea lor.
La fabricarea parizerului, în funcție de specie, carnea folosită se regăsește în proporții diferite, astfel:
Pieptul de pui între 2% și 60%;
Carnea de pui între 51% și 60%;
Carnea de pasăre între 5% și 60%;
Carnea de porc între 4,5% și 84%;
Carnea de vită – un singur sortiment conţine 11%;
Carnea de curcan între 17% şi 23%;
Carnea separată mecanic între 30% și 68%.
La 19% din produsele analizate nu apare menționată în lista ingredientelor cantitatea de carne folosită la fabricarea acelui sortiment de parizer. La 54% dintre produse s-a folosit carne de pasăre separată mecanic (CSM), iar la 38% dintre acestea nu se precizează această cantitate. CSM este pasta cu granulație fină obținută prin separarea mecanică a cărnii de pe oasele carcasei de pasăre, exclusiv pielea gâtului, ghearele, capetele și organele. Dincolo de definiții, carnea separată mecanic este materie recuperată/regenerată/dezosată prin mijloace mecanice a resturilor rămase după îndepărtarea manuală a cărnii de pe oase și trecută prin presiune înaltă prin site care separă osul masiv de țesuturi comestibile. Procesul presupune măcinarea carcasei și pasarea pastei sub presiune, iar cantitatea de apă și substanțe de îngroșare naturale și artificiale este destul de mare, ceea ce denotă o calitate scăzută a majorității produselor de acest tip.
Conținutul de sare per 100 grame produs din produsele ana-lizate variază între 0,99 grame și 3 grame. Dacă consumăm 300 grame de parizer, putem asimila între 2,97 grame sare și 9 grame sare. Persoanele care consumă o cantitate de sare mai mare decât media au o presiune sanguină mai mare și un risc crescut de hipertensiune arterială.
Analiza informațiilor nutriționale
Numai 63% dintre produsele analizate prezintă o declarație nutrițională, iar la 10% dintre acestea informațiile nutriționale sunt incomplete. Valoarea energetică per 100 grame produs variază între 138 kcal și 261 kcal. Cantitatea de lipide per 100 grame produs variază între 10 grame și 23 grame, iar cantitatea de acizi grași saturați per 100 grame produs variază între 3 grame și 8,4 grame. Cantitatea de proteine per 100 grame produs variază între 10 grame și 13 grame.
Numeroase studii realizate de instituții medicale și universități de prestigiu arată că grăsimile saturate cresc riscul de apariție a afecțiunilor cardiovasculare precum infarctul sau accidentul vascular cerebral și sunt un factor de risc pentru cancerele de colon și sân.
Ce substanțe chimice și aditivi se folosesc
În cele 52 de produse analizate s-au identificat 48 de aditivi alimentari și alte substanțe. Toate produsele analizate conțin aditivi alimentari, adică E-uri, de la 3 aditivi alimentari până la 19 aditivi alimentari.
La 85% din produsele analizate s-a folosit nitrit de sodiu, un conservant suspect. La 79% s-au folosit difosfaţi. 73% sunt colorate cu carmin/E120/acid carminic, un colorant roșu strălucitor obținut dintr-o specie de insectă numită coșenilă. La 73% dintre produsele analizate, gustul și aroma au fost potențate cu monoglutamat de sodiu. La 50% s-a folosit caragenan, un agent de îngroşare suspect de apariția anumitor afecțiuni medicale. La 37% s-a folosit eritorbat de sodiu. La 33% din produsele analizate s-au folosit trifosfaţi. La 27% s-a folosit acetat de sodiu. La 25% s-a folosit ascorbat de sodiu. La 23% din produsele analizate s-a folosit gumă guar, respectiv polifosfaţi. La 19% din produsele analizate s-a folosit acid citric. La 18% s-au folosit citraţi de sodiu. La 15% din s-a folosit gumă xantan. La 13% s-a folosit izoascorbat de sodiu. La 12% s-a folosit tartrat de sodiu, respectiv lactat de calciu. La 8% din produsele analizate s-a folosit alginat de sodiu, respectiv mono şi digli-ceride ale acizilor graşi. Iar la 8% s-a folosit sulfat de calciu.
„Din păcate, parizerul comercia-lizat în hipermarketuri nu mai are nimic din consistenţa, savoarea, gustul şi elementele nutritive ale acestui tip de preparat aşa cum era fabricat în urmă cu câteva decenii. Dintr-un preparat cu o structură fină care se obţinea numai din carne de vită de calitatea I, slănină de porc, piper şi sare, astăzi cele mai multe sortimente se fabrică din emulsie de şorici/piele de pasăre, tendoane, cartilagii, amidon, soia, apă şi chimicale din belşug. Din cauza conţinutului ridicat de sare şi a unor aditivi alimentari cu risc carcinogen, parizerul nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor și a adulților cu afecțiuni cardiovasculare“, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte al APC România.
„Parizerul face parte, alături de alte produse alimentare, dintre cele asupra cărora manevrele frauduloase se desfășoară cu predilecție: este un produs care prin natura lui are multă apă, multă grăsime, structură foarte fină (care nu mai permite evidențierea ingredientelor), deci foarte potrivit pentru denaturare. De altfel, este considerat în capul listei acestor produse neferi-cite. Se apreciază că peste tot în lume ingredientul principal al producției curente este slănina, nu carnea. Mai mult, chiar și slănina este înlocuită în mare măsură cu produse de calitate inferioară. În foarte multe din rețetele producătorilor actuali de parizer abia se mai face loc unei cantități reduse de carne, de calitate modestă, care se susține cu textu-rate de soia, amidon, substanțe de îndulcire (glucoză, lactoză) și se maschează cu numeroase substanțe chimice pentru aromă, gust, conservare, imprimarea aspectului de proaspăt chiar după multe zile de la producere. Cunoscătorii din domeniu arată că și dacă se respectă condițiile de prelucrare corectă a parizerului și se mențin condiții riguroase de temperatură și igienă în logistica produsului, nelăsând loc riscului de infecție pentru consumator, rămân destul de multe și grave probleme legate de combinațiile de ingrediente, multe din ele nenaturale, care fac din acest produs un aliment greu digerabil și periculos pentru sănătate pe termen lung“, a explicat prof. univ. dr. Ion Schileru, din cadrul departamentului de Business, Științele Consumato-rului și Managementul Calității, ASE București.
„Îmi amintesc cu plăcere gusturile copilăriei. Sănătoase sau nu, Eugenia, Ciocolăţica cu rom, Parizerul şi Bombonelele Cip au făcut parte din acea perioadă. Le-am regăsit după mulţi ani în magazine şi nu m-am putut opri să nu cumpăr. Doar că gustul nu prea mai e acelaşi. Şi ştiţi de ce? Pentru că nu mai sunt ceea ce erau pe vremuri. Atunci mi-am amintit cursurile din facultate, cursurile de igiena alimentaţiei şi am aruncat la gunoi restul de parizer cumpărat. Mi-am amintit cum şi din ce se produc parizerul şi crenvurştii. Pe principiul nimic nu e ceea ce pare, parizerul este orice altceva numai carne nu. Pentru păstrarea îndelungată a produselor alimentare se foloseşte ca şi conservant nitritul de sodiu sau E250, un conservant artificial ce se foloseşte în industria alimentară pentru inhiba-rea bacteriilor şi pentru intensificarea culorii roz a produselor din carne. Se mai foloseşte nitrit de sodiu, în special, pentru inhibarea bacteriei Clostridium botulinum, ce produce boala letală numită botulism, dar este o substanţă ce poate produce cancer din cauza interacţiunii acestuia cu proteinele din alimente. Izoascorbatul de sodiu sau sarea de sodiu a acidului izoascorbic este un antioxidant similar cu acidul ascorbic, cunoscut sub numele de Vitamina C. El se folosește pentru dimi-nuarea efectului nitratului de sodiu din alimente. Dar nu vă bucuraţi, corpul nostru nu poate să absoarbă nutrienţi dacă sunt din sursă sintetică, adică nu foloseşte Vi-ta-mina C decât dacă provine din sursa naturală, cum ar fi pătrunjelul sau lămâia. Poate că alimentele de calitate nu sunt ief-tine, dar ştiința a demonstrat că aceia care manâncă puţin şi des sau cei care postesc sunt cei mai longevivi“, a explicat și dr. Florin Ioan Bălănică, consultant Personal de Nutriţie şi Sănătate, fondator „Şcoala Pentru Sănătate şi Longevitate“.
