Cercetătorii au descoperit misterioasa dispăriţie a bărcilor în această zonă la începutul secolului trecut. Apologeţii aşa numitului „magufism”, termen consacrat în reţea pentru susţinătorii teoriilor bazate pe acţiunea fenomenelor paranormale şi care combină cele două termene de magie şi OZN (UFO), au văzut cum ştiinţa a demontat una câteva una ipotezele lor cosmologice, notează ziarul ABC, citat de Agerpres.
Actualele vremuri nu sunt deloc bune pentru explicaţii miraculoase, în pofida brăţărilor magnetice sau a plasturelor cu titaniu. Dacă se aduce în discuţie o acţiune a extratereştrilor, imediat vine în memorie celebrul Triunghi al Bermudelor, o zonă geografică cu o suprafaţă peste un milion de kilometri pătraţi în Oceanul Atlantic, situată între Puerto Rico, Fort Lauderdale (Florida) şi insulele Bermude.
În această zonă a devenit o tradiţie la mijlocul secolului trecut dispariţia a numeroase ambarcaţiuni. Numeroşi scriitori şi ziarişti s-au grăbit să califice aceste evenimente drept misterioase şi care au dat naştere unui adevărat mit.
În 1974 scriitorul Charles Berlitz, într-o carte împănată cu inadvertenţe ştiinţifice a transformat misteriosul triunghi într-o legendă care a devenit cunoscută în întreaga lume; un filon care avea să umple sălile de cinema timp de peste un deceniu cu tiluri precum „Triunghiul Diavolului” (The Bermuda Triangle, 1978).
Departe de a dispărea, „misterul” continuă să captiveze publicul 30 de ani mai târziu; web-ul neo-zeelandez CineStuff dezvăluia în urmă cu câteva luni că viitorul episod din saga Indiana Jones va avea ca scenariu tocmai aceste ape ale Oceanului Atlantic.
După cercetarea fundului marin, un grup de oameni de ştiinţă a ajuns recent la concluzia că acumulările de gaze metan s-ar putea afla în spatele misterioaselor dispariţii survenite în zonă.
Activitatea vulcanică ar genera bule de gaz care, la urcarea lor la suprafaţă, şi-ar mări considerabil dimensiunea punând în serios pericol ambarcaţiunile şi chiar aeronavele care survolează zona.
Instrumentele de la bord ar suferi o schimbare bruscă de direcţie ca urmare a densităţii aerului. Această explicaţie ar pune astfel capăt mai multor decenii de speculaţii.
