Florența Mihai, care a decedat, miercuri, la vârsta de 60 de ani, rămâne în istoria tenisului românesc drept jucătoarea care, alături de Virginia Ruzici, a deschis drumul spre înalta performanță pentru generațiile care au urmat-o. Fosta tenismană a realizat, târziu, că dragostea pentru public a costat-o scump, mai ales după ce comuniștii i-au frânt aripile.
Citește și: Florenţa Mihai a fost înmormântată. Câţi oameni au condus-o pe ultimul drum
Tenisul românesc trăia în anii 70′ mai ales din victoriile de la masculin, precum cele ale lui Ilie Năstase, primul lider mondial al erei Open. Invidiat, pe de o parte, admirat pe de alta, era fără îndoială un idol pentru noile generații, la fel cum Simona Halep inspiră junioarele din ziua de azi. Noul val al anilor 70′ includea și o jucătoare blondă, cu aspect plăcut, foarte sociabilă, care încerca să fure cât mai mult de la Nasty și să transpună în tenisul feminin. Se numea Florența Mihai și se remarcase încă de la 18 ani, la fel cum în zilele noastre doar tânăra elvețiancă Belinda Bencici încearcă să ajungă la masa celor mari. Florența avea însă perseverență și înainte de toate iubea să joace pentru public, nu neapărat pentru rezultat.
Spiritul nonconformist, asemănător cu al lui Ilie Năstase, o însoțise încă de la început. La 18 ani a pornit într-un periplu, pentru 4 luni, în SUA, cu doar 100 de dolari în buzunar, conform dezvăluirilor ulterioare din presă. S-a întreținut din premiile destul de mici din acea perioadă și a ajuns la un moment dat să facă autostopul. A adunat multe povești din acea perioadă, pe care le-a împărtășit cu apropiații. Astfel de lucruri ar fi însă greu de imaginat în tenisul din 2015, călătoria sa fiind similară cu ceea ce astăzi am numi participarea unei jucătoare, timp de câteva săptămâni, la sezonul de tenis american (desigur transportul și cazarea, totul ar fi oganizat în cele mai mici detalii). Securitatea de la București nu a trecut neobservat „incidentul”, părăsirea teritoriului României pentru o perioadă așa îndelungată fiind considerată periculoasă.
Roland Garros – turneul care pune România pe harta tenisului feminin
Cu toate că în istorie a rămas cunoscut mai ales turneul de la Roland Garros 1978, câștigat de Virginia Ruzici, o ediția importantă pentru tenisul românesc a fost și cea din 1976. A fost un moment de glorie, pentru prima dată două românce ajungând în semifinale, la Paris: Florența Mihai și Virginia Ruzici, ambele în vârstă de 20 ani. Florența anunțase deja parcursul bun de la Grand Slam-ul parizian printr-o serie de rezultate remarcabile, cum ar fi semifinala de la Roma. Iar rezultatele au continuat să apară și după RG, ea devenind cap de serie în diverse turnee.
Cariera sa a atins foarte repede punctul maxim la doar un an după aceste performanțe. În 1977, Florența Mihai intrase adânc în fazele superioare ale turneului de la Roland Garros, asemenea unui uragan. Fata cu părul blond, care zâmbea mereu și care încerca să facă un show din fiecare apariție a sa pe teren, intra într-o nouă etapă a carierei, maturitatea. A avut un meci ușor doar în primul tur, după care a avut nevoie de fiecare dată de al treilea set pentru a-și răpune adversarele. Janet Newberry i-a ieșit în cale, în semifinale, iar românca ceda setul secund și speranțele fanilor erau deja năruite. Totuși românca a reușit să întoarcă soarta meciului și să-și depășească recordul, obținând prima calificare a unei românce în finala RG.
Florența Mihai o întâlnea în marea finală a RG, pe 5 iunie, pe iugoslava Mima Jausoveci, în prezent locuitor al Sloveniei. Românca avea 21 de ani, adversara 20. Fără îndoială, Mihai făcea pasul spre o nouă etapă a carierei sale, la fel cum Simona Halep a făcut în 2014, atunci când a jucat finala Turneului Campioanelor de la Singapore. Românca nu era cu nimic mai prejos decât adversara sa, însă ceea ce a ajuns să o coste a fost fantezia din jocul său și faptul că s-a lăsat copleșită de cele 14.000 de persoane din tribune, care cereau la nesfărșit „spectacol”. Din nou românca a intrat în setul decisiv, iar runda a treia a fost o execuție a sa de către iugoslavă, care cu un tenis mult mai pragmatic a reușit să „frângă” racheta magică a României. Scorul final a fost de 2-6, 7-6, 1-6. Un astfel de sentiment poate fi regăsit la unele meciuri pierdute de Simona Halep, care de asemenea cedează uneori prin prisma propriei „magii”.
Vezi și reacția lui George Cosac: „O mare pierdere! Chiar ieri am vorbit cu Florența Mihai”
„Îmi plăcuseră aplauzele, mă distrasem, eram fericită ca disputasem două dintre cele trei finale ale celui mai important turneu pe zgură. Am jucat pentru public şi am pierdut, fireşte! Jucam bine, ştiam toate loviturile, puteam să am o carieră mult mai spectaculoasă, dar luam totul în joacă şi din punctul meu de vedere era o joacă serioasă”, avea să declare, anul acesta, Florenţa, conform freejournalist.eu.
Românca a mai avut, la aceeași ediție, o finală și la dublu mixt, alături de columbianul Ivan Molina, împotriva cuplului american Mary Carillo şi John McEnroe. A fost mult mai aproape de a câștiga de această dată, însă la scorul de 5-4 și 40-15, americanii au întors scorul, au câștigat primul set, iar apoi și runda a doua. Scorul final a fost de 7-6, 6-3.
Florența Mihai a avut în cariera sa un stil de joc agresiv, cu veniri bune la fileu, cu loburi, cu lovituri asemănătoare cu cele reușite de Năstase în tenisul masculin, un joc spectacol, îndrăgit de public, dar de care fanii avea să fie privați timp de aproape 2 ani de zile. După anul 1977, unul foarte bun pentru Florența, regimul comunist de la București i-a reținut pașaportul, pe motiv că ar fi vrut să fugă, temeri apărute încă de la escapada sa americană. A revenit în circuit internațional după 2 ani de zile, însă pauza i-a fost fatală. Nu a mai reușit să ajungă la nivelul anterior, iar maximul carierei a fost finala de la Roland Garros și locul 23 mondial.
Printre bunele sale prietene s-au numărat Virginia Ruzici și Mariana Simionescu, alături de care a evoluat cel mai mult timp la dublu. Simionescu, originară din Târgu Neamț, se căsătorise cu tenismanul suedez Bjorn Borg și a emigrat în Franța, iar securitatea se temuse că Florența Mihai ar putea face același lucru.
“Ştiu că s-a scris despre ea că a vrut să fugă în America pe vremea lui Ceauşescu şi din acest motiv autorităţile comuniste i-au retras paşaportul. Nu este adevărat. Florenţa nu a vrut niciodată să plece din ţară. Paşaportul i-a fost retras nu pentru că ar fi cerut azil politic în SUA, ci pentru că ăia de atunci erau nişte cretini şi nişte idioţi. Ea a fost singura care a ales să se chinuie în ţară, pentru că eu şi Virginia am fugit din cauza regimului”, a spus Simionescu, după aflarea veștii decesului Florenței, potrivit ziarulring.ro.
Componentă a generației de aur a anilor 70′, alături de Ilie Năstase, Virginia Ruzici, Mariana Simionescu și nu numai, ea a făcut pasul spre tenis încă de la o vârstă fragedă, pe când unul dintre cei doi frați ai săi, Cristi, o lua cu el la antrenamente, gimnast fiind, la baza sportivă Dinamo. A fost atrasă de sport, nu însă de gimnastică. Tot la Dinamo avea să le cunoască pe Ruzici și Simionescu. Mai mulți antrenori au avut o contribuție importantă în cariera sa, însă cel care a propulsat-o în tenisul internațional a fost Florin Segărceanu, exponent al tenisului românesc perioada Năstase/Țiriac și înaintea lui Andrei Pavel.
Florența Mihai a fost regretată de întreaga comunitate a tenisului românesc, mai ales că a rămas alături de sportul alb inclusiv după ce s-a retras din carieră. Ea nu a fost căsătorită niciodată. A fost mai întâi Secretar General al federației, între 1984-1989, iar ulterior căpitan-nejucător al României la Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992), de la Atlanta (1996) și de la Sydney (2000). Jucătoare de top, precum Irina Spîrlea, fost număr 7 mondial, Ruxandra Dragomir, 15 WTA și Irina Begu, în prezent locul 25, au fost antrenate de ea.
Florența Mihai (2 septembrie 1955 – 14 octombrie 2015) rămâne o sursă de inspirație pentru noile generații, iar ceea ce ea sau Virginia Ruzici au realizat în anii 70′ se aseamănă cu eforturile depuse de Simona Halep în prezent, jucătoare care de asemenea a deschis drumul pentru noi tenismane.
