Angelo Niculescu, fostul selecţioner al României, care a încetat din viață la vârsta de 93 de ani, a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Militar Ghencea. La funeralii au participat aproximativ 100 persoane.
Angelo Niculescu, a fost condus pe ultimul drum de familie, prieteni, foşti jucători şi oameni de fotbal printre care: Nicolae Lupescu, Necula Răducanu, Tudorel Cristea, Paul Cazan, Florin Halagian, Mircea Rădulescu, Constantin Anghelache şi Mircea Pascu, conform Mediafax.
Federaţia Română de Fotbal a fost reprezentată de preşedintele Răzvan Burleanu şi secretarul general Gheorghe Chivorchian, iar Liga Profesionistă de Fotbal de preşedintele Gino Iorgulescu.
Slujba de înmormântare a avut loc la capela din cadrul Cimitirului Militar Ghencea, iar sicriul, acoperit cu drapelul României, a fost purtat de militari. Aceştia au tras trei salve la coborârea în mormânt a sicriului cu trupul neînsufleţit al fostului selecţioner care a avut gradul de locotenent major, fiind veteran de război.
Fostul preşedinte al FRF, Mircea Sandu, a trimis o coroană de flori prin fostul secretar general Adalbert Kassai. De asemenea, coroane au mai trimis tehnicianul formaţiei Şahtior Doneţk, Mircea Lucescu, gruparea FC Dinamo, la care Angelo Niculescu a activat atât ca jucător cât şi ca antrenor, precum şi preşedintele României, Klaus Werner Iohannis.
Fostul tehnician Angelo Niculescu, selecţionerul României la Cupa Mondială din 1970, a încetat din viaţă, sâmbătă, la Bucureşti, la vârsta de 93 de ani.
Angelo Niculescu, născut la 1 octombrie 1921, la Craiova, a rămas în istoria fotbalului românesc ca antrenorul care a calificat naţionala României la Campionatul Mondial din Mexic 1970 şi în sferturile de finală ale Campionatului European din Belgia 1972. Pe parcursul perioadei cât a stat pe banca „tricolorilor”, între 1967 şi 1973, reprezentativa de fotbal a României a disputat 41 de partide internaţionale. Angelo Niculescu este considerat de FIFA drept inventatorul stilului de joc „tiki-taka”, făcut celebru în ultimii ani de FC Barcelona.
Niculescu a absolvit Institutul de Cultură Fizică (ICF) în 1952, iar ulterior a activat ca profesor de educaţie fizică şi sport în cadrul Institutului de Educaţie Fizică şi Sport (IEFS). A fost şi preşedinte al Colegiului Central al Antrenorilor şi preşedinte de onoare al Şcolii Naţionale de Antrenori. A publicat două cărţi pe teme sportive: „Fotbal. Metode şi mijloace de antrenament” (1972), coautor Ion. V. Ionescu şi „Corabia cu 11 pasageri” (1974). Este membru de onoare al Federaţiei Române de Fotbal şi are titlul de „Antrenor emerit”.
Cariera de jucător a lui Angelo Niculescu s-a întins pe durata a 12 ani, interval în care a evoluat pentru Rovine Griviţa (1937-1939), FC Craiova (1939-1944), Carmen (1945-1947), Ciocanul (1947-1948) şi Dinamo Bucureşti (1948-1950). Niculescu a evoluat în 93 de meciuri în primul eşalon şi a marcat trei goluri.
Angelo Niculescu a început cariera de antrenor la echipa de juniori a clubului Dinamo, în anul 1952. După o perioadă Niculescu a preluat pe partea tehnică echipa de seniori şi împreună cu aceştia, în 1955, a câştigat Campionatul Naţional. Între 1957-1959 a fost antrenor al echipelor Steaua Bucureşti şi Tractorul Braşov. Între 1959 şi 1962 a fost antrenor federal la FRF, apoi a revenit la Dinamo, cu care a câştigat Cupa României (1964) şi titlul de campioană (1965).
Din 1967 a preluat din nou naţionala, pe care a calificat-o la Campionatul Mondial din Mexic 1970, unde a obținut locul 3, într-o grupă foarte grea, după o victorie cu Cehoslovacia (2-1) și două înfrângeri la limită în fața Angliei (0-1) și Braziliei (2-3). A urmat o calificare în sferturile Campionatului European din Belgia 1972, fază a competiţiei în care România a fost eliminată de Ungaria de abia după trei meciuri, după 1-1 la Budapesta, 2-2 la Bucureşti şi 1-2 la Belgrad, la rejucare.
Începând cu 1973, Angelo Niculescu a antrenat mai multe echipe din primul eşalon al fotbalului românesc: Sportul Studenţesc (1973-1977), Politehnica Timişoara (1977-1979), Dinamo Bucureşti (1979-1980), SC Bacău (1980-1981), Universitatea Cluj-Napoca (1981-1982) şi Oţelul Galaţi (1982-1983).
