În România există doi delfini și patru dresori de delfini – o muncă grea, prost plătită, dar fascinantă.
Ni-Ni și Chen- Chen, cei doi delfini de la Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, sunt fără îndoială vedetele spectacolelor. Zilnic, sute de copii și adulți le aplaudă. În spatele giumbușlucurilor pe care le realizează se ascund orele de muncă ale dresorilor. O meserie care în România nu se învață, ci se fură, foarte prost plătită, dar care îți intră în sânge și de care devii dependent: dragostea pentru delfini învinge orice obstacol.
20 de ani de experiență
Dorina Coman este cea mai experimentată dresoare de delfini din România. Are 20 de ani de experiență. A lucrat cu regretatul Mark, delfinul capturat din Marea Neagră, și apoi cu cei trei delfini aduși din China (din care au rămas numai cele două femele, după ce Pei-Pei a murit). Există o distincție între a dresa un delfin și a-l antrena. Dorina Coman îi antrenează, încearcă (și reușește) să îi învețe noi comportamente. Ea îi învață și pe dresorii noi ce știu ei, dresorii, dar și ce știu delfini. ”Tinerii trebuie să înțeleagă că delfini sunt vedetele, nu ei”, spune ea. Un dresor bun cunoaște delfinii. Sunt ca noi, ca oamenii: au diverse stări, se supără, sunt fericiți. Există o legătură atât de puternică încât dacă este adus un dresor nou delfinul îl poate refuza și poate intra într-un fel de grevă: nu mai mânâncă, nu mai muncește. Există însă și reversul medaliei: când știe că este bolnav, vine la mal și ascultă de antrenor. Stă cuminte pentru ca o sondă să îi fie introdusă în stomac, dacă este cazul, sau își ridică singur coada, pentru a i se recolta sânge.
”Unii învață mai repede, alții mai încet”
Florin Alexandru Mazilu lucrează la Delfinariu de 5 ani. Și el ne spune că a fi dresor nu înseamnă nu mai să apari în spectacol. ”O zi obișnuită începe dimineață la ora 8.00. Pregătim peștele cu mare grijă, suntem atenți să nu fie rupt, să nu aibă ochii scoși, să nu fie julit. După aceea se intră la controlul medical. Aici se fac o grămadă de comportamente prin care noi ajutăm delfinul atunci când este bolnav. Se poate recolta sânge foarte ușor, se poate hidrata delfinul, cu ajutorul unui tub pe care îl avem aici, pe care îl introducem până în stomacul delfinului, se fac controale la ochi, punem picături sau gel, dacă este cazul, după care li se dă o pauză”, punctează Florin Alexandru Mazilu. Acesta spune că învățarea comportamentelor noi diferă în funcție de delfin, antrenor și de numărul respectiv.
”Și delfinii sunt ca și noi. Unii învață mai repede, alții mai încet. Sunt comportamente care se pot crea în 2-3 săptămâni, dar și în 2-3 luni”, spune el. În acest moment, încearcă să le învețe pe Ni-Ni și Chen-Chen să prindă o minge aruncată ca o pasă într-un meci de fotbal american. Merge destul de greu, lecțiile au început de peste o lună. ”Fetele sunt foarte ascultătoare. Important este să fie sănătoase”, spune el.
Delfinii sunt motivați mai ales de mâncare. Circa șase kilograme de pește proaspăt pe zi. Dresorii au un fluier cu ultrasunete la gât. Sunt cumpărate din Anglia. Sunt folosite în dresajul mai multor animale. Fluierul și mișcările îi ajută în meserie.
Studenta de 19 ani
Silvia Emanuela Bălan are 19 ani și este studentă. Este dresor din luna august a acestui an, când s-a angajat în urma unui concurs. ”Postul meu nu constă numai în spectacol, ci în primul rând în a avea grijă de aceste animale”, spune ea. În timpul zilei, de exemplu, le verifică și ritmul respirator. De-abia ce a împlinit două luni de muncă. Spune că există și teorie în acest domeniu, dar importantă este practica. ”Este o meserie care trebuie făcută cu plăcere. Am de gând să rămân la Delfinariu. Țin foarte mult la acest serviciu”, spune ea. Asta în ciuda salariilor foarte mici.
Voluntarul de 14 ani
Ștefan Tatu are numai 14 ani. Este unul dintre cei mai buni elevi ai Școlii Gheorghe Țițeica din Constanța. 10 pe linie. De șase luni este voluntar la Delfinariu. A trimis un email în care își oferea serviciile și, spre surprinderea lui, i s-a răspuns. Și i s-a răspuns pozitiv. ”De atunci a pornit totul. Ajut la supraveghere, iau ritmul respirator, fac ghidaje în microrezervație, pun muziza în timpul spectacolelor”, ne-a explicat programul obișnuit. Spune că și-a atins una dintre pasiuni: să lucreze cu delfinii. ”Am căpătat și cunoștințe noi. În plus, pot să vorbesc mai ușor cu publicul, să interacționez”, a mai spus elevul. Spectatorii îl întreabă cum îi cheamă pe delfini, cum se fac anumite numere. Nu se gândește să fie dresor. Este atât de tânăr încât legea nu îi permite să se angajeze.
Pregătiți de un specialist american
Nu există cursuri care să te facă dresor de delfin. Cel puțin nu în România. Meseria aceasta, spuneam, se învață de la cei cu experiență, se fură. La 60 ani, spune Dorina Coman, probabil că nu va mai da spectacole. Trebuie să îi pregătească pe tineri. Și ea a învățat însă de la cineva. Un specialist din Statele Unite ale Americii, țara cu cele mai mari oceanarii din lume, a venit câte o lună, timp de trei ani, în Constanța. Florin a stat aproape două luni în Beijing, China, atunci când au fost cumpărați delfinii. ”Trei săptămâni am făcut numai teorie”, spune el. Nu a avut voie să se apropie de defini, numai i-a observat. Specialiști din China au venit și în Constanța. ”În China este o altă lume”, spune el. Diferența dintre delfinariul nostru și delfinariile lor, cu bazine mari, în care stau familii întregi, este ca de la cer la pământ.
Salarii de mizerie
Un dresor muncește cel puțin 8 ore pe zi, 5 zile din săptămână. Salariile lor sunt mult sub media pe economie. Un dresor cu 20 de ani de exepriență câștigă 1.300 de lei, unul cu 5 ani, până în 1.100, iar un debutant mai puțin de 1.000. Nu sunt recunoscuți oficial ca dresori sau antrenori. Pe cartea lor de muncă scrie ”artist de circ”. Adrian Bîlbă, directorul CMSN, încearcă să găsească soluții pentru creșterea veniturilor. O metodă a fost cea a sponsorizărilor. Lucrurile nu țin însă de el, nici măcar de ordonatorul de credite, Consiliul Județean, ci de ministerul Culturii. Delfinariul este o instituție de cultură, nu de spectacol, și în acest domeniu retribuțiile sunt mici. Nici când îi cheamă să facă ore suplimentare nu îi poate plăti. Legea îl obligă să le compenseze cu zile libere. Spre comparație, în Bulgaria un dresor câștigă circa 800 de euro. Noua lege a salarizării ar putea schimba însă în bine acest aspect.
