Una dintre cele mai importante tradiții legate de Crăciun este cea a colindatului de ceată bărbătească. O varietate profund originală a acestei tradiții este colindul Junilor. Există mai multe zone din România care păstrează tradiția Junilor, însă cea din Mărișel are o caracteristică aparte.
Variantele originale ale acestei colindelor intonate în cadrul tradiții precreștine nu pomenesc de Isus Cristos, ci includ teme care trădează origini romane ale cântecelor și vorbesc și de evenimente care au marcat memoria colectivă a comunității. Colindul de ceată bărbătească a fost înscris pe Lista UNESCO a patrimoniului cultural imaterial al umanității.
Junii cei fără de odihnă
Tradiția Junilor este păstrată de Crăciun. În Ajunul Nașterii Domnului, în curtea bisericii din Mărișel, un sat izolat, mărginit de păduri seculare, defilee stâncoase sălbatice și lacuri cu apă limpede de munte, se adună două cete formate din câte 12 tineri feciori, conduși de un staroste. Semnul demnității acestui staroste, care, în general, este un fost june care s-a căsătorit recent, este o pană de fazan, care îi este prinsă de căciula din piele de miel. Junii sunt însoțiți de muzicanți aduși din Mărișel, din Huedin sau din Cluj. Cele două cete se întrec în cântece și jocuri, apoi pleacă să colinde toate casele din sat. Jocul Junilor nu se sfârșește decât atunci când termină de colindat prin zăpadă și frig ultima casă din sat. Pentru juni, este o misiune grea, deoarece Mărișelul este comuna cu cea mai mare suprafață din România, iar casele satului sunt răspândite pe mai multe culmi de deal.
Potrivit tradiției, Junii nu trebuie să doarmă nici o clipă timp de câteva zile, cât durează colindatul lor. Ei sunt cinstiți cu mâncare, cu pălincă și cu vin prin casele gospodarilor, apoi por-nesc din nou, prin noapte și zăpadă, spre următoarea casă. Rebegiți de frig, ei se înviorează atunci când se apropie de gospodărie și reîncep cu vigoare cântecele și jocurile. La finalul colindului, tinerii sau junii care și-au probat rezistența prin acest joc sunt socotiți membri maturi ai comunității, de aceea Jocul Junilor are și semnificația unui rit inițiatic, în care tinerii din sat învață de la starostele lor cum să se comporte în societate.
Până când preotul din sat le-a cerut, acum 40 de ani, să introducă vestea Nașterii Domnului, textele colindelor de la Mărișel nu pomeneau de Mântuitor, deși erau cântate pe melodia Florile Dalbe, a explicat etnologul Răzvan Roșu, originar din Mărișel. „Vedeți, avem motivul cocoșilor negri: Cucoși negri cântă-n cruce, adică ei vestesc un moment primejdios, momentul în care feciorii pleacă din sat, părăsesc spațiul sacru… Scoală, maică, că m-oi duce / Te scoală diminecioară / Că de joi mă duc în țară…
În țară zic cei de la munte zonei de câmpie… În țara talienescă / Să-mi cumpăr pană domnească”, explică Răzvan Roșu sensul unui colind care nu readuce în memoria comunității vestea cea bună a Nașterii Domnului, ci experiența traumatizantă a Primului Război Mondial, atunci când tinerii din Mărișel au fost înrolați în regimentele armatei austro-ungare și trimiși pe frontul din Italia să lupte pentru împărat.
