Laserul de la Măgurele, cea mai puternică infrastructură de acest fel construită vreodată în lume, poate însemna pentru România, dincolo de intrarea în elita mondială a lumii științifice, și o șansă uriașă de dezvoltare economică pentru zona metropolitană a Capitalei. Totuşi, problemele de infrastructură rutieră, vechi de aproape două decenii, dar şi faptul ca momentan oraselul din sudul Bucureştiului nu arată deloc atractiv pentru marile companii mondiale ar putea înseamnă pierderea unor oportunităţi istorice.
Dacă autoritățile statului vor face ceea ce trebuie până în 2018, când este programată finalizarea construcţiei laserului, Măgurele ar putea deveni un Silicon Valley al Europei, un centru al excelenței în tehnologii de vârf.
Pe hârtie, conducătorii români par să fi înțeles uriașa miză pe care o reprezintă proiectul "Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics" (ELI-NP). Deocamdată însă, lucrurile nu arată strălucit: către Măgurele se ajunge pe drumuri devastate, localitatea s-a dezvoltat haotic în perioada boom-ului imobiliar și nu există, de exemplu, nici măcar o cafenea pe seama pretențiilor unor savanți.
Un savant nu stă la un hotel două stele
Ca să ajungi la Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară (IFIN) din Măgurele, unde se construiește în prezent cel mai mare laser din lume, ELI-NP, ai de ales fie să îți distrugi autoturismul pe drumul care leagă Bucureștiul de acest orășel, fie să aștepți și cu orele în spatele tirurilor, pe Centura Capitalei.
Prima variantă reprezintă o șosea de numai patru kilometri, care a fost reparată de mai multe ori în ultimii șapte ani, dar care arată acum literlamente ca după un bombardament. Modernizarea celei de-a doua variante este promisă de peste 15 ani, dar până acum porțiunea din sudul Bucureștiului care duce la Măgurele, dinspre aeroport, este denivelată şi plină de cu gropi și oricum se blochează în dreptul comunei Domnești, pentru că nu există un banal pod de traversare.
În aceste condiții, ce șanse are România să atragă, dincolo de cercetători pasioniați de studiul pe o infrastructură unică, și companii producătoare de înaltă tehnologie care să asigure dezvoltarea zonei?
“Toate aglomerările de industrie high-tech s-au făcut în jurul unor centre de cercetare. Silicon Valey a fost creat pentru că acolo existau concentrate marile laboratoare americane civile și militare, erau universitățile mari. Cel care face high-tech se duce lângă cel mai mare consumator de high–tech, respectiv cercetarea științifică. Stă lângă institutele de cercetare ca să afle rapid spre ce direcție merg cercetările. Acest lucru se face la cafenea, când mănânci împreună, când mergi la conferințe”, explică șeful proiectului ELI-NP, Nicolae Zamfir, despre cum poate profita statul român de existența laserului la Măgurele.
Strict la nivel teoretic, sună frumos. Însă până acolo, mai e foarte mult de făcut. O recunoaște chiar directorul IFIN. “Acum trebuie să se facă un proiect guvernamental mare în care să se dezvolte infrastructura, construim inclusiv clădiri de birouri și creăm facilități. Dacă vrea IBM, de pildă, să vină, statul ar putea să îi creeze facilităţi, precum o clădire făcută din bani europeni cu chirie redusă și scutiri de taxe dacă investești în cercetare. infrastructura trebuie creată, căci nu o să stea nici o companie să îşi facă singură aleile. Unul care vrea să vină din Franța și vede mizerie nici nu stă pe aici. În primul rând, drumurile îl fac să fie circumspect. Apoi, noi avem aici un hotel de două stele, sigur e curat, dar un străin cercetător nu mai stă la două stele. Nu e nivelul pentru ELI”, radiografiază zona în care lucrează Nicolae Zamfir.
De aceeași părere este și fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, principalul artizan al aducerii laserului în România. Cercetătorii, consideră Funeriu, vor fi într-adevăr mai interesați de unicitatea proiectului, decât cum va arăta zona. “Când cercetătorii văd zona aia, nu le vine să se mute acolo. Fiind un laser unic, însă, infrastructura de la Măgurele cade pe planul doi. Poate să fie și în pampas, că cercetătorilor nu le pasă”, apreciază fostul ministru, el însuși cercetător. Dar marile companii mondiale nu sunt la fel de tolerante. “Dacă tot facem un pol de mega excelență, hai să concentrăm toată cercetarea științifică aici. Este evident că o firmă nu-și va trimite oamenii acolo dacă nu e în regulă, motiv pentru care noi chiar am planificat dezvoltarea zonei respective. Trebuie sporită atractivitatea sitului pe baza faptului că laserul e acolo”, a explicat Daniel Funeriu.
Ce fac între timp autoritățile
Primordială şi complicată, în acelaşi timp, după cum ne-o arată experienţa ultimulor ani este problema transporturilor. Ilie Scrioșteanu, consilier al președintelui Consiliului Județean (CJ) Ilfov, a admis pentru „România liberă“ că la Măgurele se ajunge foarte greu. Acesta susţine că există deja demersuri pentru îmbunătăţirea accesului pe centura Bucureştiului. “Ne-am întâlnit cu reprezentanții Guvernului, pentru că din proiectul centurii lipsea pasajul de la Domnești, care era în sarcina Consiliului Județean. Or, instituția aceasta nu ar fi avut niciodată buget pentru realizare unei pasarele acolo fără ajutor guvernamental. Atunci am decis să o predăm Guvernului, a fost și vizita a premierului la pasaj și am înțeles că se mișcă lucrurile, pentru că pasajele sunt esențiale. Mai ales că am vorbit cu unitatea de implementare a proiectului ELI și ne-au spus că au început să vină cercetători interesați, numai că fac două ore dintr-o capitală europeană până la București și încă vreo trei de la Otopeni la Măgurele. Asta înseamnă că pe partea de accesibilitate stăm foarte prost”, a menţionat Ilie Scrioşteanu.
De asemenea, nici mijloacele de transport în comun nu sunt la nivelul a ceea ce ar aștepta viitorii cercetători de la Măgurele. Cu excepția unei linii RATB care circulă destul de rar, pe platformă se poate ajunge cu microbuze, care sunt practic niște autovehicule dărăpanate, cu sute de mii de kilometri la bord, scoase din uz de firmele mari de transport.
Ilie Scrioșteanu susţine că la acest capitol se urmăreşte fie crearea unei linii de trolebuz, care să lege Bucureştiului de Măgurele, fie reabilitarea centurii feroviare a Capitalei, astfel încât să se asigure legături cu aeroportul, de exemplu, pe această cale. Totuşi, consilierul preşedintelui CJ a precizat că deocamdată nu există toate fondurile necesare. “E un proiect extraordinar de amplu și poate aduce un profit uriaș României. Aici va trebui să fie un smart city. Iar viziunea trebuie să fie integrată: Ministerul Învățământului să se ocupe de partea ce ține de campusul universitar; Ministerul Economiei – partea de parc tehnologic; Ministerul Transporturilor – ceea ce ține de pasarela de la Domnești și accesibilitatea. Aici trebuie o gândire mare. Avem întâlniri periodice, a fost o întâlnire cu o firmă de nanotehnologie la Academie, urmează să vină niște investitori italieni interesați aici. Din păcate, la nivel de București-Ilfov sunt cam puține fonduri. Noi suntem considerată regiune dezvoltată și suntem drastic reduși de la finanțare europeană”, ne-a precizat consilierul.
Ministrul delegat pentru Învățământ Superior și Cercetare, Mihnea Costoiu, nu a dorit să discute cu „România liberă“. Deși l-am contactat telefonic de mai multe ori și i-am comunicat cine suntem, acesta a refuzat dialogul. Totuși, Mihnea Costoiu declara, anul trecut, că laserul de la Măgurele ar putea concentra în jurul său investiții publice și private de peste un miliard de euro și va crea în total 13.000 de locuri de muncă.
Al cincilea laser din lume, inaugurat în iunie
Până la inaugurarea proiectului ELI–NP, tot la Măgurele va fi lansat, în iunie, un laser de 1 petawatt, infrastructură cu cea mai mare putere care există în prezent în Europa. De altfel, chiar la nivel mondial există doar alte patru lasere de 1 petawatt. Una dintre direcțiile de cercetare la care va fi folosită această infrastructură vizează găsirea unui material care să reziste timp îndelungat în spațiu. “Un satelit trimis către o planetă, de exemplu, face zece ani până acolo, dar din cauza radiațiilor cosmice, materialele care-l compun se distrug. Ideea este să se studieze materialele pentru a afla care are comportarea cea mai bună”, a explicat Nicolae Zamfir, directorul IFIN. La acest laser mai mic vor lucra și cercetătorii care vor prelua apoi proiectul ELI. “Nici noi, ca să facem o comparație, nu putem trimite oameni pe lună dacă nu au ieșit măcar o dată în cosmos”, a arătat profesorul.
Pe de altă parte, viitorul laser va avea o putere de 10 petawatti, urmând să fie cea mai puternică infrastructură de acest fel din lume. Construcţia sa a fost estimată la 350 de milioane de euro, din care statul român contribuie cu 17% din fonduri.
