Orașul-port este un punct de tranzit spre insulele grecești, pentru că de aici pleacă zilnic zeci de vapoare și feriboturi. Dar orașul este și o destinaţie de vacanţă în sine.
Salonicul (Thessaloniki) este situat pe malul Mării Egee, dar, la drept vorbind, tot despre Mediterana este vorba, cu palmieri, siesta și preparate din pește și fructe de mare.
După ce ai ajuns aici, cu mașina, cu trenul sau cu avionul, poţi să te bucuri de un weekend însorit, poate chiar canicular în toiul lunii august. Chiar și două zile sunt de ajuns pentru a gusta tot ce oferă Salonicul.
La capitolul arhitectură, orașul nu excelează, deoarece clădirile sunt relativ noi. Practic, toată zona centrală a fost reconstruită din temelii de două ori în istoria modernă: o dată în 1917, atunci când un masiv incendiu a pus la pământ aproape 10.000 de clădiri, și a doua oară în 1978, după un mare cutremur.
Cele mai multe imobile seamănă izbitor unul cu celălalt, dar sunt cochete, cu storuri umbroase la ferestre, pentru a face faţă căldurii înăbușitoare din după-amiezele de vară. Aceste storuri au supraviețuit chiar și faptului că, între timp, toate camerele au fost dotate cu aparate de aer condiţionat.
Cazare ieftină în centrul orașului
În Salonic, nici tarifele de cazare și nici preţurile de la magazine sau restaurante nu atentează grav la buzunarele turiștilor. O cameră de hotel în centrul orașului, cu frigider, televizor și aer condiţionat, poate fi închiriată cu prețuri ce se învârt în jurul sumei de 50 de euro. Odată ce te-ai cazat, o iei la pas pe străduţele în pantă, cu trotuare umbrite de palmieri, care duc spre port, principala atracţie a Salonicului.
Orașul grecesc este extrem de prietenos cu bicicliștii, de altfel prezenţi în număr mare, pentru care sunt piste late în tot portul turistic. Din când în când, câte un român se mai „rătăcește“ pe pista de bicicliști și este apostrofat de localnici. Pe străduţe și prin parcuri, la tot pasul sunt câini maidanezi, care sunt însă blânzi, în ciuda taliei impresionante. Probabil și ei sunt moleșiţi de căldură.
La plajă, cu autobuzul sau cu vaporașul
Din cauza portului, orașul Salonic nu are plajă. La locurile cu nisip ajungi ori schimbând două autobuze, ceea ce înseamnă un cost de 2 euro, ori cu vaporașul, pentru 3,5 euro. E bine de știut că dacă nu ai apucat să-ţi cumperi bilet o poţi face de la automatele instalate în autobuze, dar la un tarif cu 10% mai mare (1,1 euro în loc de un euro). La vaporaș, pe care îl găsești lângă Turnul Alb (Lefkos Pyrgos), un impunător monument bizantin, e și mai simplu – urci la bord și în timpul călătoriei vine un angajat și îţi cere banii pe bilet.
În sfârșit ai ajuns la plajă. Intrarea în apă este foarte lină – enervantă pentru adulţii care vor să înoate, dar ideală pentru familiile cu copii mici. Printre picioare îţi trec nestingheriţi pești de toate felurile.
Pești, dar de data asta preparaţi, în farfurie, precum și fructe de mare găsești și la terasele care sunt chiar pe plajă și se întind până în buza mării. Preţurile nu sunt deloc mari: o porţie generoasă de midii în sos de vin pe care în București dai peste 40 de lei aici costă doar șase euro, iar o salată grecească cinci euro.
Vinul la carafă costă patru euro jumătatea de litru, iar berea trei euro. Apa este din partea casei, ca de altfel și alunele sau ce mai consideră cârciumarul că ţi-ar putea lua ochii.
OBIECTIVE. Ce mai puteţi vizita
Salonicul găzduiește multe muzee, printre care Muzeul Bizantin, Muzeul de Fotografie, Muzeul de Etnologie și Folclor, Muzeul Macedonean de Artă Contemporană, Muzeul Evreiesc sau Muzeul de Arheologie. Tot aici este și casa memorială Mustafa Kemal Atatürk, întemeietorul Turciei moderne, care acum adăpostește un muzeu și sediul consulatului Turciei.
În oraș se află și Agia Sofia, o replică la scară mai mică a moscheii cu același nume din Istanbul.
Apoi, merită să dăm o raită pe la Arcul lui Galerius, construit în anul 204 d.Hr., chiar pe Autostrada Egnatia, ridicat din blocuri de marmură în cinstea victoriei perșilor. În fine, nu trebuie ratate nici fortăreaţa Eptapyrgion, Kastra, Ano Poli, Orașul de Sus sau Citadela, de unde se poate admira de sus orașul.
