Una dintre marile personalități ale Diasporei românești este astăzi aproape uitată. Preotul greco-catolic Epaminonda Lucaciu este cel care a înființat primul ziar românesc de pe continentul nord-american și, totodată, cel care a creat prima parohie românească din Statele Unite ale Americii.
Preotul ardelean era fiul unuia dintre cei mai importanți luptători pentru drepturile românilor din Transilvania, părintele Vasile Lucaciu, supranumit și Leul din Șișești. Acesta s-a numărat printre conducătorii Partidului Național Român din Transilvania, a semnat Memorandului românilor ardeleni și a fost întemnițat în anul 1892, în procesul Memorandiștilor de la Cluj. Părintele Vasile Lucaciu a fost și unul dintre apostolii Marii Uniri de la 1918, iar fiul său, care a devenit, de asemenea, preot greco-catolic i-a moștenit pasiunea pentru drepturile românilor.
Portret de luptător
Epaminonda Lucaciu a fost unul dintre cei cinci copii ai preotului greco-catolic Vasile Lucaciu. El a venit pe lume în anul 1877, în localitatea Sâncrai, din județul Satu Mare. Epaminonda Lucaciu și-a făcut studiile primare în Satu Mare, iar studiile liceale le-a urmat în Năsăud, la renumitul liceu grăniceresc din orașul ardelenesc. După absolvirea liceului, el a ajuns student al Institutului De Propaganda Fide de la Roma.
A rămas să studieze în Cetatea Eternă până în 1898, când a devenit doctor în Filosofie și în Teologie. Hirotonit preot greco-catolic, el a slujit în parohia tatălui său, la Șișești, apoi a fost numit paroh la Cenad. În condițiile în care la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului XX, foarte mulți români ardeleni au emigrat dincolo de Oceanul Atlantic, Epaminonda Lucaciu a propus ierarhilor greco-catolici români să deschidă o misiune catolică românească, menită să asigure asistența spirituală a celor stabiliți pe continentul nord-american.
După ce a primit binecuvântarea ierarhilor săi, părintele Epaminonda Lucaciu a emigrat, în anul 1905, în Statele Unite ale Americii. În anul 1905, el a deschis prima biserică românească din federația nord-americană, Biserica Sfânta Elena din Cleveland. De asemenea, el a început să editeze și primul ziar românesc de pe continentul nord-american, care purta numele ”Românul”. Pastorația lui Epaminonda Lucaciu a avut succes, iar în condițiile în care comunitatea românilor stabiliți în America de Nord înregistra creșteri semnificative, atât ca urmare a noilor valuri de emigranți, cât și datorită nașterilor înregistrate în cuplurile de români deja stabiliți în Statele Unite ale Americii, preotul greco-catolic a sosit în anul 1907 în Transilvania, pentru a cere ierarhilor Bisericii Române Unite cu Roma să trimită noi clerici peste Ocean.
În paralel, el a continuat să deschidă noi parohii. În anul 1913, părintele Epaminonda Lucaciu își desfășura activitatea la Trenton. Izbucnirea Primului Război Mondial a îngreunat comunicațiile dintre Statele Unite ale Americii și Europa. În contextul în care în Statele ale Americii se contura un curent tot mai accentuat favorabil intrării SUA în război de partea Antantei, Epaminonda Lucaciu a început să militeze pentru dreptul românilor ardeleni de a-și hotărî singuri soarta. Iar după intrarea SUA în război, în anul 1917, preotul ardelean a încercat să organizeze o Legiune Română, cu recruți din rândul emigranților din America de Nord, care să lupte de partea Antantei.
Unități militare asemănătoare fuseseră deja formate în Rusia, cu recruți adunați din rândul foștilor prizonieri ardeleni și bucovineni, care au decis să se înroleze în Armata Regală Română. Legiunea Română nu s-a mai concretizat, pentru că a venit sfârșitul războiului. În perioada 1918 – 1920, în SUA a sosit și Vasile Lucaciu, pentru a face lobby pentru a recunoașterea Marii Uniri. Activitatea celor doi preoți ardeleni, tată și fiu, împreună cu alți lideri ai românilor, a fost încununată de succes, iar delegații românilor au fost primiți de președintele american, Woodrow Wilson, pe care l-au convins de justețea cauzei lor. De asemenea, au convins publicații de prestigiu, precum Washington Post sau New York Times, să pledeze pentru recunoașterea Marii Uniri, lucru care a dus la conturarea unui puternic curent favorabil României în opinia publică americană, curent de opinie stimulat și de vizita Reginei Maria a României peste Ocean.
După semnarea Tratatului de Pace de la Trianon, care recunoștea Marea Unire, Epaminonda Lucaciu a revenit în țară, unde a servit drept preot militar în Satu Mare, în perioada 1921 – 1923. Din anul 1924, a devenit paroh în Șișești, în locul tatălui său, decedat. Epaminonda Lucaciu s-a implicat în politică, de partea PNL, și a activat și în cadrul unor asociații de caritate, care îi sprijineau pe orfanii de război. Preotul ardelean a fost nevoit să se refugieze în anii Celui De-al Doilea Război Mondial, când Transilvania de Nord a fost ocupată de Ungaria horhtystă. Iar după instaurarea comunismului, el a trebuit să îndure opresiunea bolșevică, după interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, în anul 1948. Epaminonda Lucaciu a murit în anul 1960, la Cluj, și a fost înmormântat alături de tatăl său, la Șișești.
