Cel mai important for al intelectualității românești a fost capturat, în perioada 2006-2012, de o grupare infracțională specializată în devalizarea patrimoniului. Centrul de coagulare al grupării este format în jurul unui milionar aproape ”fără față”. Membrii grupului au derulat relații economice cu oameni din preajma a doi premieri ai României.
Secretarul general al Academiei Române din anii 2006-2014, Ioan Păun Otiman, a înstrăinat, în perioada de boom imobiliar de dinainte de criza economică, părți importante din valorosul patrimoniu imobiliar al instituției pe care a reprezentat-o către diverse persoane aparent străine una de alta. În realitate, respectivele erau membre ale aceleiași grupări.
Astfel, Marina Vivien Slivinschi a cumpărat drepturile litigioase pentru jumătate din Casa Coandă, cu doar 250.000 euro. George Jipa a cumpărat drepturile litigioase asupra a 22 de hectare de teren în orașul Ovidiu, cu deschidere la Lacul Siutghiol și în vecinătatea castrului roman, cu numai 550.000 de euro, adică 2,5 euro pentru un metru pătrat. Tot el a mai achiziționat drepturile litigioase pentru 38 de hectare pe malul mării, în Constanța, cu 950.000 de euro, și 4 hectare în centrul aceluiași oraș, cu 100.000 de euro.
George Jipa nu s-a limitat doar la zona Constanța, acesta a primit în administrare și Sala Dalles, de pe bulevardul principal al Bucureștiului, Magheru, pe o perioadă de până la 25 de ani.
În fine, Marian Romică Buciu a cumpărat dreptul litigios pentru 42,5 ha în spatele Casei Presei Libere din Capitală, cunoscut ca moșia Băneasa-Dămăroaia, la 0,3% din valoarea de piață, respectiv doar 1,5 milioane de euro.
După ce academicianul Ioan Păun Otiman i-a vândut lui Romică Buciu dreptul litigios pentru un teren evaluat, la acea vreme, la aproximativ jumătate de miliard de euro contra sumei de numai 1,5 milioane euro, l-a mandatat pe același personaj ca, împreună cu George Jipa, să facă toate diligențele pe lângă autorități ca să se retrocedeze terenul.
Imobile direcționate către Vișenescu
Ioan Păun Otiman a declarat, pentru „România liberă“, că persoanele de mai sus au „bătut“ la ușa Academiei Române independent una de cealaltă, iar domnia sa a considerat că nu există nici un fel de legătură între ele. Ba chiar s-a declarat „mirat“ când i-am expus dovezile că, în realitate, cei trei au un numitor comun în persoana lui Sorin Vișenescu, un controversat rechin imobiliar din Constanța, lider al unei grupări la fel de puternice precum gruparea pesedistă Radu Mazăre-Nicușor Constantinescu.
Citește și: Cum ajungi milionar. Rețeta Vișenescu
Astfel, George Jipa a fost asociat cu Sorin Vișenescu în Transeuro Import Export SRL. De asemenea, apare și ca administrator al firmei Black Sea Invest SRL, controlată de Lucian Orban, partenerul de afaceri tradițional al lui Sorin Vișenescu. Iar Marina Vivien Slivinschi este partenera de viață a lui George Jipa.
Marian Romică Buciu apare, în 2004, ca mandatar al mamei lui Sorin Vișenescu în cadrul unei controversate tranzacții imobiliare cu un teren în centrul Craiovei. Totodată, acesta a fost și mandatar al Euroconsulting International SRL pentru achiziția a două apartamente în București, în condițiile în care asociații firmei sunt Gheorghe Aurelian Nedelcu și Dumitru Manea. Mergând mai departe pe fir, constatăm că Gheorghe Aurelian Nedelcu este co-acționar împreună cu Sorin Vișenescu în Transeuro Film SA, iar Dumitru Manea apare în calitate de cenzor.
Iar Cristian Stanciu, personajul mandatat de academicianul Otiman să se ocupe de recuperarea terenurilor de la Ovidiu în numele Academiei Române, apare tot ca cenzor al aceleași firme în perioada în care acționar și administrator a fost Sorin Vișenescu. Totodată, Cristian Stanciu e și cel care i-a succedat lui George Jipa ca administrator al Black Sea Invest. Ulterior, mama lui apare drept unul din beneficiarii planului urbanistic zonal pentru o parte din terenurile Academiei Române din Ovidiu. Cercul se închide cât se poate de clar.
Profu’ de istorie bate la ușă și i se deschide
Într-o bună zi, Academia Română s-a trezit cu o scrisoare de la un necunoscut, care se prezenta a fi ”profesor de istorie” și care în totală empatie cu nevoile financiare ale înaltului for de știință și cultură s-a oferit să ajute instituția să iasă la liman, oferind 1,5 milioane euro pentru dreptul litigios cu privire la o proprietate de 42,5 ha, donată prin testament Academiei Române.
Uimirea că un ”profesor de istorie” are 1,5 milioane euro în buzunar și deține un bloc aproape de Piața Charles de Gaulle din centrul Bucureștiului ne-a determinat să întrebăm Ministerul Educației la ce unitate școlară a profesat Romică Marian Buciu. Instituția nu a putut identifica un personaj cu acest nume, însă l-am găsit pe Romică Buciu în alte baze de date, ca “ofițer telegraf”.
Acesta este, de fapt, un afacerist care în 2004, prin firma Siretul Comimpex SRL, a cumpărat de la Primăria Sectorului 1 o toaletă publică în Parcul Herăstrău, pe care s-a angajat să o reabiliteze, și a concesionat în plus 500 mp, ca “zonă de protecție sanitară”. După reabilitare, WC-ul s-a transformat în restaurantul “La Fattoria”. Marian Romică Buciu este fiul lui Vasile Buciu, cofondatorul Ifigenia Trading SRL, firmă ajunsă ulterior la Mohammad Munaf și Mahmoud Omar, fratele lui Omar Hayssam. Societatea a primit de la Primăria Sectorului 1, în administrare, prin contracte controversate, două piețe din centrul Bucureștiului, iar în 2001 a intrat în atenția anchetatorilor după ce a cerut o rambursare de TVA de 5 milioane lei.
Din nou, legăturile ciudate dintre toți acești oameni de afaceri merg și mai departe. Fratele lui Marian Romică Buciu, Decebal, apare ca administrator al Uno Internațional Eximp SRL, unde asociat a fost Mahmoud Khaled Omar, unul din frații lui Omar Hayssam. Această societate a fost, la rândul său, implicată în mai multe afaceri ale familiei lui Omar Hayssam.
De asemenea, Decebal Buciu apare o perioadă și ca administrator al societății Lord Impex SRL, după preluarea acesteia de către Rio Bucovina SRL (controlată de Omar Hayssam) și Speranța Concept SRL (controlată de Mukhles și Mahmoud Omar, frații singurului terorist condamnat al României).
Faptele penale comise
Fostul secretar general al Academiei Române a acceptat oferta de 1,5 milioane euro la schimb pentru o proprietate evaluată la jumătate de miliard de euro, dar a și acționat într-un timp-record. Pe 19 decembrie 2007, biroul prezidiului instituției, în frunte cu președintele Ionel Haiduc și cu Ioan Păun Otiman, aprobă ”în mod fortuit ” vânzarea către fiul partenerului lui Omar Hayssam. Ionel Haiduc a declarat acum, pentru România Liberă, că s-a lăsat pe mâna secretarului general în toate afacerile imobiliare, domnia sa fiind “exclusiv o fire academică”.
Pe 1 februarie 2008 se semnează și contractul de cesiune a “dreptului litigios”, urmând apoi semnarea unui contract de mandat prin care Academia Română îi împuternicea pe Marian Romică Buciu, fiul partenerului de afaceri al lui Omar Hayssam, și pe George Jipa să întreprindă toate demersurile necesare pentru retrocedarea în numele instituției a donației de 42,5 hectare.
După cedarea contra unei sume ce reprezintă 0,3% din valoarea reală a dreptului litigios , directorul general al Academiei Române, Cornel Ionescu, s-a pus în slujba fiului administratorului lui Hayssam și a vrut, prin încălcarea legii, să dea o mână de ajutor cumpărătorului dreptului litigios, Romică Buciu, ca să își obțină mai iute imensa avere.
Astfel, pe 1 martie 2010, Cornel Ionescu adresează un memoriu către “domnișoara ministru Crinuța Dumitrean”, președinta de atunci a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP), în care invocă faptul că Academia Română e un caz special, dat fiind că are multe imobile în paragină și are mare nevoie de plata despăgubirilor pentru moșia Băneasa-Dămăroaia, ca să aibă fonduri să-și renoveze patrimoniul.
Documentul oficial ce poartă semnătura directorului general al Academiei Române reprezintă un cumul de infracțiuni. Pe de o parte, Cornel Ionescu a mințit conducerea ANRP în legătură cu destinația reală a banilor. În cazul în care autoritatea ar fi decis urgentarea plății despăgubirilor, Academia nu ar fi văzut nici un cent, deoarece din clipa vânzării dreptului litigios către fiul partenerului lui Omar Hayssam a pierdut orice drept asupra respectivelor sume. De asemenea, directorul general a abuzat de funcția sa, cerând unei alte instituții a statului, în numele Academiei Române, să acorde un beneficiu enorm unui beneficiar persoană privată.
Fostul secretar general al Academiei, Ioan Păun Otiman, cel care l-a introdus în Academie pe fiul administratorului lui Hayssam, a declarat pentru „România liberă“ că habar n-a avut de existența unui asemenea document semnat de amicul și subalternul său Cornel Ionescu. Totuși, pe 4 martie 2010, comisia ANRP respinge cererea Academiei Române de a fi tratată ca un ”caz special”, pe motiv că nu este “nici bătrână, nici bolnavă”, conform unor surse din Autoritate.
După acest eșec, gruparea Vișenescu s-a repliat și în octombrie 2010 a bătut la ușa ANRP chiar fericitul cumpărător al dreptului litigios, Marian Romică Buciu, care a făcut cerere să fie despăgubit pe repede înainte, deoarece ar fi “suferind”. În sprijinul afirmației a adus o adeverință medicală cât un sfert de coală A4 cu ștampilă de la medic, pe care erau trecute următoarele afecțiuni: ”cardiopatie ischemică silențioasă” și ”astm bronșic”.
De data aceasta, pe 8 decembrie 2010, comisia ANRP formată din Crinuța Dumitrean, Alina Bica, Sergiu Diacomatu, Dragoș Bogdan și Cătălin Teodorescu, a aprobat cererea și a decis ca un expert evaluator să facă o estimare a costului despăgubirii. Dată fiind zona premium – una din cele mai exclusiviste din Capitală – valoarea reală a metrului pătrat de teren era între 500 și 1.000 euro, ceea ce înseamnă o valoare a despăgubirii între minimum “212, 5 milioane euro și 425 milioane euro”, conform unor surse avizate din ANRP.
Pe lista celor mai mari despăgubiri acordate de ANRP în istoria sa, ocupanții primelor două poziții sunt moștenitorii industriașului Malaxa, cu 600 milioane lei, și Horia Simu Șchiopu, cu 430 milioane lei, ceea ce înseamnă că dacă ANRP ar fi finalizat procedura de despăgubire a ”fiului bolnav” al administratorului lui Omar Hayssam, acesta ar fi fost cel mai mare dosar de despăgubire din istorie.
Unde s-a rupt filmul
Fix între data la care directorul general al Academiei Române, Cornel Ionescu, încălca legea ca să-l ajute pe Marian Romică Buciu și data la care acesta se lupta cu ”adeverința medicală” ca să pună mâna repede pe bani, o persoană din conducerea forului intelectual a chemat Curtea de Conturi într-un control. Raportul inspectorilor a stabilit că semnarea contractului de cedare a dreptului litigios pe 1,5 milioane euro către Marian Romică Buciu a generat instituției o pagubă de 536 milioane de euro. Dosarul a ajuns la comisarul-șef Traian Cincu, cel mai vechi ofițer de poliție economică din sistem la acea dată, care a anunțat și ANRP și DNA. Polițistul a declarat că ulterior a fost ulterior marginalizat.
Gruparea Vișenescu s-a repliat militărește și, ca să-și asigure scăparea, a început rezilierea pe bandă rulantă a contractelor, deși acestea erau ”beton” în favoarea cumpărătorilor drepturilor litigioase, dacă ar fi fost încheiate cu respectarea legii.
Așa s-a reîntors Casa Coandă în patrimoniul Academiei Române, la fel și terenurile de la Constanța, însă nu și cele de la Ovidiu, unde membrii grupării Vișenescu apucaseră deja să facă PUZ și să investească în construcția de vile. Atât gruparea Vișenescu, cât și gruparea Otiman au căzut la pace, reziliind în 2012 inclusiv contractul care ar fi adus în buzunarele samsarilor imobiliari între 200 și 400 milioane de euro. Academia Română i-a returnat ”profesorului de istorie-ofițer telegraf” înapoi cele 1,5 milioane euro.
Ioan Păun Otiman dă acum din umeri și susține că habar n-a avut că toate drepturile litigioase le-a vândut către reprezentanții unuia și aceluiași om, Sorin Vișenescu, cel despre care declarase că în trecut îi fluturase mita pe la nas.
Academicianul susține chiar că această reziliere reprezintă dovada bunei sale credințe, fiindcă și-a dat seama că înstrăinarea patrimoniului de sute de milioane de euro la 0,3% din valoare a fost o greșeală și a îndreptat-o.
Dar stoparea afacerii nu e meritul lui Ioan Păun Otiman, care nu avea puterea să rezilieze contractul de unul singur. Renunțarea la contract ”prin acordul părților” a fost posibilă exclusiv fiindcă așa a decis gruparea Vișenescu, care l-a avut pe Otiman la degetul mic. O renunțare despre care apropiații lui Marian Romică Buciu ne-au comunicat că a fost una ”dureroasă” pentru acesta.
Dacă s-ar fi simțit ”siguri” în câștigul lor de aproape jumătate de miliard de euro, probabil că membrii grupării Vișenescu n-ar fi ezitat să-l sacrifice pe altarul justiției pe Ioan Păun Otiman. O arată comportamentul lor anterior. Așa au făcut cu directorul general din Ministerul Agriculturii, trimis în judecată în 2005 pentru corupție, după ce înaltul funcționar i-ar fi ajutat, conform DNA, să-și atingă scopurile cu încălcarea legii. Tot la fel s-a întâmplat și cu președintele Agenției Domeniilor Statului, Daniel Drăgan, condamnat pentru corupție, după ce i-a pus în posesie în mod ilegal cu aproape 150 de hectare de teren ”la șosea” în Popești Leordeni.
„România liberă“ are dovada că ”pasul înapoi” al grupării Vișenescu nu a fost unul de ”penitență”, ci doar o repliere până la apariția unei alte ”ferestre de oportunitate”. Care n-a întârziat să apară în persoana lui Puiu Hașotti, ministru PNL al Culturii în Guvernul Ponta. De altfel chiar Sorin Vișenescu a recunoscut că l-a cunoscut pe Ioan Păun Otiman la hotelul parlamentarilor, când venea diminețile să bea cafeaua cu ”cel mai bun prieten” al său, Puiu Hașotti. Dar despre această legătură vom scrie în episodul următor.
Fostul președinte al Academiei Române Ionel Haiduc a declarat, pentru „România liberă“, că s-a lăsat pe mâna secretarului general Ioan Păun Otiman în toate afacerile imobiliare, domnia sa fiind „exclusiv o fire academică“.
Citește și: Un nou serial de investigații marca RL: Academia Română a corupției
