La muzeul de istorie locală din Soci, Vladimir Putin ocupă deja două vitrine. O lucrătoare tânără îmi spune repede, peste umăr că e normal, devreme ce președintele rus conduce adesea țara de la reședința sa de pe malul Mării Negre. E agasată și mă privește suspicios prin ochelarii prea mari pentru fața ei mică de vulpiță care știe din instinct ce trebuie să facă. Nu vrea să vorbească mai mult cu mine și, la fel ca destui dintre compatrioții ei, preferă să ocolească străinii.
Nu e ca în Turkmenistan unde ești ocolit de-a dreptul, dar felul în care șoferii de taxi te arată cu degetul și spun, fără să știe de unde ești și înainte să apuci să scoți vreun cuvânt, că pentru americani tariful e de 100 de dolari sau felul în care se descotorosesc de tine, politicos, dar repede, cei cu care intri în vorbă, chiar în orașele turistice, arată cumva starea de asediu în care par să trăiască mulți ruși. Un inginer local mi-a explicat că acest fel de a fi ar avea legătură cu tranziția dură prin care au trecut în prima parte a anilor ’90, în plus propaganda permanentă, care sub diferite forme le arată oamenilor că țara e asaltată de dușmani din interior și din afară are o mare influență.
Tinerii, în special cei educați sunt, însă, total diferiți. Mulți visează să plece în Vest și vorbesc despre Europa ca despre un continent din care Rusia nu face parte și din care e exclusă din cauza lui Putin. Generația care nu se mai uită la televizor și își petrece timpul pe rețele de socializare și site-uri mai puțin controlate de puterea de la Moscova, își disprețuiește sincer și pe față președintele.
Andrei Stepanov, proaspăt absolvent al unei facultăți tehnice, crede că orașul e bun de locuit doar pentru pensionari, fiindcă nu se mai găsesc niciun fel de locuri de muncă: în servicii și turism salariile au rămas mari, dar nu se mai fac de mult angajări și alte branșe nu există, cu excepția construcțiilor imobiliare.
Citește continuarea textului pe blogul Sabinei Fati, de pe Europa Liberă.
Sabina Fati – În jurul Mării Negre
De la Constanța la Odesa: de ce n-au vrut sovieticii să facă drumuri (1)
Americanii din rata de Odesa și cum ia mită polițistul român (2)
Când trebuie văzută Crimeea și cum am făcut 24 de ore de la Constanța la Cetatea Albă (3)
A cui e Cetatea Albă? Și de ce nu mai funcționează drumul spre Marea Baltică (4)
Cetatea Albă: în cancelarie se vorbește limba rusă (5)
Cum poate fi întors cursul Nistrului (6)
Denumirea feminină a Odesei sau despre (im)posibila decomunizare (7)
Odesa: un oraș „între succes și sinucidere” (8)
La Odesa „nu contează dacă vorbești rusa sau ucraineana, oricum ai accent evreiesc” (10)
Mykolaiv=Nikolaev: orașul unde Barbie și-a cumpărat țigări pe banii mei (12)
Nikolaev: între Bug și Marea Neagră „te simți mai aproape de Rusia decât de Europa” (13)
Nikolaev și Herson: Orașele mireselor: de ce vin americanii după fete până la Marea Neagră? (14)
Un american la Herson: comandant al flotei de la Marea Neagră (15)
Melitopol: poarta de intrare în Ucraina este blocată pe termen lung (16)
Berdiansk: „Vodca este inamicul nostru așa că trebuie să-l terminăm cât mai repede” (17)
Berdiansk: omul sovietic și patriotismul ucrainean (18)
Mariupol. Astrograma unui oraș care depinde de puterea Armatei (19)
Mariupol-Harkov: lucrurile subversive pe care le am în rucsac (20)
Harkov-Rostov pe Don: interogatoriul polițistului rus (22)
Rostov-pe-Don: încă 5 ani de sancțiuni te pot face milionar (23)
Kerci, un oraș militarizat (25)
Veselia din Feodosia și de ce s-a întors FSB spre literatură (26)
Sevastopol: portul strategic sau despre președintele erou și pizza Putin (28)
Cum mi-am petrecut lovitura de stat pe coasta turcă a Mării Negre
Novorossisk: Cum vor rușii să controleze Bosforul și să neutralizeze scutul din România (32)