Liberalismul orașului, permisivitatea și, până la un punct toleranța lui, au relaxat nu doar moravurile, ci și felul de a fi al localnicilor pentru următoarele secole. Sunt celebre bancurile, autoironiile sau glumele negre pe care le fac cei din Odesa. Cele mai cunoscute sunt despre evrei, unele vin chiar din perioada lui Isaac Babel, dar multe țin doar de moment, pornesc de aici și ajung în tot spațiul de limbă rusă.
Ultimul dintre ele:
– Am renunțat să mai vorbesc rusește.
– De ce? Ți-e teamă că ucrainenii te vor lua la bătaie?
– Nu, că rușii vor veni să mă protejeze…
În perioada comunistă:
Rabinovici completează foaia de angajare. Cel de la personal nu înțelege exact dacă are sau nu rude în străinătate: „La început ai spus că nu ai nicio rudă în afară, dar văd că ai un frate în Israel”. „Da, dar nu el e în afară, ci eu”.
Citește continuarea textului pe blogul Sabinei Fati, de pe Europa Liberă.
Sabina Fati: În jurul Mării Negre
De la Constanța la Odesa: de ce n-au vrut sovieticii să facă drumuri (1)
Americanii din rata de Odesa și cum ia mită polițistul român (2)
Când trebuie văzută Crimeea și cum am făcut 24 de ore de la Constanța la Cetatea Albă (3)
A cui e Cetatea Albă? Și de ce nu mai funcționează drumul spre Marea Baltică (4)
Cetatea Albă: în cancelarie se vorbește limba rusă (5)
Cum poate fi întors cursul Nistrului (6)
Denumirea feminină a Odesei sau despre (im)posibila decomunizare (7)
Odesa: un oraș „între succes și sinucidere” (8)
La Odesa „nu contează dacă vorbești rusa sau ucraineana, oricum ai accent evreiesc” (10)
