Dumitru Dincă: "S-a tras după ce Iliescu a anunţat existenţa teroriştilor"

de Ondine Ghergut , 20 decembrie 2010

Rolul important jucat de Dan Iosif în timpul evenimentelor din 1989 este confirmat şi de revoluţionarul Dumitru Dincă. Acesta susţine că în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 Ion Iliescu a fost adus în sediul CC al PCR la ordinul lui Dan Iosif. Atât mărturia de astăzi, cât şi cea a campionului de tir Corneliu Stoica publicată ieri de RL susţin teoria că evenimentele din decembrie au fost premeditate de un grup, iar scopul lor a fost aducerea la putere a lui Ion Iliescu.

România Liberă continuă seria dezvăluirilor despre rolului Dan Iosif în decembrie 1989. În episodul de ieri, campionul de tir Corneliu Stoica, unul dintre cei chemaţi de Dan Iosif să-l apere cu arma în mâna, a relatat (declaraţia a fost dată la Parchet) că acţiunile au fost pregătite cu cel puţin trei luni înainte şi că unii membri ai grupului lui Dan Iosif au deţinut arme inclusiv în ziua de 21 decembrie. Stoica a mai povestit la că în 22 decembrie s-a deschis focul de cunoscuţii lui Dan Iosif, „pentru a crea panică" şi că acesta făcea parte din grupul lui Ion Iliescu. Stoi¬ca a mai recunoscut că Dan Iosif l-a plătit cu valută pentru prestaţia sa din zilele revoluţiei. În numărul de astăzi, publicăm declaraţiile lui Dincă despre acţiunile lui Dan Iosif din ziua de 21 decembrie din Piaţa Universităţii şi din 22 decembrie.

21 decembrie 1989, ora 14.30
„Dan Iosif era cu un grup de bişniţari în restaurantul Dunărea"

„În ziua de 21 decembrie 1989, în jurul orei 14.30, am intrat în restaurantul Dunărea din Piaţa Universităţii, cu intenţia de a le cere staţia de amplificare pentru a putea vorbi manifestanţilor. În restaurantul Dunărea am descoperit un grup de 7-8 persoane. I-am cerut unui ospătar o staţie de amplificare. Am fost refuzat. Nu m-a deranjat refuzul ospătarului, ci faptul că membrii acelui grup au început să râdă de mine. La acel moment, nu cunoşteam pe nimeni. Ulterior, însă, mi-am dat seama că unul dintre ei era Dan Iosif. Păreau a fi băieţi de oraş, şmecheri, băieţi descurcăreţi. Adică băieţi care stăteau bine cu Securitatea şi cu Miliţia. Probabil că aveau oarece legături cu lumea interlopă, iar găinăriile lor erau acceptate de Securitate, pentru că obţineau informaţii de le ei. Erau îmbrăcaţi în costume şi pardesie negre. În Piaţa Universităţii, Dan Iosif a apărut foarte târziu, pe la ora 17.00. Pentru mine a fost o enigmă: cum a apărut Dan Iosif în acea seară în vestita-i geacă, când eu l-am văzut în costum şi trenci închis la culoare, iar el a spus că în acea perioadă a stat în Piaţa Universităţii?! A apărut înainte de prima rafală de mitraliere (...) Ulterior, doi puşti au adus de acasă o portavoce, care le-a rămas de la demonstraţiile sportive. Unul din grupul în care eram eu mi-a spus că portavocea se putea alimenta de la bateria unui automobil. Un tip mi-a pus că era subofiţer la Securitate şi că a fost trimis în piaţă să vadă cum stau lucrurile. Eu l-am întrebat dacă era de acord cu noi, şi el mi-a spus «da» (În 2004, Dan Iosif a declarat presei că Dincă a ţinut bateria pentru alimentarea portavocii în timp ce el vorbea mulţimii - n.n.). Până să punem portavocea în funcţiune, un puşti s-a urcat pe stâlpul firmei Parking, dându-mi şi mie ideea să vorbesc de acolo. Încă nu se trăgea. La un moment dat, în jurul orei 17.30, eu am răguşit, i-am dat portavocea lui Dan Iosif să vorbească. După aceea s-a tras. Eu am mai vorbit la un moment dat şi de pe o masă adusă de la restaurantul Dunărea, de pe care a vorbit apoi şi Dan Iosif ".

22 decembrie 1989, începând cu ora 10.30
„Ion Iliescu a fost adus în sediul CC la ordinul lui Dan Iosif"

Potrivit lui Dumitru Dincă, în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, pe la 10.30, în faţa CC al PCR, „a venit o maşină cu staţie de amplificare, care a venit dinspre Lido, şi i-a fost pusă la dispoziţie lui Dan Iosif, să vorbească. Ulterior am aflat că a fost adusă de un securist. După fuga Ceauşeştilor, am intrat în CC, unde m-am întâlnit de câteva ori cu Dan Iosif, care avea grupul său. Am observat că CC-ul era controlat de gaşca lui Dan Iosif. De furat au furat mulţi; puţini au fost cei care n-au furat. (..) Eu nu mi-am luat armă şi nu am fost implicat în schimburi de focuri. Dan Iosif a fost implicat în aceste schimburi de focuri. El şi-a adus prietenii lui în CC, cu care a controlat clădirea, aşa cum Iliescu şi-a adus prietenii. (...) În jurul orei 16.00, (după ce în balcon au fost Constantin Dăscălescu şi Ilie Verdeţ -n.n.), cu toate că mulţimea strigase „Fără comunişti", Ion Iliescu s-a dus în balcon, protejat de băieţii lui Dan Iosif. Iliescu a fost recomandat mulţimii de Dan Iosif. Şi când a apărut Iliescu în balcon, au fost unele voci în mulţime care au strigat: „Fără comunişti. (...), dar lui Iliescu i s-a făcut o prezentare frumoasă, ca la teatru, şi aşa a fost impus. Dan Iosif i-a creat o aureolă. (...)Ulterior am aflat că Ion Iliescu fusese adus în sediul CC din ordinul lui Dan Iosif de către un şofer, care mi-a spus că a fost trimis să-l aducă de acasă pe Ion Iliescu. Am înţeles că Dan Iosif îl cunoştea dinainte, de pe vremea când era pescar pe balta din Floreasca, iar Iliescu era unul din locatarii cartierului Primăverii. Ulterior, am auzit că mama lui Dan Iosif ar fi fost o perioadă subalterna lui Ion Iliescu".

„La CC s-a tras imediat după ce a plecat Ion Iliescu"

Potrivit lui Dumitru Dincă"(...) S-a tras imediat după plecarea lui Iliescu din CC. Până în jurul orei 18.00, când a vorbit Iliescu, la CC nu s-a tras. S-a tras imediat după ce a plecat (...). După miezul nopţii, în sediul CC a început să se tragă din nou, după ce Ion Iliescu lansase la televizor cuvintele «terorist» şi «terorişti» (...) În noaptea de 22, Dan Iosif a recunoscut că a intrat la subsol, că s-a simţit ameninţat şi i-a mitraliat pe cei de acolo. Trebuie să spun că în acea zi, în sediu CC, se aflau mai multe grupuri de influenţă. Atunci, eu am perceput ca grupuri de influenţă distincte pe cel al lui Dan Iosif şi Ion Iliescu, pe cel al lui Ilie Verdeţ, şi mai era grupul ofiţerilor conduşi de colonelul Pârcălăbescu. Singurul care părea că nu are un grup de susţinere era cel al lui Dumitru Mazilu şi eu am aderat la ideile lui. (...) În dimineaţa zilei de 23, când deja s-a format CFSN, expresia ce m-a durut la un moment dat a fost expresia lui Iliescu care a spus „Aveţi grijă ce faceţi, să nu uitaţi să-l treceţi pe Ioşca pe listă. De mine uitaseră"...

22 decembrie 1989, începând cu ora 8.00 (varianta lui Corneliu Stoica)
„Dan Iosif a început înarmarea cunoscuţilor"

„Am plecat acasă, unde am aşteptat până a doua zi în jurul orei 7.00, când m-a sunat o femeie, Petruţa, care mi-a zis că mă sună din partea lui Ioşca (Dan Iosif). Tot ea mi-a zis să mă îmbrac gros şi să vin în Piaţa Romană, în faţa barului Grădiniţa. (Ulterior, aveam să o cunosc pe Petruţa în clădirea Guvernului, înainte de prima mineriadă). În urma telefonului, m-am dus la punctul de întâlnire, unde am fost acostat de un bărbat şi o femeie, necunoscuţi, care m-au strigat după poreclă „Nenei!". (...) Pe femeie aveam să o revăd în televiziune, unde împărţea ţigări cumpărate de la shop. Cei doi mi-au zis că au ceva pentru mine de la Dan Iosif, iar fata mi-a dat o cutie de pantofi în care era un pistol Makarov. Am refuzat să-l primesc şi am spus că până nu vorbesc cu Dan nu fac nimic. Am plecat împreună către CC, iar în apropiere m-am întâlnit cu Blondu'. M-a întrebat dacă am primit pistolul. Am fost surprins să aflu că ştia despre armă. I-am zis că nu pun mâna pe nimic până nu vorbesc cu cineva, iar el a răspuns că trebuie să-l iau, deoarece Dan Iosif a început înarmarea apropiaţilor, arătându-mi pistolul lui, Carpaţi şi îndrumându-mă în direcţia în care se afla Dan. (...) În secunda în care a fost anunţat că am refuzat arma a urlat la mine spunând că l-am dezamăgit. I-am motivat că nu risc, ştiind că e multă Securitate în zonă, şi că, dacă are nevoie de mine, mă găseşte la Grădiniţa. Mi-a zis că de securişti şi de miliţieni să nu-mi fac probleme. Discuţia s-a încheiat, eu plecând spre zona indicată".

„Din partea lui Dan Iosif am primit un pistol cu patru încărcătoare pline"

„După plecarea lui Ceauşescu, despre care am auzit la radio, am fost căutat în bar ( Grădiniţa) de un individ necunoscut care mi-a spus că vine din partea lui Dan Iosif şi mi-a adus pistolul, altul decât cel din cutia de pantofi, şi patru încărcătoare pline (pistol marca Heckler-Koch), cu muniţie de 9 mm, spunându-mi să merg în Piaţa Palatului. Ştiind că Ceauseşcu a fugit, m-am conformat şi am mers acolo. M-am deplasat cu cel care mi-a adus pistolul până la un grup de necunoscuţi - ulterior aveam să aflu că sunt cascadori -, înarmaţi cu pistoale Carpaţi. Ne-am întâlnit în jurul orelor 12.30 la intersecţia străzilor Oneşti cu Piaţa CC (...). Pe cascadori i-am întrebat de unde au pistoalele şi unul a răspuns că le-a capturat, arătând spre Direcţia a 5-a a Securităţii. A venit un alt individ care ne-a spus să ne amestecăm în mulţime, dar să păstrăm legătura la vedere".

După ora 14.00, prin mesager, Stoica a fost chemat de Dan Iosif în sediul CC al PCR, unde i-a executat ordinele aşa cum România Liberă a relatat deja. Pentru serviciile sale, Dan Iosif l-a plătit a doua zi cu valută forte, scoasă dintr-un birou din sediul CC al PCR.

Cine a fost Dan Iosif

Personaj pitoresc, Dan Iosif, decedat de cancer pulmonar în urmă cu trei ani, era apropiat atât de intelectuali, precum Ion Iliescu, cât şi de lideri interlopi, precum Nuţu Cămătaru sau Gigi Kent. Frecventa lumea artei plastice, fiind priceput la comerţul negru cu tablouri şi lumea filmului: era văzut deseori în studiourile din Buftea, alături de cascadori, cărora le dăruia peşte (Dan Iosif era muncitor necalificat la ICAB - adică pescar pe lacurile bucureştene). Era deopotrivă avar, dar şi generos. Nu ezita să tragă cu arma dacă se enerva (exemplu: episodul postdecembrist de pe lacul Plumbuita) sau să dea o ciocolată unui copil al străzii sau să mângâie un câine vagabond. În mod bizar, era admirat şi invidiat. Tatăl lui a fost maior de Securitate, iar mama sa activistă PCR la Sectorul 2 al Capitalei. El însuşi a făcu o şcoală de doi ani de subofiţeri de Securitate. Nu a apucat să profeseze pentru că a fost arestat şi condamnat pentru şmenurile de pe bulevardul Magheru, din centrul Capitalei. Însă, după liberare a rămas prieten cu miliţienii şi securiştii, care nu l-au mai deranjat, deşi Ioşca nu a încetat să facă bişniţă pe bulevard. I-au plăcut armele încă de pe vremea lui Ceauşescu, când a avut acces la ele prin tatăl său, maior de Securitate. După 1990, nu a fost deconspirat ca informator al Securităţii sau ca agent acoperit. Dan Iosif ştia cel puţin cu trei luni înainte că în decembrie 1989 va veni schimbarea, după cum ne-au declarat apropiaţii săi. Tot din decembrie 1989, Dan Iosif l-a susţinut necondiţionat pe Ion Iliescu, pe care, ulterior revoluţiei din decembrie 1989, îl alinta zicându-i „Bunicuţa".

Rolul lui Dan Iosif, zis Ioşca, la revoluţia din decembrie 1989, la „revoltele" muncitoreşti şi la mineriadele postdecembriste nu a fost niciodată clarificat. Un singur lucru este cert: Dan Iosif a fost unul dintre organizatorii eficienţi ai acţiunilor. Beneficiarul a fost Ion Iliescu. În urma revoluţiei din decembrie 1989, Ion Iliescu a ajuns preşedintele provizoriu al ţării; în urma acţiunilor violente muncitoreşti şi minereşti din ianuarie şi februarie 1990, care au anihilat opoziţia, Ion Iliescu a fost votat preşedinte de o majoritate zdrobitoare, iar mineriada sângeroasă din iunie 1990 i-a consolidat puterea. De asemenea, revoltele (legarea cu lanţuri în faţa Senatului României, greva foamei etc.), organizate de Dan Iosif în timpul guvernării cederiste, au netezit calea accederii lui Iliescu la un nou mandat de preşedinte de ţară la alegerile din anul 2000.

Cine este Dumitru Dincă

Dumitru Dincă a fost unul dintre revoluţionarii de notorietate care a acţionat în ziua de 21 decembrie 1989 în Piaţa Universităţii, iar după 22 decembrie a fost prezent în sediul CC al PCR. În ambele locaţii, Dincă s-a întâlnit de mai multe ori cu Dan Iosif. După revoluţie, Dan Iosif a rămas lângă Ion Iliescu, devenit şef al statului, iar Dumitru Dincă a rămas lângă opoziţie, fiind unul dintre manifestanţii mitingului maraton din Piata Universităţii, înăbuşit de forţele de ordine şi de mineri în perioada 13-15 iunie 1990. Acum, Dincă este consilier la Primăria Capitalei, fiind bolnav de cancer pulmonar.

Comentarii

Ultima ora

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design