Comportament controversat în dosare penale și abateri de la etica științifică. Magistrații-vedetă Trancă și Matei, suspecți de plagiat | FOTO

Doi dintre cei mai cunoscuți magistrați ai Curții de Apel București, judecătorii George Dorel Matei și Anamaria Trancă, sunt suspecți de plagiat și abateri grave de etică şi de la regulile de întocmire a lucrărilor ştiinţifice.

Share

Andrei Mărgăritescu 0 comentarii

31.01.2017 - 08:26

Doi dintre cei mai cunoscuți magistrați ai Curții de Apel București, judecătorii George Dorel Matei și Anamaria Trancă, sunt suspecți de plagiat și abateri grave de etică şi de la regulile de întocmire a lucrărilor ştiinţifice.

Magistrații Trancă și Matei au semnat împreună un articol la fel de superficial ca referatul unui elev chiulangiu care şi-a făcut tema cu jumătate de oră înainte de curs. Mai grav, magistratul George Dorel Matei este suspect de plagiat în teza de doctorat, o teză susținută la Academia de Poliție “Al.I. Cuza”.

Un articol și trei autori

În 2012, Matei, Trancă (pe atunci judecătoare la tribunal) şi Luminiţa Dragne, o avocată din Bucureşti, au participat la ediţia a şasea a Conferinţei Internaţionale „Provocări ale Societăţii Cunoaşterii” (Challenges of the Knowledge Society - CKS), organizată de universitatea privată bucureșteană „Nicolae Titulescu”. Ulterior, în revista conferinţei, cei trei au publicat, în limba engleză, articolul „Financial crime in the Romanian banking system” (Editura ProUniversitaria, Bucureşti, pag. 121-126).

În text pot fi izolate mai multe încălcări ale regulilor academice. În primul rând, există câteva suspiciuni de plagiat din texte publicate anterior în limba română.

Plagiat „curat“, fără precizarea sursei

Cea mai gravă formă -(facsimil 1) de plagiat din articol este fără precizarea sursei. „The beginning of the fight against corruption is indeed a signal that society, at least at decisional level, has noted one of the essential problems that stand at the base of the growth of financial-banking frauds, seldom rising to prejudices of hundreds and thousands of billions”, scriu cei trei la pagina 124. Fragmentul apăruse cu 15 ani mai devreme, în cartea lui Tudor Amza, „Conotaţii criminogene şi noi riscuri pentru ordinea publică”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, pag. 203-204, sub forma: „Declanşarea luptei împotriva corupţiei este, într-adevăr, un semnal că societatea, cel puţin la nivelul actului decizional, a sesizat una din problemele esenţiale care stau la baza creşterii fraudelor financiar-bancare, deseori ridicându-se la prejudicii de sute şi mii de miliarde lei”.

Plagiat prin citarea sursei, dar fără ghilimele

Un al doilea procedeu suspect de plagiat este prin preluare cuvânt cu cuvânt, fără ghilimele, dar cu menţionarea sursei în nota de subsol şi bibliografie. Specialiştii, inclusiv cei din CNATDCU, care au analizat astfel de preluări, le-au catalogat drept plagiate. În cazul articolului din 2012, sunt întâlnite mai multe asemenea situaţii. Exemplul cu cea mai mare întindere are 19 rânduri (facsimil 2), cartea-sursă fiind scrisă de Emilian Stancu: Tratat de criminalistică, ediţia a 3-a revizuită şi adăugită, Editura Universul Juridic, 2004, Bucureşti. Alte exemple de acest gen sunt preluările din Conotaţiile lui Amza (pag. 208) sau din cartea lui Costică Voicu, a Georgetei Ştefania Ungureanu şi a Adrianei Voicu, Globalizarea şi criminalitatea financiar-bancară, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2005, pag. 440 (facsimil 3). Este probabil ca o bună parte a articolului să fie construită pe acest „calapod”.

Titluri de cărți traduse după metoda „furculision“

Există în acest articol câteva abateri stupefiante, care ridică semne de întrebare asupra credibilităţii autorilor şi acestei reviste care se prezintă ca fiind indexată în mai multe baze de date internaţionale.

Traducerea în notele de subsol şi în bibliografie, în limba engleză, a titlurilor -cărţilor/articolelor, editurilor şi oraşelor de provenienţă ale acestora din urmă, în condiţiile în care fuseseră publicate în limba română, de autori români. Exemple: „Globalizarea şi criminalitatea financiar-bancară, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2005” a devenit „Globalisation and bancking-financial criminality, Juridical Universe Publishing House, Bucharest, 2005”. „Aproape totul despre Hawalla, traseul banilor negri”, un articol apărut în Curierul Naţional, pe 5 iunie 2006, apare drept „Almost all on Hawalla, the circuit of black Money, in National Courrier, year 11, nr. 4650, Monday, 05.06.2006”. Ar fi trebuit să fie indicat şi numele autorului acestui material.

Articol în limba engleză fără profesor

Alte erori se referă la partea de citare, care este defectuoasă. Într-un caz, de exemplu, autorii au intenţionat să men-ţioneze pagina volumului-sursă, au scris „p.”, dar nu au mai adăugat cifra. De asemenea, autorii din bibliografie nu sunt enumeraţi în ordine alfabetică, aşa cum sunt reglementările. Unuia dintre ei nici nu i-a mai fost trecut prenumele, a rămas doar „Dascălu”, iar în loc de prenumele complet aproape toţi au menţionată doar iniţiala.

Unele cuvinte din articol sunt scrise greşit, cum ar fi “risc” în loc de „risk”, „some-times” cu doi de „t”, „september” cu doi de „p” sau „banking” cu un „c” în plus, rezultând inexistentul „banc-king”. „Romanian”, care ar fi trebuit scris cu majusculă, apare în mod repetat doar cu literă mică la început (facsimil 4).

O altă eroare se referă la anul de apariţie greşit al unei lucrări. Autorii au scris că volumul lui Tudor Amza a fost publicat în anul 2000. Baza de date Rolinest, unde sunt centralizate cărţile aflate în bibliotecile din ţară, precum şi motorul de căutare Google dau un singur an ca dată de apariţie, 1997, cartea având o singură ediţie. 

RL i-a contactat atât pe magistrații Trancă și Matei, cât și pe avocata Dragne. Primii doi au cerut și primit întrebările în scris, pe adresa electronică de corespondență a Curții de Apel București, însă nu au răspuns până în prezent. Luminița Dragne a refuzat să comunice cu RL. 

Magistratul Dorel, suspect de plagiat la doctorat

Un an mai târziu, judecătorul Matei şi-a susţinut lucrarea de doctorat cu titlul „Cooperarea judiciară internaţională în materie penală”, conducător ştiinţific fiind prof. univ. dr. Dumitru Mazilu. Locul: Academia de Poliţie „Al.I. Cuza”, instituţie de învăţământ superior unde au existat suspiciuni de plagiat asupra mai multor lucrări de doctorat.

La fel ca în articolul din 2012, şi aici există cazuri de încălcare a regulilor academice. Cel mai flagrant este plagiatul „grosier”, fără notă de subsol. Este vorba de o pagină (facsimil 5)  copiată de la Alexandru Şerban, autor al articolului „Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate: statut, atribuţii, acte”, publicat în Revista de Ştiinţe Juridice, nr. 3/2009, pag. 47-53. Revista este editată de Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii din Craiova. Matei a preluat integral paragrafe de la Şerban şi înainte de acest fragment a indicat acest lucru într-o notă de subsol, dar imediat a continuat să copieze de la acesta, fără să mai menţioneze sursa.

Greşită este şi modalitatea de citare în această situaţie, judecătorul trimiţând doar spre site-ul unde a apărut articolul lui Şerban: www.drept.ucv.ro, fără numele revistei sau pagina din material din care s-a „inspirat” (de fapt, a preluat cuvânt cu cuvânt, ceea ce constituie tot plagiat). În paragraful copiat de la Şerban, Matei pur şi simplu i-a şters o notă de subsol la care făcea trimitere acesta şi şi-a asumat o exprimare personală a acestuia: „opinie la care ne raliem”.  

La fel ca în articolul semnat alături de Trancă şi Dragne, în lucrarea de doctorat apar cazuri de preluări, în mod identic, de paragrafe de la alţi autori, fără ghilimele sau altă modalitate de individualizare, existând doar trimiteri la note de subsol! (facsimil 6) 

Isoc: „E plagiat, cititorul este indus în eroare“

Profesorul universitar Dorin Isoc, coordonatorul platformei plagiate.ro, a fost tranșant: “În astfel de cazuri, este dificil de identificat la ce se referă nota de subsol. Fără delimitarea fragmentului preluat, citat sau parafrazat, în mod evident, prin mijloace specifice ne găsim în fața unui plagiat fiindcă cititorul este indus în eroare asupra contribuției reale a autorului. Invocarea neglijenței este neavenită întrucât este vorba despre scris, și nu despre rostit, unde mesajele pot fi mai ușor deformate”.

Cât despre traducerea titlurilor din bibliografie, Isoc a susținut că poate ascunde ceva: “Regula spune că o lucrare se introduce în bibliografie în limba sa originală și apoi, în paranteze, se face traducerea în limba articolului sau a lucrării. Alte soluții improvizate pot fi catalogate ca semne de lipsă de pregătire în ale scrisului”.

Sebastian Buhai, cercetător asociat al Universității din Stockholm, a fost mai nuanțat: “Deși nu este, desigur, încurajată o ase-menea practică, câtă vreme sursa este undeva indicată, m-aș abține să numesc aceasta «un plagiat», ca regulă generală, ci mai mult «neglijență». (...) însă ar putea fi și o omisiune deliberată, în sensul în care persoana nu vrea să fie clar care sunt părțile preluate și care sunt părțile originale, noi”.

Trancă, comportament abuziv cu fostul șef ANI

Anamaria Trancă judecă la Curtea de Apel București unul din cele mai subțiri dosare ale DNA din ultimii ani, cel în care este judecat pentru abuz în serviciu Horia Georgescu, fostul șef al ANI. În ciuda faptului că procurorii nu au identificat mecanismul prin care Georgescu ar fi determinat adoptarea unor decizii la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, fostul șef al ANI a petrecut patru luni în arest. În acest dosar, comportamentul judecătoarei Trancă a fost foarte bizar: și-a judecat singură cererea de recuzare (deși, în astfel de cazuri, un alt complet e îndrituit să decidă) și chiar a refuzat să permită accesul avocaților la notele de ședință de judecată (drept prevăzut expres în Codul de Procedură Civilă).

Dorel - blând cu pedofilii, aspru cu săracii

George Dorel Matei, judecător la Curtea de Apel București, a devenit o vedetă națională după ce, împreună cu judecătoarea Ana Maria Trancă, a decis condamnarea Marianei Rarinca, în 2015, la trei ani de închisoare cu suspendare. Aceasta din urmă fusese acuzată de către Livia Stanciu, șefa Înaltei Curți la acea vreme, de șantaj, dar achitată.

Cazul a suscitat foarte multe dezbateri publice și a ridicat semne de întrebare în legătură cu hotărârea finală luată de Matei și Trancă. Dincolo de acest caz, însă, judecătorul George Dorel Matei a luat decizii foarte ciudate în alte dosare. Încă din 2008, de exemplu, când era judecător la Tribunalul București, lui Matei i s-a reproșat (de către Asociația MISA) repartizarea sa “din pix” într-un dosar, și nu aleatoriu.

Într-un alt dosar, al profesorului de sport Octavian Vișan de la liceul bucureștean “Jean Monnet” (acuzat de raporturi sexuale cu o elevă minoră), judecătorul Matei a decis să nu-l aresteze pe Vișan. Motivarea sa: eleva l-a provocat pe profesor.

În 2014, George Dorel Matei a condamnat o femeie la trei ani de închisoare cu executare pentru un furt minor de alimente dintr-un hipermarket.

Trancă și Matei, în grupul Corinei Dumitrescu

Atât judecătorii Trancă și Matei, cât și Luminița Dragne, avocat și profesor universitar, fac parte din sfera de influență a unui personaj toxic din justiția din România. Trancă, Matei și Dragne au semnat împreună atât articole științifice, cât și cărți specializate în drept. Nu întâmplător judecătorul Matei și avocata Dragne sunt cadre universitare la Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir” (Matei e lector și Dragne profesor universitar). Rector la “Dimitrie Cantemir” este Corina Dumitrescu, soția senatorului PSD Cristian Dumitrescu, fostă secretar general al Ministerului Justiției în mandatul pesedistei Rodica Stănoiu și fostă, până recent, membră a Consiliului Superior al Magistraturii pe unul din locurile destinate societății civile.

Repartizat din pix să-l aresteze pe Adamescu jr.

Judecătorul George Dorel Matei a realizat un record greu de egalat: în mai 2016, a reușit să judece un dosar într-un singur termen. În nici două ore, magistratul nu doar că a consultat întreg dosarul de multe volume, dar a și dat o decizie definitivă. Este vorba despre dosarul în care s-a emis un mandat de arestare pe numele lui Alexander Adamescu. RL a arătat recent că, în acest dosar, judecătorul George Dorel Matei a fost repartizat ilegal, prin decizie a conducerii Curții de Apel București, nu aleatoriu, prin sistemul electronic ECRIS.

Citește totul despre:

Comentarii

Loading...
loading...