DEZVĂLUIRE. Premierul Grindeanu este suspectat de plagiat într-o lucrare universitară. Coautorii și coordonatorul cărții recunosc: volumul conține pasaje copiate fără citare

După Victor Ponta, Sorin Grindeanu este al doilea premier PSD suspect de plagiat. Circa 10% din cartea „Introducere în informatica socială”, semnată de Grindeanu, împreună cu alţi doi autori, în anul 2000, este copiată.

„Într-adevăr, capitolul din carte pare aproape identic cu articolul meu din 1996, şi este puţin probabil ca să fie o coincidenţă”, a declarat una dintre „victime”. „Cine să ştie că Grindeanu va ajunge premier?”, s-a întrebat, cu năduf, coordonatorul lucrării, atunci când a fost întrebat despre această situaţie. „Îmi pare rău că s-a ajuns aici. Ceasul rău”, a spus al doilea autor. În ceea ce-l priveşte pe al treilea semnatar, Sorin Grindeanu, nu a putut fi contactat până la ora redactării acestui material.

Pasaje preluate grosolan, fără ghilimele

Cartea „Introducere în informatica socială” a apărut în anul 2000, la Editura de Vest din Timişoara şi are trei autori: Cornel Giulvezan, Gabriela Zaporojan (căsătorită ulterior Grosseck) şi Sorin Grindeanu. Volumul se dorea a fi material pentru studenţii de la Universitatea de Vest, unde cei trei predau în calitate de lector, asistent, respectiv preparator.

„România liberă“ a descoperit că mai multe pagini din cele aproape 160 ale volumului nu respectă regulile academice, fapt confirmat de trei cadre didactice universitare. Astfel, autorii cărţii au preluat mai multe paragrafe sau pagini, cuvânt cu cuvânt sau cu minime modificări, fără ghilimele şi fără a menţiona sursele în note de subsol sau fără a individualiza textele respective în vreun fel. Cele trei articole-sursă apar doar în bibliografia capitolelor. Drept urmare, cititorul nu poate discerne cât reprezintă contribuţia proprie a autorilor şi cât este „inspiraţie” din cărţile consultate de autori în timpul documentării.

Plagiat dintr-un român cu doctorat în SUA

În capitolul 3, partea I a cărţii, sursele citate incorect sunt două articole dintr-un număr din 1996 al revistei „Byte”, publicaţie care a realizat atunci un dosar dedicat inteligenţei artificiale. Pasaje şi chiar pagini din cele două articole semnate de Raluca Budiu şi Ioan Iacob în acest dosar apar în acest capitol din „Introducere”, fără menţionarea explicită a sursei. Budiu, care ulterior şi-a susţinut doctoratul în SUA, loc unde lucrează acum la o importantă firmă de IT, a declarat pentru „România liberă“, după ce a studiat fragmentele faţă în faţă, astfel: „Într-adevăr, capitolul din carte pare aproape identic cu articolul meu din 1996 („Revoluţia conceptelor” – n.r.), şi este puţin probabil ca să fie o coincidenţă, dată fiind lungimea fragmentului şi faptul că apare la bibliografie (chiar şi fără autor). Nu îi cunosc pe autorii cărţii şi nu m-au contactat în prealabil legat de conţinutul inclus în carte.”.

Texte furate și de la cercetătoare ale Academiei Române

Al treilea articol din care autorii au preluat în mod incorect este „SPSS Windows 7.0”, semnat în numărul 50 din 1996 al revistei „PC Report” de către Monica Albu şi Viorica Rusu (cercetătoare în cadrul Institutului de Cercetări Socio-Umane din Cluj-Napoca, instituţie subordonată Academiei Române). La 21 de ani distanţă de la publicarea acelui text, pusă în faţa paginilor din „Introducere”, Albu ne-a spus următoarele: „Într-adevăr, foarte multe fraze sunt identice. Faptul că cele două lucrări au conţinut asemănător este explicabil, având în vedere că ele prezintă informaţii tehnice despre acelaşi produs informatic şi că toate detaliile respective erau accesibile oricărei persoane care inspecta fereastra Help a pachetului de programe SPSS/Windows 7.0. Ar fi fost dezirabil ca autorii capitolului să reformuleze textul din articol. Nu s-ar fi obţinut, însă, deosebiri mari, din cauză că foarte multe fraze conţin doar enumerări de metode statistice sau de proceduri din SPSS. În cazul de faţă, autorii capitolului au extras texte dintr-un articol pe care l-au menţionat în bibliografie. Nu i-aş acuza de «plagiat», ci de «insuficientă precizie în indicarea surselor bibliografice».” Albu s-a referit mai ales la părţile „tehnice” care oricum nu au fost luate în considerare în această investigaţie şi pare că a lăsat la o parte fragmente plagiate în care se simte „marca” sa şi a Vioricăi Rusu, gen „Este foarte dificil de descris, în câteva cuvinte (…)”.

Coordonatorul cărții:

„Da, poate fi considerat plagiat…“

Nicăieri în „Introducere în informatica socială” nu există o demarcaţie a contribuţiilor autorilor, pe capitole. Acum conferenţiar universitar, Cornel Giulvezan, coordonatorul cărţii, a avut o poziţie defensivă. „Da, poate fi considerat plagiat… Trebuia un mod de individualizare. A fost, probabil, o mare scăpare. Dacă doriţi un ţap ispăşitor, puneţi-mă pe mine, în calitate de coordonator. Cine să ştie că Grindeanu va ajunge premier? Eu veneam din industrie… (la universitate – n.r.)”, a spus Giulvezan, care a adăugat că nu mai ştie cu ce a contribuit fiecare la volum şi că „nu se pune problema de contribuţii majore ale cuiva”.

Pe de altă parte, în „Cuvântul înainte” al cărții, autorii au scris că „Fiecare capitol a fost redactat iniţial de către un autor, care a şi rămas autorul principal al acestuia. În faza a doua, textul a fost parcurs de coordonatorul lucrării, intervenindu-se cu propuneri concrete de ameliorare, de uniformizare a textului, acolo unde a fost cazul”.

La rândul ei, Gabriela Grosseck, şi ea conferenţiar universitar în prezent, a încercat să îşi aducă aminte, cu volumul în faţă, ce a scris. Despre capitolul 3, cel cu problemele Budiu-Iacob, ea a spus: „La 1 şi 2 am avut o contribuţie majoră. De acesta (3 – n.r.) nu-mi aduc aminte”, adăugând apoi: „La 4 şi 5 am avut contribuţii egale (Grosseck şi Grindeanu – n.r.), 6 şi 7 în nici un caz eu, iar 8 (cel cu SPSS – n.r.) eu, personal, nu cred că am predat vreodată SPSS.”

Grosseck a explicat că acest volum a fost realizat în mare grabă şi că a fost prima ei „luare de coarne din punct de vedere editorial” în mediul academic, apoi a încheiat așa: „Îmi pare rău că s-a ajuns aici. Ceasul rău”.

„Atâta vreme cât membrii unei echipe de autori nu găsesc necesar să-şi precizeze contribuţia înseamnă că ei acceptă în mod implicit responsabilitate indivizibilă la bine şi la rău. Astfel, ei pot primi împreună premiul Nobel, la fel cum ei pot fi, tot împreună, acuzaţi de plagiat. Asumarea contribuţiilor în cadrul operei se poate face numai în scris şi până la momentul publicării lucrării, astfel încât cititorul să cunoască bine acest aspect.”, afirmă profesorul Isoc. Punctul său de vedere este împărtăşit de cercetătorul Buhai: „Aş spune că ar trebui să se aplice aceleaşi reguli ca la un articol cu mai mulţi autori, deci că responsabilitatea e colectivă, mai puţin când unul decide să spună că e singurul vinovat.”.

Universitari din România și Europa: este plagiat

Buhai (Stockholm): „Într-adevăr o indicaţie de plagiat“

„În mod normal aici, ca regulă generică, trebuie indicată partea preluată cu ghilimele dacă e ad litteram şi se indică imediat şi în text referinţa de unde s-a preluat (care poate fi regăsită apoi la sfârşitul articolului, în bibliografie). (…) Mai mult, ar trebui de obicei indicată şi pagina sau secţiunea sursei, pentru că nici un referent sau un cititor nu are timp să treacă prin toată sursa pentru a găsi partea respectivă. (…) dacă sunt pagini întregi şi nu sunt indicate exact părţile preluate, ci doar pusă o anumită sursă la final, dar fără să fie clar ce s-a preluat din sursă şi unde, asta ar indica într-adevăr că persoana vrea să ascundă care sunt părţile originale şi care sunt cele preluate, şi deci ar putea fi într-adevăr o indicaţie de plagiat. Repet din nou: NU ESTE SUFICIENT să indici doar o sursă la final dar să nu fie clar ce şi unde ai preluat din sursa respectivă, mai ales când sunt citate mari, sau cum ziceţi aici, chiar pagini întregi!, ca să poţi spune că nu ai plagiat”, a transmis Sebastian Buhai, cercetător asociat la Universitatea din Stockholm.

Isoc: „Plagiatul este incontestabil prezent“

Trei universitari cărora le-a fost prezentat modul de redactare şi citare al capitolelor incriminate, fără a li se spune cine sunt autorii, susţin că semnatarii cărţii nu au procedat corect.

„Delimitarea fragmentului preluat şi indicarea sursei, împreună, reprezintă o necesitate pentru a se identifica partea de contribuţie sau de non-contribuţie a autorului. (…) Cu alte cuvinte, simpla prezenţă în capitolul de bibliografie a unui titlu din care se preia în lucrarea creată nu este o cale corectă pentru un creator. Dacă preluarea este realizată în mod direct, fără citare şi fără delimitarea fragmentului preluat, plagiatul este incontestabil prezent”, a afirmat profesorul universitar Dorin Isoc, coordonatorul platformei plagiate.ro.

Dogaru (Suffolk): „Plagiatul a fost făcut în cunoştinţă de cauză“

Cristian Dogaru, conferenţiar lecturer la University of Suffolk (Marea Britanie) spune așa: „În scrierile academice, sursa se menţionează obligatoriu atât în text, cât şi în lista bibliografică (sau lista de referinţe). Un text copiat cuvânt cu cuvânt a cărui sursă este menţionată doar în bibliografie, fără a fi menţionată şi în text, este un text plagiat. Mai mult decât atât, dacă referinţele din text lipsesc în mod sistematic, şi se regăsesc doar în lista bibliografică, putem suspiciona şi faptul că plagiatul a fost făcut în cunoştinţă de cauză, cu intenţia de a induce în eroare cititorul, dar încercând să lase portiţa de scăpare «am menționat sursa în lista bibliografică» (dacă nu mă înşel şi Ponta a oferit o astfel de explicaţie). În paranteză fie spus, o lucrare ce foloseşte în mod excesiv citarea directă, chiar dacă sursele sunt corect menţionate (în text şi în lista de referinţe, folosind stilul corespunzător disciplinei), este un text foarte slab din punct de vedere academic.”

BONUS. Alte abateri academice

În bibliografie, articolele lui Budiu şi Iacob nu sunt citate corect. Numele celor doi autori, titlurile articolelor şi paginile exacte nu apar, fiind menţionat doar numele dosarului tematic în care au fost incluse.

În cazul articolului semnat de Albu şi Rusu nu este precizat numărul revistei „PC Report” în care a apărut – 50 din luna noiembrie 1996.

Într-o parte a cărţii, citarea surselor a fost făcută în interiorul paragrafelor, între paranteze drepte, iar în altă parte prin note de subsol. „Indică cel puţin faptul că autorul nu este foarte familiar cu practica academică, sau cel puţin că nu e familiar cu practica academică de vârf”, a spus cercetătorul Buhai despre acest lucru.

UNIVERSITATE. Grindeanu, doar preparator și asistent

Actualul premier nu ar fi stat decât circa doi ani în universitate, fiind preparator şi apoi asistent în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Psihologie din cadrul Universităţii de Vest. Înscris în PSD în 1996, el a preferat ulterior să se dedice politicii.

CV-ul său conţine rezultatele acelei perioade, dar cu erori. „Introducere în informatica socială” este menţionată ca fiind publicată de Editura Universitatea de Vest, în loc de Editura Vest. Pressone.ro a scris că alt volum semnat de actualul premier, „Tehnoredactarea computerizată”, indicat de acesta ca fiind tipărit tot la Editura Universităţii de Vest, nu apare în baza de date a acestei instituţii. Aceeaşi sursă susţine că pentru o a treia lucrare, „Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă”, semnată de Grindeanu cu tatăl său, „nu există dovada existenţei fizice”.