Un număr impresionant de medicamente au fost vândute în ultimii ani la prețuri mari mai mari decît impunea legea, confirmă o analiză a Consiliului Concurenței. Deși existau până la 25 de furnizori pentru un anumit tip de produs, jumătate sau chiar mai mult din piață ajungea să fie controlată de un singur jucător.
România liberă a scris și a probat cu documente, în excluisvitate, la începutul anului 2015 că un român plătește mai mult pentru aceleași medicamente decât un german, un belgian sau un bulgar pentru că majoritatea firmele producătoare de medicamente nu respectă legislația autohtonă. În același timp, statul român închide ochii, privilegiind firmele și lovind în pacienți. Asta deși Ordinul Ministerului Sănătății nr. 75/2009 pentru aprobarea Normelor privind modului de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman impunea ca în România medicamentele să fie vândute la un preț mai mic sau cel mult egal cu cel mai mic preț din oricare dintre următoarele state: Cehia, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Slovacia, Austria, Belgia, Italia, Lituania, Spania, Grecia, Germania. După intrarea în vigoare a legii, producătorii nu au ieftinit medicamentele, unele foarte scumpe, necesare pentru tratarea unor boli grave. Complicitatea Ministerului Sănătății este evidentă, deoarece nu a luat nicio măsură pentru a impune respectarea Ordinului 75/2009.
O listă nesfârșită de exemple
Primele măsuri pentru respectarea prețului minim au fost luate anul trecut când Ordinul 703/2015 a intrat în vigoare modificându-l pe cel din 2009 și aducând anumite clarificări: “Prețurile medicamentelor sunt reanalizate anual sau ori de câte ori condițiile macroeconomice o impun sau cînd se constată că apar modificări în prețurile țărilor cu care se efectuează comparația”. Până în 2015 însă, timp de șase ani, românii au plătit prețuri mult mai mari decât era stabilit prin lege, arată raportul “Investigații sectoriale în domeniul farmaceutic” publicat miercuri de Consiliul Concurenței care acoperă perioada 2010-2014.
Am ales doar câteva exemple de medicamente vândute la suprapreț dintr-un doument care are 500 de pagini. În cazul medicamentului Nexium produs de AstraZeneca, prețul cel mai mic se înregistra, în 2012, în Austria și Grecia fiind mai ieftin decât prețul din România cu procente cuprinse între 41 și 60%. Produsul Levemir avea în 2014 cel mai mic preț în Polonia: cu 12% mai scăzut decât în România.
În ceea ce privește medicamentul Fragmin, produs de Pfizer, pentru anul 2014, în funcție de concentrație acesta a fost mai ieftin în țări precum Ungaria și Polonia, cu procente cuprinse între 25 și 36%. La medicamentul Clopidogrel Actavis ultima actualizare de preț a fost realizată în aprilie 2013 la un preț de 2,3 ori mai mare decât în Ungaria. Variantele cele mai ieftine de Aranesp se regăseau în Grecia, Bulgaria sau Slovacia, mai ieftine cu până la 22%. Prețurile cele mai mici pentru medicamentul Neorecormon erau cele din Grecia și Bulgaria, unde prețul este mai mic cu 53%. În ceea ce privește medicamentul Eprex, prețurile cele mai mici înregistrate în 2014 au fost în Cheia cu 22% mai mici. Cele mai ieftine variante ale medicamentului Corlentor se găseau în trei state europene, mai ieftin cu 14%. Medicamentul Rawel putea fi găsit la un preț cu 37% mai ieftin în Polonia decât varianta sa din România.
Produsul Bisoblok al Actavis era vândut în Ungaria la un preț cu 35% mai mic. Cel mai mic preț al prodului Nebilet al Berlin Chemie se înregistra în 2014 în Austria cu 51% mai scăzut ca în România. Torvacard era cu 12% mia ieftin în Slovacia.
În toate cazurile enumerate mai sus, Consiliul Concurenței susține că dacă ar fi fost realizată actualizarea prețurilor, cifrele de afaceri realizate de către producători ar fi fost mai mici.
Citește și: Înțelegerile oculte dintre Ministerul Sănătății și producători care au blocat ieftinirea medicamentelor
Monopol pentru diverse categorii de medicamente
Raportul Consiliului Concurenței evidențiază pozițiile de forță ale unor producători pe anumite segmente. Cu toate că pe piața produselor antitrombotice, grupul heparine, activa un număr important de furnizori, 45-55% din piață era controlată de unul dintre aceștia, respectiv Sanofi-Aventis, cu produsul Clexane. Aceeași companie controla 55-65% din piața antiagregantelor plachetare deși pe această piață activau un număr de 24 de furnizori. Pe piața altor preparate pentru afecțiuni cardiace activau un număr important de furnizori, dar peste 65% era controlată de unul dintre aceștia Servier cu produsul medical Preductal. Aceeași companie controla piața vasoprotectoarelor cu 85%. Aceste poziții dominante ale unor producători se regăsesc pe multe alte categorii de medicamente.
Citește și: Cum explică autoritățile prețurile mari ale medicamentelor
Nu îmi mai amintesc
La începutul lui 2015, România liberă a cerut opinia miniștrilor sănătății de până în 2014, care – neaplicând legea – au permis comercializarea unor medicament la suprapreț. Vasile Cepoi, fost ministru al Sănătății între 8 mai și 1 octombrie 2012, a recunoscut că prețul la medicamente plătit de români a fost mai mare decât cel legal. “Legea nu impunea producătorilor să anunțe atunci când operează o scădere de preț în statele Europei astfel încât să facem și noi ajustarea prețurilor, reducându-le. În timpul mandatului meu, un singur producător ne-a anunțat că a modificat prețul la medicamente în unul sau mai multe din cele 12 state europene”. Liberalul Eugen Nicolăescu a condus Ministerul Sănătății în două rânduri. Cel de-al doilea mandat al său a fost între decembrie 2012 și februarie 2014. “Eu cred că s-a respectat, dar îmi cereți amănunte din minister din perioada aia. Credeți că țin minte ce s-a întâmplat atunci? Erau mii de probleme. Cred însă că în 2013 prețurile se calculau la minimul din 12 țări”, spunea Nicolăescu. Afirmații pe care azi Consiliul Concurenței le infirmă. La acea dată, Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente a precizat că preţul real în România este cu 29% sub cel afişat în catalogul naţional al preţurilor
Exemple pozitive
Există producători care au respectat legislația punând în vânzare medicamente la prețuri sub cel existent în statele de referință. Spre exmplu, medicamentul Sanofi comercializat pe piață avea – în 2014 – prețul cel mai mic între statele de comparație, se arată în raport. De asemenea, pe piața vasodilatatoarelor periferice prețurile erau, în 2014, la minimul prețurilor din statele de referință.Unele medicamente au fost aduse la prețul corect abia în 2015, constată raportul. Spre exemplu, medicamentul Sermion era – pe 20 ianuarie – la minimul din statele comparate. Cu toate acestea, în 2014 prețul acestuia a fost cu 18% mai mare decât în Ungaria.
