Din cauza schimbărilor bruşte ale vremii, multe persoane se plâng în această perioadă că strănută, le curge nasul, au ochii roşii, înlăcrimaţi şi îşi simt gâtul inflamat. Medicii spun că poate fi vorba despre alergia de primăvară. De altfel, alergia la polen şi alte alergii, inclusiv la mucegai, cresc în preponderență și severitate peste tot în lume.
Toate aceste simptome sunt reversibile spontan sau sub tratament și pot sugera existența astmului alergic. Persoanele cu astfel de simptome este bine să solicite un consult alergologic și să facă investigații specifice, pentru identificarea sensibilizării alergice.
Reacția alergică reprezintă un răspuns inadecvat al organismului, manifestat prin simptome diferite, atunci când vine în contact cu anumite componente din mediul extern. Termenul de alergie provine din limba greacă, unde „allos“ înseamnă devierea de la normal a organismului.
Alergiile se produc fie pe cale digestivă, prin ingestia unor alimente ce conțin substanțe alergizante, fie pe cale respiratorie, prin inhalarea alergenilor. Alergiile respiratorii se manifestă la nivelul căilor respiratorii superioare (rinite, rinosinuzite, bronșite), al căilor respiratorii superioare și inferioare (astmul bronșic), al ochilor (conjunctivita) şi al tegumentelor (dermita alergică). Organismul expus la un alergen pe care îl recunoaște ca fiind străin se manifestă printr-un răspuns imun, producând anticorpi și celule sensibilizate.
Specialiştii atrag atenţia că alergiile respiratorii au în prezent anumite particularităţi, fiind mai frecvente – la nivel mondial în ultimele decenii a crescut numărul alergiilor respiratorii –, mai complexe – pacienţii alergici de azi suferă deseori de mai multe afecţiuni alergice în acelaşi timp –, mai severe – mulți pacienţi cu alergii respiratorii prezintă forme moderat-severe, cu impact negativ asupra calităţii vieţii – și mai persistente – din cauza stilului de viaţă modern, dar și în contextul actual al modificărilor meteorologice sau de climă.
Când şi cum se face testarea alergologică
Manifestările care sugerează alergia trebuie examinate de medic pentru un diagnostic corect şi nu se recomandă autotratamentul.
Dr. Roxana Bumbăcea, vicepreşedinta Societăţii Române de Alergologie şi Imunologie Clinică, a precizat pentru „România liberă“ că unele persoane au o predispoziţie genetică pentru dezvoltarea unor tipuri de alergii. Medicul susţine că sezonul clasic de polen, în România, este decalat cu câteva săptămâni faţă de startul clasic. Testele alergologice in vivo – realizate pe pacient – necesită indicaţie şi supraveghere de specialitate și sunt efectuate după evaluarea istoricului pacientului, inclusiv analizarea dietei, a istoricului legat de tratamente, de reacţii adverse medicamentoase alergice, a expunerii la alergeni cu diverse surse, precum şi a altor factori declanșatori sau de agravare, coroborate cu evaluarea condiţiilor de viaţă, examenul clinic obiectiv şi evaluarea prealabilă a parametrilor cardiovasculari, func-ţionali respiratori, precum și a patologiei asociate.
Aceste teste sunt efectuate în condiţii de analiză prealabilă şi minimalizare a riscurilor și pot fi variate: teste cutanate alergologice „prick“ la aeroalergene de mediu, alergene alimentare, agenți fizici; teste cutanate alergologice patch la alergene de contact; teste de provocare sistemică – orală sau parenterală – cu risc asumat.
Procedurile alergologice in vivo au riscuri diferite, sunt laborioase şi pot fi de durată sau în etape.
Dr. Roxana Bumbăcea precizează că rolul evaluării imunologice in vivo, din sânge sau alte produse biologice, este important în situații particulare. Testele alergologice in vivo pot fi temporizate sau nu sunt recomandate la pacienţi aflaţi în perioade de control deficitar al afecţiunilor alergice, anumite patologii asociate sau situaţii de urgenţă, în condiţii de risc nejustificat pentru pacient prin existen-ţa de alternative de diagnostic sau terapeutice.
Teste de laborator
Diagnosticul pozitiv al alergiilor se face prin:
1. Testul alergenic cutanat (tehnica prick) este cel mai frecvent utilizat, rezultatul fiind obținut în 15-20 minute. Este o metodă neagresivă și nedureroasă, de aceea poate fi folosită inclusiv la copii mici. Testele cutanate alergologice evidențiază sensibilizarea mediată imunologic, nu boala, și sunt evaluate întotdeauna de către specialist în context clinic pentru un diagnostic corect, în scopul unor măsuri de profilaxie și tratament corespunzătoare.
2. Recoltarea de sânge și dozarea anticorpilor cu ajutorul tehnicilor specifice de laborator au ca scop identificarea anticorpilor de alergie, măsurând nivelul seric de Imunoglobuline E.
3. Testarea funcției pulmonare prin spirometrie este indicată în special pacienților cu rinită și rinosinuzită alergică şi constă în măsurarea volumelor și debitelor de aer vehiculate pulmonar la un moment dat. Această metodă evidențiază mai ales obstrucția căilor respiratorii, severitatea și reversibilitatea obstrucției la tratament bronhodilatator. Este esențială pentru diagnosticul și evaluarea severității astmului bronșic.
ALERGENI
– specii diferite de mucegaiuri și fungi;
– diverse medicamente şi alimente;
– părul, penele sau fulgii și scuamele provenite de la animalele domestice;
– polenurile unor arbori (stejar, dud, arțar, fag, pin), flori (gălbenele, anghinare, coada-șoricelului, păpădie) sau graminee (grâu);
– acarienii din praf, lână, pene sau din mediul zonelor climatice cu umiditate excesivă;
– agenții poluanți din marile aglomerări urbane (cum ar fi praful, pulberile industriale, fumul provenit din arderile motoarelor, noxe, substanțe folosite în agricultură) pot provoca, de asemenea, reacții alergice.
SIMPTOME
Alergiile respiratorii pot fi depistate după următoarele indicii:
– strănutul, pruritul nazal, rinoreea apoasă, congestia nazală bilaterală;
– prurit palatinal (mâncărime în cerul gurii) și otic (în ureche);
– oboseală;
– durere de cap (cefalee);
– lipsa poftei de mâncare (anorexie);
– reducerea sau dispariția mirosului (hipo- sau anosmia);
– tuse seacă;
– respirație șuierătoare (wheezing);
– senzație de sufocare (dispnee) sau de constricție toracică.
Terapii complementare
– Aromaterapia constă în folosirea uleiurilor esențiale, care au rol descongestionant sau emolient și calmant asupra căilor respiratorii. Sunt indicate uleiurile esențiale de levănțică, migdale dulci, cedru sau mentă.
– Fitoterapia constă în folosirea unor plante care conțin substanțe antihistaminice naturale: trei frați pătați, salvie, urzică, mușețel, coada-șoricelului, sovârv (oregano), busuioc, echinaceea, passiflora, fenicul, tarhon.
– Gemoterapia – aici sunt recomandate extractele hidro-glicero-alcoolice care conțin țesuturi embrionare din plante. Se folosesc extractul din muguri de coacăz negru, care este un cortizon natural, precum și cele din muguri de călin, carpen, mesteacăn, arin negru sau din mlădițe de măceș.
– Acupunctura realizează echilibrarea energetică a organismului cu ajutorul acelor. Organele energetice implicate în apariția alergiilor respiratorii sunt, cel mai frecvent, Plămânul, Intestinul gros, dar și Ficatul, Rinichiul. Restabilind circulația energetică pe meridianele acestora, se obțin rezultate foarte bune, cu un efect antialergic de lungă durată. Afecțiunile alergice sunt recunoscute de OMS în lista afecțiunilor care se pot trata foarte eficient cu ajutorul acupuncturii.
– Homeopatia are în arsenalul său terapeutic remedii cum ar fi „Praful de casă și acarieni“, preparat și dinamizat în diluția 30 CH. Odată dispărute simptomele sub acțiunea remediului homeopat, ele nu vor mai apărea sau, dacă totuși acest lucru se va întâmpla, vor avea o intensitate mult diminuată.
În concluzie, persoana alergică poate desfășura o viață relativ normală, nefiind nevoie să se izoleze într-un mediu strict controlat, fiind suficiente identificarea agentului declanșator și tratamentul corespunzător, conchide medicul Carmen Badea.
Particulele de praf și polen din aer inflamează mucoasa nazală și sinusurile
Metode de prevenţie şi tipuri de tratament
Medicul Carmen Badea a declarat pentru „România liberă“ că prevenţia are la bază măsuri simple, care limitează contactul cu alergenii:
– se vor purta haine care acoperă pielea pe o suprafață cât mai mare;
– se vor limita ieșirile din casă în perioadele în care înfloresc plantele cu polenurile cele mai alergizante;
– în locuințe se vor aspira cât mai des suprafețele, pentru a limita cantitatea de praf şi se vor folosi substanțe antifungice, antimucegai sau acaricide.
Persoanelor cu predispoziţie la alergii li se recomandă o dietă care să conțină:
– alimente sau condimente cu rol descongestionant asupra sinusurilor: fenicul, anason, hrean, muștar;
– alimente cu conținut crescut de magneziu – care relaxează musculatura din pereții căilor respiratorii superioare și inferioare –, nuci, alune, migdale;
– fructe bogate în vitamina C și bioflavonoide: grapefruit, smochine, care conțin substanțe antihistaminice naturale. Se vor consuma struguri roșii, care sunt bogați în resveratrol, deoarece reduc inflamația din organism;
– sucul de pătrunjel verde combinat cu morcovi sau roșii are efecte benefice;
– ceaiul verde și cel negru conțin flavonoide și reduc inflamația;
– vor fi evitate fructele cu suprafața acoperită de puf, cum sunt piersicile sau căpșunile, acestea având potențial alergizant, şi se va evita consumul de polen de albine.
Tratamentul medicamentos
– Antihistaminicele sunt clasa medicamentoasă cea mai importantă. Ele acționează prin blocarea acțiunii histaminei, substanța responsabilă de simptomele alergiilor respiratorii.
– Corticosteroizii, care sunt sub formă de tablete (prednison), inhalatorii (cel mai frecvent) sau administrați intravenos în situațiile de urgență.
– Imunoterapia (hiposensibilizarea) vindecă aproximativ 70-80% din pacienții tratați pentru alergii respiratorii. Ea reduce sau elimină sensibilitatea la alergenul în cauză. Constă în administrarea planificată a alergenului, pentru a diminua sinteza Imunoglobulinelor E. Alergenul este injectat săptămânal în doze gradat crescânde.
