Multe se pot spune despre români- fie că sunt politicieni, ambasadori sau analişti- numai că nu ar şti să se umple de ridicol, din cap până în picioare, chiar şi în cele mai tragice momente, nu poţi să zici. Accidentul din Muntenegru a dovedit încă o dată la ce suntem cu adevărat performanţi în Europa.
În cazul autobuzului cu români răsturnat duminică într-o prăpastie din Muntenegru, primii care s-au remarcat au fost politicienii. Înţeleg că primele informaţii despre tragedie au apărut în România încă de la ora 19, prin intermediul agenţiei de turism care a organizat excursia şi care apoi a transmis ştirea la Ministerul Afacerilor Externe. Ulterior, informaţia a apărut şi în presă, astfel încât din ce în ce mai mulţi români aflau despre tragedia din apropiere de Podgorica şi poate se gândeau îngrijoraţi dacă printre victime nu se află şi rude sau prieteni. Ce făceau în acest timp autorităţile române?
Judecând după propriile afirmaţii, probabil erau închişi cu toţii într-un acvariu în care nu aveau televizor, internet şi nici semnal la telefon. Spre exemplu, competentul nostru ministru al Apărării, Mircea Duşa, ne-a informat că a aflat de accident mai întâi la 21,30 apoi, realizând că îl pune pe Victor Ponta în dificultate, a schimbat pe 22,40. Premierul nu era totuşi în acvariu cu ceilalţi miniştri, imaginile dovedesc faptul că juca baschet într-un meci demonstrativ, dar spune că a primit vestea tragediei în jurul orei 22, adică la patru ore de la accident. La ce ne folosesc însă toate aceste informaţii? Păi, la nimic, în condiţiile în care, ştim de la un alt demnitar român, subsecretarul de stat Raed Arafat, autorităţile din Muntenegru s-au descurcat singure, iar medicii şi asistentele din Podgorica au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a-i salva pe oamenii care se mai aflau în viaţă după prăbuşirea autocarului. Dar în timp ce cetăţenii destoinici din Muntenegru încercau să se raporteze la acest eveniment strict în limitele unei intervenţii profesioniste pentru salvarea a ce se mai putea salva, în România s-a declanşat circul politic. Din opoziţie, Mihai Răzvan Ungureanu a crezut că e momentul să-i dea un picior în gleznă premierului acuzându-l de cinism pentru că a jucat baschet în timp ce supravieţuitorii accidentului agonizau în prăpastie. Ponta i-a replicat făcându-l hienă. Spectacolul s-a mutat apoi pe televiziuni, unde „ora la care a aflat Ponta de accident” a devenit cel mai important subiect de dezbatere. Ministrul nostru de Externe Titus Corlăţean a vrut şi el musai să ne însenineze ziua de luni cu o declaraţie de-a dreptul diplomatică: „Operaţiunea de identificare a decurs mai uşor cu victimele care vorbeau”.
Şi dacă tot suntem la capitolul “cum se parazitează politic o tragedie naţională?” nu putem să-l scăpăm din vedere pe ambasadorul României în Muntenegru Mihai Florovici care, marţi dimineaţă, nu a ratat prilejul să ne sugereze că autorităţile din Muntenegru s-au dovedit profesioniste şi datorită competenţei sale: “Acum s-a văzut cum e văzută România în Muntenegru, poate şi datorită mie”.
Dacă nu ar fi vorba totuşi de moartea a 18 oameni şi de rănirea altor 29, circul din România ar putea părea amuzant. Probabil că mulţi consideră că este reconfortant să vezi la televizor că mulţi demnitari sunt mai proşti decât tine, dar asta nu ne foloseşte, în general, la nimic.
Celula de criză, doliul naţional şi ce au mai decretat ulterior autorităţile noastre nu au cum să schimbe percepţia de neseriozitate pe care au transmis-o în prima zi de la tragedie. Tot ce am putea face ar fi să ne rugăm ca, Doamne fereşte, să nu se întâmple un astfel de accident în România. Din fericire însă, prostia autorităţilor noastre a minimalizat acest risc pentru că, ce să vezi, la noi în ţară nu prea mai sunt turişti. Nici români şi nici străini.
