România nu va reuşi să cheltuiască cel puţin 562 milioane euro destinate construirii de autostrăzi, aferente perioadei 2007-2013. Pe lângă faptul că pierde aceste finanţări în actualul exerciţiu, banii vor micşora alocaţia României pentru următorul exerciţiu financiar, 2014-2020.
România nu are autostrăzile pe care şi le doreşte, dar nici capacităţile manageriale de a le construi, chiar dacă i se pun gratuit la dispoziţie sume importante de către Comisia Europeană.
Planurile anunţate cu emfază, interviurile laudative, raportările unor grade excepţionale de absorbţie, anunţarea publică a unor ţinte ambiţioase de cheltuire a banilor europeni, şedinţele operaţionale, sporurile grase de lucru acordate angajaţilor ce au fonduri europene pe mână nu pot schimba o realitate tristă. Stăm pe sute de milioane de euro, pe care nu ştim să le cheltuim. În anii scurşi de la începutul actualului exerciţiu financiar, 2007-2013, am utilizat doar 60% din cele 4,3 miliarde de euro puse la dispoziţie pentru infrastructura de transport. La capitolul „Autostrăzi” cel puţin 560 milioane de euro vor rămâne în vistieria Comisiei Europene. Din aceşti bani s-ar fi putut construi aproximativ 50-80 kilometri de autostradă.
Cum este posibil
Potrivit ultimei variante a Master Planului General de Transporturi (MPGT) pentru perioada 2014-2020, există nu mai puţin de 5 proiecte de autostrăzi care trebuiau definitivate până în 2015. Reamintim că cele 4,3 miliarde euro puse la dispoziţie României pentru proiecte de transport pot fi cheltuite în cel mult doi ani de la încheierea exerciţiului în 2013, adică până la finele lui 2015.
Potrivit MPGT, cele 5 proiecte ce vor fi terminate după 2015 sunt: 3 loturi din autostrada Lugoj-Deva, lucrări rămase în valoare de 90 milioane euro, autostrada Sebeş-Turda, lucrări cifrate la 110 milioane euro, autostrada Câmpia Turzii-Tg.Mureş, 150 de milioane de euro. Lotul 2 din Timişoara-Lugoj şi modernizarea Centurii Nord Bucureşti vor micşora şi acestea alocaţiile României pentru perioada 2014-2020 cu 22,56 milioane euro şi, respectiv, 19 milioane de euro. Un total de 562 milioane euro.
La începutul acestui an, ministrul Eugen Teodorovici prezenta optimist dezastrul şi explica în ce constă aşa-zisa „fazare” a proiectelor, de fapt o divizare a acestora în două părţi, din care una să se deruleze dincolo de 2015. Fără fazare, România ar fi nevoită să finanţeze lucrările neîncheiate din buzunarul propriu.
„În principal, optimizăm utilizarea fondurilor europene prin fazarea proiectelor în cazul cărora există riscul să nu fie finalizate până la sfârșitul acestui an, iar prin această soluție degrevăm bugetul de stat de suportarea cheltuielilor care vor fi efectuate după 31 decembrie 2015. Proiectele vor fi împărțite în două etape de implementare, pentru a solicita decontarea cheltuielilor eligibile făcute până la finalul anului 2015 din fondurile alocate pentru perioada de programare 2007-2013. Sumele cheltuite în a doua etapă a implementării acestor proiecte vor fi rambursate din fondurile alocate României pentru perioada de programare 2014-2020“, spunea el.
Care sunt cauzele
Există, în mare, două explicaţii. Prima cauză o constituie trucarea licitaţiilor, derularea contractelor cu încălcarea legislaţiei, fapte pentru care Comisia Europeană a aplicat corecţii de sute de milioane de euro, reprezentând până la 25% din proiectele finanţate. Banii retraşi din contractele-problemă nu au fost însă pierduţi, ci redirecţionaţi către proiecte de rezervă. Deoarece au fost începute tardiv, aceste proiecte nu pot fi încheiate în timp util, mai ales în condiţiile absenţei abilităţilor manageriale ale celor responsabili.
O a doua cauză este managementul slab al proiectelor, în condiţiile în care numirile la cârma Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR), instituție fundamentală pentru infrastructura noastră de transport, au fost făcute nu pe baza competenţei, ci a recomandărilor făcute de sponsori şi a susţinerii politice.
Aşa au ajuns de-a lungul anilor la cârma companiei ingineri chimişti sau mecanici, fără mare legătură cu construcţia de drumuri şi cu managementul acestor proiecte. Proasta pregătire a proiectelor înainte de licitaţii, studiile slabe calitativ, lipsa de curaj în schimbarea soluţiilor tehnice la momentul la care este evident că cele vechi nu mai corespund sunt şi ele cauzele pentru care pierdem jumătate de miliard de euro.
