Când liderul UDMR, Kelemen Hunor, care este și candidatul Uniunii la președinție, va prezenta public proiectul de autonomie a Ținutului Secuiesc, cel care se va afla într-o situație dificilă este premierul Victor Ponta, care râvnește la voturile etnicilor maghiari, dar nu-și poate îndepărta propriul electorat.
Dacă se va delimita clar de demersul partenerilor de guvernare, premierul Victor Ponta și-ar arunca în aer șansa de a obține, în turul doi al alegerilor prezidențiale, voturile etnicilor maghiari. Or, cele câteva procente (3-5%) care se strâng, de regulă, în dreptul candidatului UDMR nu sunt de ignorat în economia turului doi, mai ales în cazul în care ar exista un scor destul de strâns între primii doi clasați. Ca dovadă că social-democrații speră la voturile etnicilor maghiari stau și declarațiile de acum câteva zile ale președintelui PSD Covasna, Horia Grama. „Noi acordăm credit şi importanţă maghiarilor, ar fi cazul să acorde şi ei şi ne-am bucura să existe cât mai mult sprijin pentru candidatul nostru“, spunea liderul PSD, amintind că „Victor Ponta a fost cel care a susţinut corect participarea UDMR la guvernare, iar Guvernul actual se poate lăuda că pentru judeţul Covasna a alocat şi alocă în continuare resurse“.
De partea cealaltă a raționamentului politic, dacă nu va avea o poziție tranșantă împotriva proiectului privind autonomia Ținutului Secuiesc, premierul Victor Ponta ar deconta tot în alegerile din noiembrie, când ar putea fi penalizat de cei cărora le-a tot transmis sloganul „mândri că suntem români“. Mai ales că ne putem aștepta ca opoziția să speculeze din plin o eventuală lipsă a sa de reacție pe un subiect atât de important și delicat.
Varianta „îngropării“ în Parlament
O variantă de a ieși din impas ar fi, pentru social-democrați și președintele lor, transferarea discuției și a responsabilității „Parlamentului suveran“ (Ponta a mai practicat această metodă și în alte cazuri delicate, de la modificarea legislației achizițiilor publice la reducerea CAS). Concret, liderii maghiari vor prezenta proiectul și el va intra în dezbatere (publică și parlamentară), stadiu în care va și rămâne.
Un mecanism asemănător a fost practicat, de toate guvernele din 2005 încoace, în cazul proiectului de lege privind Statutul minorităților naționale. Inițiat de Guvernul Tăriceanu, proiectul a fost depus la Senat în iunie 2005 și de atunci se tot „plimbă“ între cele două Camere și între comisii și plen. La presiunea parlamentarilor UDMR, proiectul a mai fost discutat din când în când, dar până în prezent nici măcar nu a depășit faza redactării rapoartelor, cu atât mai puțin să se apropie de finalul parcursului legislativ.
Potrivit unei variante de proiect prezentate de Hotnews, regiunea autonomă Ținutul Secuiesc ar urma să fie formată din comune, orașe și municipii din județele Covasna, Harghita și Mureș, aceste unități administrative urmând să aibă steaguri și steme proprii. Limba maghiară ar deveni limbă oficială, alături de limba română.
Regiunea ar urma să aibă un mini-Parlament, numit consiliu regional (cu sediul la Odorheiu Secuiesc) și format din 77 de membri aleși pe teritoriul Ținutului Secuiesc, și un mini-Guvern, numit executiv regional (cu sediul la Miercurea Ciuc) și condus de un „președinte“ și „un număr de vicepreședinți“, aleși de consiliul regional dintre membrii săi. Potrivit proiectului, președintele regiunii ar participa la ședințele Guvernului României când sunt tratate probleme care privesc regiunea și ar conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din Ținutul Secuiesc.
În patrimoniul regiunii ar urma să intre drumurile, autostrăzile, căile ferate și apeductele de interes exclusiv regional, pădurile proprietate de stat din regiune, minele, carierele de piatră, clădirile destinate funcționării serviciilor publice regionale, precum și mobilierul și alte bunuri ale acestora. Cât privește finanțarea Ținutului Secuiesc, în afara veniturilor proprii (impozite, taxe, contribuții etc.), regiunea ar urma să primească sume și cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, subvenții, donații și sponsorizări.
