Au trecut unsprezece zile dintr-o campanie electorală mai tristă ca niciodată. Campanie electorală tristă înseamnă campanie electorală lipsită de orice urmă de dezbatere, de idei, una care nu trezește niciun interes în rândul publicului, scrie Călin Hera, pe blogul său.
În campaniile electorale anterioare, măcar era o competiție de afișe, bannere, mash-uri și alte produse de PR electoral, care îmbrăcau de-a binelea blocurile din marile intersecții. N-aveai cum să le ratezi și, vrând-nevrând, sesizai că se întâmplă ceva. Nu erai luat prin surprindere în ziua alegerilor. Noile reglementări au tras cortina și peste acea brumă de interes. Parcă înadins se întâmplă asta, ca oamenii să fie amorțiți, resemnați, ca prada șarpelui boa înainte de a fi înghițită.
Între timp, bucuroși că Trump, că Dodon, că bulgarul Rumen Radev și că se pregăteșe Marie Le Pen, românii rușilor încep să facă zgomot. Ies tot mai mulți la rampă, în gura mare, te miri de pe unde, afirmă Călin Hera. Majoritatea sunt „idioți utili”, dar unii sunt gata-gata să își asume ceea ce deja se vede cu ochiul liber – că fac jocurile Marelui Urs.
Program electoral la mișto, pentru proști da’ mulți
Se zbenguie până și neînsemnații lui Bogdan Diaconu şi al lui Sebastian Ghiţă, Partidul România Unită (PRU), noul PRM de serviciu al PSD-ului. Invadează Facebook-ul cu melodii patriotice gen „Noi suntem români!” și umplu cutiile poștale ale alegătorilor cu fluturași electorali care conțin texte scrise la mișto.
