Co-președinții grupului de prietenie cu România din Camera Reprezentanților, Mike Turner și Loretta Sanchez, au fost la Bucureşti. Camera Reprezentanților nu are competențe constituționale în materie de politică externă, dar poate juca un rol esențial prin alocările bugetare pentru inițiativele de politică externă ale Executivului.
În afară de responsabilitățile de membru al Congresului, fiecare dintre aleșii americani are grijă să strângă legăturile cu alegătorii din propria circumscripție, iar Loretta Sanchez reprezintă o circumscripție din California unde românii par să aibă un cuvânt politic important. Înainte de această vizită, Sanchez a postat pe Facebook un mesaj în care afirmă:
„În calitate de co-președinte al Romanian Caucus, trebuie să ne asigurăm că România se află în siguranță astfel încât membrii familiilor românilor să poată trăi în pace. În California, românii formează o mare parte a comunității noastre și vreau să fac în așa fel încât să îi asigur pe cei care trăiesc în Statele Unite că familiile lor sunt în siguranță în România”. Ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că românii din California s-au mobilizat și au scris reprezentantului lor în Congres că, în contextul regional din Estul Europei, Statele Unite trebuie să garanteze securitatea României, dar și că mesajul lor a fost ascultat. Ca urmare, Sanchez a dat asigurări că „în calitate de membru al subcomisiei pentru forțele tactice aeriene și terestre și al subcomisiei pentru forțele strategice, cred că parteneriatul nostru cu România este crucial acum, mai mult ca oricând”.
Camera Reprezentanților nu poate lua decizii de politică externă, dar are la dispoziție o armă redutabilă cu care poate influența sau modifica deciziile președintelui. De aceea, comisiile și subcomisiile de politică externă, militare sau de informații sunt esențiale pentru implementarea deciziilor prezidențiale. De exemplu, în 2012, Obama s-a angajat să ofere Egiptului un ajutor de un miliard de dolari pentru a sprijini tranziția de la regimul militar la un regim civil, dar înțelegerea a căzut în Congres, unde președinta republicană a unei subcomisii de alocări a ajutoarelor externe a blocat legislația prin care se acordau 450 de milioane de dolari guvernului de la Cairo. Altfel spus, membrii Congresului nu pot fi neglijați dacă la mijloc este vorba despre bani de la bugetul federal.
Or, România este destinatara unei porțiuni însemnate din pachetul de întărire a securității statelor din flancul estic al NATO în valoare de un miliard de dolari, anunțat de președintele Obama în august anul trecut, la Varșovia. Dincolo de ceremonii și de cuvintele frumoase rostite în fața presei, atât delegația Congresului care a vizitat săptămâna trecută România, cât și cei doi membri ai Congresului care co-prezidează grupul de contact cu Legislativul român au venit la București să vadă cu ochii lor pe ce se cheltuiesc banii contribuabilului american.
Autoritățile române par să înțeleagă acest lucru, dar au încă probleme de poziționare. Astfel, președintele Iohannis a anunțat ieri, la conferința „Noi perspective ale Parteneriatului strategic Statele Unite-România”, că „România susţine ferm finalizarea cât mai rapidă a negocierilor şi încheierea acordului privind Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (acordul de liber schimb SUA-UE). Dincolo de beneficiile certe pe care le va aduce în egală măsură pentru Europa şi Statele Unite ale Americii, un puternic parteneriat transatlantic este cu atât mai necesar dacă avem în vedere provocările generate de o piaţă economică globală”.
Transmiterea acestui mesaj de susținere este cât se poate de firească și importantă în contextul Parteneriatului strategic cu Statele Unite, dar, pe de altă parte, Iohannis a transmis și alte mesaje mai puțin limpezi. Vorbind despre necesitatea întăririi cooperării în materie energetică, Iohannis a afirmat: „În lumina evenimentelor actuale din vecinătatea estică şi ţinând cont de precedente, energia a devenit o armă politică, iar urmărirea independenţei energetice – cel mai bun mijloc de apărare şi prevenire a vulnerabilităţilor”. Această idee, preferată de altfel și de Victor Ponta, poate fi însă interpretată ca o încercare de a justifica lipsa alocărilor bugetare către Apărare și sugerează o anumită condiționare. În al doilea rând, obiectivul anunțat de Iohannis ca Statele Unite să devină unul dintre „primii zece investitori” în România este unul extrem de modest, având în vedere că este vorba de cea mai mare economie a lumii.
