Strategiile guvernamentale prost implementate, politicile guvernamentale ineficiente, birocraţia, corupţia, politizarea structurilor de decizie sunt principalele puncte slabe ale României subliniate de către Comisia Europeană în raportul asupra competitivităţii 2014.
România se găseşte în a treia categorie de state europene, din punct de vedere a performanţelor şi progreselor constatate în domeniul competitivităţii, potrivit raportului pe acest an al Comisiei Europene (CE).
În prima categorie, cea a ţărilor cu grad ridicat de competitivitate şi în curs de ameliorare, CE a inclus Ţările de Jos, Germania, Danemarca şi Irlanda.
Belgia, Regatul Unit, Austria, Franța, Italia, Luxemburg, Suedia și Finlanda au fost incluse într-o a doua categorie a ţărilor cu competitivitate ridicată, însă în stagnare.
Alături de Estonia, Lituania, Spania, Letonia, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Portugalia, Slovacia și Grecia, România face parte din clasa ţărilor cu competitivitate modestă, dar care este într-un proces de îmbunătăţire.
Utima clasă, cea a ţărilor cu competitivitate modestă, în stagnare, include Slovenia, Bulgaria, Croația, Malta și Cipru.
Puncte forte ale României
Unul din punctele forte ale României este ponderea mare pe care sectorul producţiei industrial o deţine în economie. Din acest punct de vedere România este depăşită (cu puţin) doar de Cehia. Ponderea acestui sector în valoarea totală adăugată este de 30%, adică dublul mediei europene situate la 15,5%. Sectorul industrial este principalul motor al exporturilor, cu o pondere de 75% din totalul acestora.
Unele elemente sunt însă de natură să ne reducă optimismul. Creşterea sectorului manufacturier nu a dus în perioada 2007-2012 la o majorare a numărului locurilor de muncă (Germania fiind singura ţară UE unde acest număr a crescut). Ţări cu un nivel ridicat de dezvoltare, precum Luxembourg, au înregistrat o pondere mică a sectorului manufacturier, de doar 5% în economie.
“Contribuţia potenţială de creştere este umbrită de productivitatea mică, de lipsa competitivităţii. Factorii de producţie caracterizaţi de costuri
mici, printre care şi forţa de muncă, rămân (din păcate – n. red.) importanţi“, arată raportul. Potrivit acestuia, alte capitole la care stăm bine sunt investiţiile în echipamente ca pondere în PIB (România ocupă a cincea poziţie cu 9% faţă de 11% Estonia), creşterea gradului de integrare pe pieţe.
Unde sunt problemele?
Majoritatea problemelor semnalate de Comisia Europeană au legătură cu politicile guvernamentale. Accesul la finanţare al IMM rămâne „dificil şi scump“, dobânda medie pentru împrumuturi de până la un milion de euro este a doua ca mărime în UE, notează experţii Comisiei. Costul creditelor pentru afaceri mici este cu 17% mai mare decât cel suportat de firmele mari.
Nivelul scăzut de investiţii în afaceri noi afectează creşterea companiilor inovatoare, iar România a fost al patrulea cel mai slab concurent din punct de vedere a investiţiilor efectuate de fonduri specializate în afaceri de tip start-up. Există o absenţă a capacităţilor antreprenoriale în zona managementului financiar.
Investiţiile în cercetare şi dezvoltare sunt un alt punct slab. „România rămâne semnificativ în urma altor state membre UE, inclusiv ţări vecine, în termeni de resurse investite în cercetare şi dezvoltare. Chetuielile în aceste domenii au echivalat cu 0,19% din PIB în 2012, adică cu aproape 86% mai puţin decât media UE, plasând România pe locul 26 din 28. Rămânem cea mai prost plasată ţară a UE în termeni de pondere a IMM ce introduc produse sau procese innovative. Economia energo-intensivă (consum energetic dublu faţă de media UE) şi infrastructura proastă de transport sunt alte puncte slabe care ne trag în jos.
Calitatea guvernării, un handicap
Este un alt indicator la care suntem vulnerabili. Acesta surprinde percepţia asupra calităţii serviciului public, independenţa acestuia de presiunile politice, calitatea politicilor elaborate şi implementarea acestora, credibilitatea guvernului în procesul implementării. În clasamentul CE România este ţara cel mai prost plasată în condiţiile în care clasamentul este condus de Finlanda, Danemarca, Suedia, Norvegia. Ce lipseşte însă? CE subliniază incidenţa redusă a serviciilor de e-government, dificultăţile de utilizare a „ghişeului unic“, numărul mare de proceduri ce nu pot fi parcurse online. Corupţia, percepţia privind atribuirea contractelor publice prin acte de corupţie, implicarea participanţilor la licitaţii în elaborarea documentaţiilor acestora, sunt alţi factori care justifică plasarea ţării noastre în coada clasamentului. Procedurile complicate necesar a fi parcurse pentru racordarea la reţeaua de electricitate, pentru obţinerea permiselor de constructive sau pentru soluţionarea proceselor de insolvenţă, lipsa de transparenţă şi predictibilitate a cadrului legislativ sunt alte elemente care fac România o ţară prea puţin competitivă.
