Senatorul PSD Mircea Geoană recunoaște că va exista “un anumit impact” al dosarelor penale în ceea ce privește determinarea liderilor locali ai PSD de a mobiliza lumea la alegerile prezidențiale, pentru că este vorba despre “persoane importante, care știu să câștige alegeri”.
Fostul ministru de Externe este însă optimist și susține că PSD va obține un scor bun pentru prezidențiabilul partidului. Geoană nu crede că ar putea fi adoptată o lege a amnistiei de care să beneficieze criminalii sau cei acuzați de corupție: “E altceva o amnistie fiscală parțială sau mai largă, de felul celor care au mai fost folosite în Europa, pentru a elimina evaziunea fiscală”, dar “amnistia pentru fapte de corupție este, însă, inacceptabilă”.
Senatorul PSD spune, pe de altă parte, că “e greu de crezut că Moscova nu încearcă să influențeze deciziile care se iau în țări atât de importante pentru regiune cum sunt România și Polonia”. Mircea Geoană este de părere că urmează o confruntare lungă și de uzură între Rusia și Vest și sugerează că NATO ar trebui să cumpere navele Mistral comandate de Rusia Franței.
Credeți că tendința de fragmentare teritorială din Ucraina s-ar putea extinde în următoarea perioadă în Republica Moldova?
M.G.: Ceea ce se întâmplă acum în estul Ucrainei este parte a unei strategii preventive construite în perioada Imperiului Sovietic încă din anii 1920 și continuată în anii 1950, 1980 și care poate fi activată în orice moment. În același timp, sunt tot mai convins că Rusia, pornită pe această cale de recuperare a periferiei și a zonelor strategice din Georgia, Armenia, Azerbaidjan, Republica Moldova și Ucraina, intră într-o aventură tot mai riscantă. Atitudinea ostilă în relațiile cu Occidentul este un pariu perdant pentru Vladimir Putin și pentru Federația Rusă. După ce situația din estul Ucrainei va deveni un măr al discordiei explicit între Rusia și Occident, e posibil ca Rusia să folosească Transnistria împotriva Republicii Moldova.
Cum ar putea reacționa România în cazul unui scenariu similar celui din Crimeea, dar care s-ar pune în scenă în Republica Moldova?
M.G.: Republica Moldova este cel mai apropiat stat din regiune pentru România, iar obligația noastră este să rămânem în această relație intimă și să ne coordonăm acțiunile împreună cu Statele Unite, cu NATO și UE. Noi suntem pionul esențial al NATO în regiune și trebuie să acționăm sută la sută sincronizat cu aliații noștri. Nu cred că se va ajunge la o situație atât de gravă încât între NATO și Rusia să existe riscul unui conflict armat. Dar ne putem gândi la un război rece de uzură: de blocade comerciale, de problemele dependenței energetice, de influențarea unor alegeri. România ar trebui să fie preocupată de destinul alegerilor din Republica Moldova din luna noiembrie. După ce am văzut arsenalul sofisticat al Rusiei folosit în războiul cibernetic împotriva Estoniei, apoi în Războiul de 5 zile împotriva Georgiei și mai târziu anexarea Crimeii, eu nu m-aș gândi la un război, ci la o nouă delimitare a sferelor de influență în care Moscova își va folosi toate instrumentele pe care le are la dispoziție, de la servicii secrete la energie.
Vă așteptați să trimită mai mulți spioni în România?
M.G.: Nu știu, dar este greu de crezut că Federația Rusă nu s-a reactivat în întreaga zonă. E greu de crezut că Moscova nu încearcă să influențeze deciziile care se iau în țări atât de importante pentru regiune cum sunt România și Polonia.
Când spuneți că Rusia s-a reactivat, la ce vă referiți?
M.G.: La toate instrumentele de influență pe care le poate folosi Rusia: pârghii energetice, financiare, propagandistice. Trebuie să fim foarte atenți, de pildă, să nu ajungă la noi bani rusești reciclați prin cine știe ce bancă sau companie cu fațadă occidentală. E bine să fim vigilenți pentru că Rusia va folosi pârghii ascunse.
De ce credeți că statele occidentale au fost atât de timide în relația cu Rusia? Cum poate fi explicat faptul că nici una din țările garante, care ar fi trebuit să asigure integritatea Ucrainei, potrivit Tratatului de la Budapesta, nu a putut face nimic?
M.G.: A fost un moment de slăbiciune, care reflectă tipul relațiilor dintre Occident și Rusia din ultimii ani. Sunt convins că, atunci când cineva testează vigilența unei mai puteri, absența unei reacții îl determine să-și facă planuri tot mai îndrăznețe. Am asistat la îngenuncherea cibernetică a Estoniei, la invadarea Georgiei, la șantajul permanent pe care Rusia l-a făcut, Europa și SUA au acceptat toate aceste amenințări ale Moscovei. Rusia continuă să testeze Occidentul astăzi cu acest convoi, mâine cu altceva. E adevărat că Vestul este mult mai puternic și mai influent, dar avem dezavantajul că suntem mai multe fracțiuni, iar Federația Rusă folosește breșele care se ivesc. Trecerea în etapa a treia de sancțiuni după doborârea avionului malaiezian are deja efecte și agravează izolarea financiară a Rusiei, decapitalizarea ei, creșterea inflației, a dobânzilor, fuga capitalurilor, inclusiv a celor rusești. Moscova începe să aibă probleme serioase.
În vreme ce acest embargo pe care Europa l-a impus Rusiei începe să funcționeze, Franța, spre exemplu, nu mai poate trimite acolo brânză, vin, fructe și legume, dar poate vinde un vas de război sofisticat, aflat în dotarea forțelor NATO.
M.G.: Este un subiect foarte delicat, dar e nevoie de o clarificare. Noi de aici nu vedem prea bine aceste nave franceze care vor intra în dotarea Rusiei, mai ales că una se chemă Vladivostok, iar cealaltă Sevastopol. Cel puțin a doua denumire arată că intrarea în dotarea flotei ruse din Marea Neagră a acestei fregate afectează interesele de securitate ale României.
Poate fi oprită Franța să nu le mai trimită rușilor nava Mistral pentru Marea Neagră?
M.G.: Aș putea sugera o variantă, în așa fel încât nici muncitorii șantierelor navale să nu rămână fără lucru, dar nici să nu ajungă Mistralul în dotarea marinei militare ruse. NATO ar putea face o contraofertă de cumpărare măcar pentru una dintre navele Mistral contractate de Rusia, care ar putea fi trimisă tot în Marea Neagră și folosită în comun de Bulgaria, Turcia și România.
Ucraina i-a propus României în urmă cu mai multă vreme să construiască împreună o conductă de gaz, care să aprovizioneze, la nevoie, țara vecină. Astfel de conducte sunt prevăzute, de asemenea, pentru a face legătura dintre Ucraina și Ungaria și Ucraina și Polonia. De ce credeți că România a amânat sau poate chiar a refuzat această idee?
M.G.: Noi am avut o dificultate, care sper să poată fi depășită, cu Ucraina și cu Răsăritul în general. Trebuie să spun că Ucraina nu este un partener comod.
De ce?
M.G.: Pentru că este un stat nou, care are toate instinctele și anxietățile legate de precaritatea sa istorică. E o chestiune psihologică, iar tendința este să devii mai agresiv, decât ai fi în mod normal. Pe de altă parte, îngrijorările lor s-au dovedit a fi întemeiate, dacă vedem că Peninsula Crimeea le-a fost smulsă peste noapte. În același timp nici România nu a știut cum să se poziționeze. Polonia a avut de împărțit mult mai multe lucruri decât a avut România, fiindcă acolo s-au deplasat kilometri întregi de spațiu și milioane de cetățeni au fost mutați de la Est la Vest. Polonia a avut înțelepciunea să investească într-o relație specială cu Ucraina. A mai fost apoi un fel de obsesie legată de Republica Moldova, din care România a făcut o prioritate, neglijându-și cel mai mare vecin. Au fost diverse încercări, două trilaterale Ucraina-România-Polonia, ambele eșuate din motive românești. A existat, e adevărat, și dificultatea relației cu Polonia, țară care uneori vrea să-și aroge un rol regional. Bucureștiul a fost deci destul de timid și lipsit de consecvență strategică față de un vecin important ca Ucraina. Este și interesul nostru ca această țară să rămână pe orbita occidentală. Această perioadă trebuie folosită foarte intens pentru a transforma granițele cu vecinii importanți după modelul celor dintre Ucraina și Polonia, unde toate punctele de frontieră sunt puncte comune de trecere a frontierei. La noi încă se mai simte miros de război rece.
Există negocieri pentru acest lucru?
M.G.: E nevoie de o nouă legislație. Eu pregătesc un pachet de legi referitoare la aceste lucruri. E nevoie de interconectări energetice, dar și de legături între drumurile principale din România cu cele din Republica Moldova și cu Ucraina. Trebuie să schimbăm dramatic relația cu Ucraina și să fim mult mai concreți cu Republica Moldova. Nu văd de ce să nu extindem micul trafic de frontieră dintre România și Republica Moldova la 100 de kilometri: astăzi se face pe 50 km de fiecare parte a graniței.
Dar conducta spre Ucraina de ce nu a putut fi făcută?
M.G.: Din motive strategice.
În sensul că România nu a considerat că ar fi necesară?
M.G.: România a avut o inspirație strategică și diplomatică atunci când a mers cu litigiul privind apele teritoriale ale Insulei Șerpilor la Haga. Ucraina a văzut atunci acest lucru ca pe o înfrângere. Faptul că Exxon exploatează și în partea română, și în cea ucraineană ar putea fi un motiv de reluare a discuțiilor.
Granițele în Marea Neagră se vor schimba după anexarea Crimeii de către Rusia?
M.G.: E o altă problemă în care trebuie să ajutăm Ucraina. Rusia ar putea într-adevăr să redefinească apele teritoriale, dar câtă vreme se află acest colos industrial american în zonă putem sprijini Ucraina să-și protejeze apele teritoriale.
PSD se confruntă în ultima vreme cu o serie de acuzații de corupție. Practic, aproape jumătate din liderii locali au dosare penale. Credeți că acești oameni cu dosare la a DNA vor fi determinați să mobilizeze lumea la vot la alegerile prezidențiale?
M.G.: Un anumit impact va exista pentru că mulți dintre liderii cu probleme în justiție sunt persoane importante, care știu să câștige alegeri, dar forța PSD este mult mai profundă. Cred că PSD va avea un scor bun, indiferent de condiții. Cred că dincolo de starea de spirit din partid, care este importantă, este calitatea guvernării: o guvernare coerentă care să poată demonstra că țara va merge mai bine dacă va avea și Guvernul, și președinția de la PSD.
Radu Mazăre, primarul Constanței, spunea despre ministrul Justiției că este „un papă lapte” și despre partid că „tremură” din cauza DNA și a Codruței Kovesi. E adevărat?
M.G.: Este răspunsul lui Radu Mazăre, care este un lider mai excentric.
Face reproșuri Guvernului?
M.G.: Probabil pentru că acolo, la Constanța, și el și Nicușor Constantinescu se simt neprotejați. Premierul nu poate administra, însă, țara după mesajele primite de la un lider local sau altul.
Dar e adevărat că partidul tremură de frica DNA?
M.G.: Sunt oameni care au probleme mulți se simt însă nedreptățiți în relația cu ANI (Agenția Națională de Integritate). Până la urmă fiecare plătește pentru ceea ce face, iar dacă Justiția dovedește că ai furat sau n-ai respectat legea, e problema ta, nu a partidului.
În ipoteza în care Victor Ponta ar ajunge președinte, credeți că ar trebui să-l grațieze pe Adrian Năstase?
M.G.: Ceea ce este important pentru România este ca, și după terminarea regimului extrem de personalizat al lui Traian Băsescu, acest front să continue. E decizia viitorului președinte. Pentru mine este important în anii care vin ca pe lângă o continuare a luptei anticorupție, de independență autentică a justiției, să punem accentul și pe cauzele luptei anticorupție: e ca la cârnați, dacă amestecul e toxic sau greșit, poți să pui ce formă de ambalaj vrei la capătul celălalt sau poți să-l tai cum vrei, compoziția nu are cum să fie bună. Avem deci nevoie de transparență la achizițiile publice, de transparență în funcționarea partidelor, de computerizarea întregii birocrații. Cât de eficient s-ar putea lupta împotriva corupției dacă am avea un sistem informatizat de sus până jos, cât de simple ar fi controalele în Sănătate, fiindcă nu ai cum păcăli computerul. Viitorul președinte și viitorul Guvern trebuie să împingă mai departe lupta împotriva corupției, dar și să fie suficient de fermi cu privire la cauzele corupției. Principala hibă în România este proasta guvernare: capacitatea mediocră și submediocră de a administra țara, care este veche și nu e legată nici de Băsescu, nici de PSD, ci vine din istorie.
Se discută insistent în diverse cercuri politice despre necesitatea unei legi a amnistiei. Credeți că va fi adoptată după alegeri?
M.G.: Nu cred. Nu cred oricum că cineva se poate gândi la amistierea faptelor de corupție sau a crimelor severe. E altceva o amnistie fiscală parțială sau mai largă, de felul celor care au mai fost folosite în Europa, pentru a elimina evaziunea fiscală. Amnistia pentru fapte de corupție este, însă, inacceptabilă.
