Oana Schmidt-Hăineală (39 de ani), membră a Consiliului Superior al Magistraturii, crede că până la sfârșitul acestei luni „vom ști exact cum au fost instrumentate dosarele privind pe Bercea Mondial și membrii familiei sale și vom decide ce măsuri sunt necesare“. Hăineală amintește că aceste dosare pot fi redeschise în situația în care, potrivit noului Cod de Procedură Penală, un judecător confirmă redeschiderea, în termen de 3 zile de la emiterea ordonanței respective, iar procurorul general are dreptul să infirme eventualele soluții greșite adoptate în dosarele ce-l privesc pe Bercea Mondial. În legătură cu dosarul Duicu, în care fostul șef al Consiliului Județean Mehedinți ar fi făcut trafic de influență din Cabinetul premierului Ponta, vicepreședinta CSM evită să se pronunțe, dar nu respinge ideea de a deveni martor.
În așa-numitul dosar Duicu, în care fostul președinte al Consiliului Județean Mehedinți este acuzat de trafic de influență, au apărut o serie de neclarități. Procurorii DNA spun că în septembrie 2013 ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, a semnat o hârtie adresată CSM, prin care o propunea la DNA pe soția lui Constantin Ponea, șeful IPJ Mehedinți și protejatul lui Adrian Duicu. Acest document ar putea demonstra că traficul de influență s-ar fi consumat. Ar trebui audiați premierul și ministrul Justiției? Credeți că ancheta a lăsat nelămurită implicarea unor persoane de la vârful politicii în traficul de influență reținut în sarcina lui Duicu?
O.S.H.: După ani de zile de criticat justiția făcută în presă, aș evita să fac orice fel de speculații asupra modului de instrumentare a acestei cauze. Noi, procurorii, ne stabilim strategiile de anchetă pe baza probelor existente într-un dosar, nu pe baza a ceea ce dorește presa. Cred că deciziile pe care procurorul de caz le-a luat sunt cele către care l-au condus probele și mai cred că este toxică exercitarea oricărei forme de presiune mediatică.
În septembrie 2013 Ministerul Justiţiei a transmis Consiliului Superior al Magistraturii adresa nr. 78633/4.09.2013, prin care a propus ca Ponea Elisabeta să fie numită în funcţia de procuror-şef al secţiei judiciare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Dvs. erați șefa CSM, credeți că trebuia să fiți citată ca martor?
O.S.H.: Nu pot comenta strategia de anchetă a procurorilor.
Există motive pentru ca CSM să propună începerea unei anchete în cazul dosarului Duicu?
O.S.H.: Personal, nu văd la acest moment vreun motiv pentru care CSM să declanșeze nu o anchetă, pentru că noi nu facem anchete, ci verificări disciplinare.
Procuroarea Elisabeta Ponea, pentru care ar fi intervenit fostul șef al Consiliului Județean Mehedinți, pare să fie de asemenea amestecată în dosarele lui Bercea Mondial și blocarea dosarelor de care se ocupase procurorul Eugen Iacobescu. Ar fi deci necesare noi verificări ale Inspecției Judiciare?
O.S.H.: Iarăși să ne situăm într-o zonă a telejustiției, a lui “se pare că…”. La acest moment, există două controale în derulare în ce privește modul de instrumentare a cauzelor privind pe Bercea Mondial și familia acestuia. Unul din controale a fost dispus de noi, de Secția de Procurori a CSM, iar celălalt de procurorul general. Potrivit legii, CSM prin Inspecția Judiciară nu poate verifica decât respectarea normelor de procedură și dacă nu cumva anumite dosare au fost tergiversate, nu și fondul soluțiilor. De asemenea, noi urmărim să vedem și procedibilitatea, în speță felul în care procurorii de la parchetele competente din zonă, atât de la parchetele nespecializate, cât și de la structurile teritoriale ale DNA și DIICOT, au abordat sesizările transmise de către structurile cu atribuții în culegerea de informații legate de activitățile infracționale ale persoanelor pe care le-am amintit.
Atribuțiile procurorului general într-un astfel de control sunt mai largi decât ale noastre, de aceea controlul dispus de Parchetul General este oportun, în sensul că legea îi permite să infirme anumite soluții, dacă din verificarea dosarelor rezultă că acestea sunt greșite. Inspecția Judiciară nu are astfel de pârghii legale. Vom afla la finalizarea controalelor dacă au existat soluții greșite, nelegale și dacă este necesară infirmarea acestora. După cum am spus, procurorul general are dreptul să infirme eventualele soluții greșite adoptate în dosarele privind pe Bercea Mondial. Aceste dosare pot fi redeschise în situația în care, potrivit noului Cod de Procedură Penală, un judecător confirmă redeschiderea, în termen de 3 zile de la emiterea ordonanței respective.
Cel mai probabil, la finele lunii august vom ști exact cum au fost instrumentate dosarele privind pe Bercea Mondial și membrii familiei sale și vom decide ce măsuri sunt necesare.
Cum comentați declarațiile fostului procuror Iacobescu privind abuzurile la care ar fi fost supus în urma instrumentării dosarelor cu Bercea Mondial?
O.S.H.: Dl fost procuror Iacobescu nu a fost supus nici unui abuz. Dânsul a săvârșit două abateri disciplinare, vinovăția i-a fost stabilită în urma unui proces derulat în fața Secției pentru Procurori a CSM, iar noi am decis în unanimitate sancționarea sa. Ulterior, completul de 5 judecători de la ICCJ a menținut sancțiunea în aceeași formă în care noi o aplicasem. Dânsul a beneficiat de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege, iar în ce mă privește, dacă situația s-ar repeta, aș proceda exact la fel. Nu a existat nici un fel de imixtiune, pur și simplu soluția reflectă probele. Mi se pare grav pentru un procuror să deconspire presei, de exemplu, faptul că are martori sub acoperire într-un dosar.
De asemenea, am auzit și o altă fantasmagorie, cum că ar fi fost pensionat forțat. Legea spune că pentru a rămâne în activitate peste vârsta de 65 de ani, unui magistrat îi este necesar avizul plenului CSM. În situația de față, când dl procuror a împlinit vârsta legală de pensionare, plenul CSM a considerat că nu se impune acordarea avizului, iar în ce mă privește, am votat pentru neacordare. Nu este o situație singulară în practica noastră, sunt suficiente alte exemple, de pildă, de dată recentă. Plenul CSM a refuzat acordarea acestui aviz președintelui Curții de Apel Pitești. Este o chestiune de apreciere în funcție de mai multe criterii, dar este total nepotrivit ca neavizarea menținerii în funcție să fie privită ca o sancțiune sau ca un act arbitrar. De altfel, felul în care a înțeles dl Iacobescu, ale cărui poziții au fost amplu dezbătute într-o zonă a media, să își prezinte situația m-a determinat să formulez o cerere de apărare a independenței și reputației profesionale.
Cum ar putea fi contracarate declarațiile de felul celei făcute de Bercea Mondial prin care pretindea că le-a dat bani șefei ICCJ și șefei DNA?
O.S.H.: În primul rând, este grav că există atât de puțin respect față de instituții încât orice condamnat își permite să facă astfel de afirmații în privința unor lideri ai sistemului judiciar, afirmații care devin apoi subiect al unor ample dezbateri mediatice. Din punctul de vedere al CSM, noi am apărat reputația profesională a acestor magistrați, dar pârghiile noastre sunt destul de limitate. Acționarea în instanță a instituțiilor de presă care se ocupă cu denigrarea unor magistrați mi se pare o idee bună, dar este opțiunea fiecăruia cum înțelege să reacționeze. Și ignorarea lor este o soluție.
Premierul Victor Ponta a declarat de mai multe ori că președintele Traian Băsescu va ajunge la închisoare după expirarea mandatului. Credeți că astfel de declarații pot pune la îndoială independența justiției autohtone?
O.S.H.: Cred că trebuie să facem o distincție între declarațiile politice și declarațiile care au un potențial real de influențare a actului de justiție și de afectare a independenței acesteia.
Ceea ce este de așteptat de la toți politicienii este rezerva în privința actului de justiție. Spun asta pentru că, mai nou, am observat în spațiul public tot felul de speculații asupra unor dosare penale sau civile, ample anchete făcute ori în studiouri, ori pe internet de tot felul de „experți“, tot felul de verdicte de vinovăție sau de nevinovăție, pronosticuri asupra strategiilor și evoluției unor dosare penale sau civile. Singurii în măsură să decidă sunt magistrații și aceste comentarii sunt cel puțin nepotrivite și servesc probabil unor interese de moment, politice sau ținând pur și simplu de rating.
Justiția nu trebuie privită într-o cheie politică pentru că nici judecătorii, nici procurorii nu gândesc în astfel de paradigmă atunci când iau decizii în dosarele pe care le au pe masă. Procedurile își au ritmul lor și speculațiile făcute de alți politicieni sau de jurnaliști asupra instrumentării unor dosare pun o presiune nefirească pe magistrații acelor cauze, fie ei judecători sau procurori.
De multe ori, acuzele de politizare a justiției vin tocmai din zona politică, uneori, din partea unor politicieni supuși cercetării penale sau chiar deferiți instanței. Cum credeți că s-ar putea schimba acest lucru?
O.S.H.: După cum am spus, evoluțiile unor cazuri în justiție nu trebuie privite într-o cheie politică. Sigur că orice persoană subiect al unor proceduri penale nu se află într-o poziție confortabilă, dar apărările se fac în fața procurorilor și în instanță și trebuie plecat de la premisa că scopul unui proces penal este aflarea adevărului. În urma administrării probelor, adevărul iese întotdeauna la iveală. Trebuie avută încredere în justiție.
Aici, sunt importante cultura democratică a politicienilor și respectul pe care aceștia trebuie să-l aibă față de instituții. Dacă în plan intern comentariile despre actul de justiție încă mai fac rating, vă asigur că pentru imaginea noastră externă aceste lucruri nu fac bine pentru că în alte democrații lucrurile nu se petrec la dimensiunile la care se petrec la noi. Mă bucur că, potrivit Eurobarometrului, încrederea în justiție a crescut acum la 46%, apropiată de media europeană, care este de 47%, asta înseamnă o credibilizare a instituțiilor.
Actuala putere a încercat să blocheze sau să slăbească lupta anticorupție? În acest context, cum priviți decizia CCR privind Legea „Big Brother“?
O.S.H.: Au existat câteva momente mai tensionate între zona politicului și instituțiile anticorupție, aici aș menționa declarațiile publice despre delegarea procurorilor Papici și Alexandru, evenimentele din „marțea neagră“, precum și alte luări de poziție publice care au generat reacția CSM de a apăra independența justiției.
Pe de altă parte, dacă privim în spațiul public, observăm un ritm susținut al anchetelor privind fapte de corupție la nivel înalt, o multitudine de puneri sub acuzare și o cooperare eficientă între instituțiile cu atribuții în descoperirea, documentarea și investigarea faptelor de corupție. Cred că este o cooperare instituțională benefică, cu atât mai mult cu cât combaterea infracționalității grave, de nivel înalt, este prevăzută în Strategia de Securitate Națională a României.
Decizia CCR din 8 iulie 2014 în privința Legii Big Brother nu este o decizie căreia să îi pot acorda vreo conotație politică, ci este conformă cu legislația europeană și vine după ce Curtea Europeană de Justiție a invalidat directiva Big Brother privind stocarea datelor de trafic ale utilizatorilor de telefonie și internet. De altfel, țări precum Germania au renunțat la astfel de reglementări întrucât s-a apreciat că nu există proporționalitate între ingerințele în viața privată a cetățenilor și nevoia de apărare socială a statului. Nu cred că decizia CCR afectează în vreun fel lupta împotriva corupției, până la urmă, legea declarată neconstituțională se aplică din 2012, ori cvasiunanimitatea condamnărilor definitive în cazuri de corupție la nivel înalt s-a obținut în dosare instrumentate începând cu 2005, în baza unor probe administrate înainte de anul 2012, cu metodele de investigare pe care le aveam la acel moment și care s-au dovedit a fi suficiente.
Există riscul revenirii controlului politic asupra justiției?
O.S.H.: Cred că este în firea oamenilor să încerce să își extindă limitele unor puteri pe care le dețin dincolo de limitele acestora și, cum instituțiile sunt populate de oameni, acest risc există.
De principiu, oricare dintre puteri trebuie exercitată cu echilibru. Altfel, un anumit balans social se modifică și până la reglare și reechilibrare apar evenimente nedorite, care nu sunt de natură să consolideze statul, ci dimpotrivă. Or, cu atât mai mult în actualul context geopolitic, avem nevoie de un stat puternic și stabil.
