Interviu cu domnul Agustín Gutiérrez Canet ambasadorul Mexicului la București. În prima parte a acestui interviu, ne-am concentrat asupra problemelor legate de imigrație, în care Mexicul are o experiență extinsă, corupție sau traficul de droguri. În partea a doua, vom explora cum au ajuns doi intelectuali (emigranți) de origine română să influențeze dezbaterea intelectuală din Mexic și unde puteți vedea în premieră mondială o expoziție de fotografie avându-l drept protagonist pe Emil Cioran.
Pe 16 septembrie este Ziua Națională a Mexicului. Ce sărbătoriți, de fapt, în această zi?
Ziua Independenței este sărbătorită pentru a comemora ziua în care părintele Miguel Hidalgo, a chemat membrii micii sale parohii din Guanajuato la luptă. La ora cinci dimineața a tras clopotele și locuitorii micuțului sat s-au trezit și s-au adunat la biserică. Cei mai mulți dintre ei erau campesinos – țărani – și acolo părintele le-a ținut un discurs în care le-a cerut să i se alăture, să pună mâna pe arme și să lupte împotriva spaniolilor. În spaniolă această ceremonie se numește El Grito și este condusă de președintele țării în seara zilei de 15 septembrie. Este momentul în care a încept războiul de independență în 1810 și a fost nevoie de 11 ani de luptă până când Spania a recunoscut independența Mexicului.
După cum vă puteți imagina nu există foarte mulți români care să-și permită să călătorească în Mexic.De aceea imaginea celor mai mulți români despre Mexic este cea creată de Hollywood și asta înseamnă droguri, carteluri, arme, violență și emigrație. Care este adevărata imagine a Mexicului?
Adevărata imagine a Mexicului este dată de oamenii săi, care sunt foarte talentați, artiști, creatori, artizani sau oameni de afaceri. Sunt oameni care muncesc din greu și sunt foarte mândri de cultura lor. Poporul mexican, eu inclusiv, provine din două rădăcini importante. Rădăcinile spaniole și cele indigene. Mexicul este rezultatul amestecului acestor două culturi. De aceea, suntem diferiți de Spania și totodată diferiți de alte țări latino-americane, pentru că pe teritoriul Mexicului au existat două dintre cele mai importante civilizații indigene aztecii și mayașii. Cultura Mexicului este un amestec dintre toate aceste culturi. De aceea, într-un fel suntem o țară occidentală, pentru că am primit de la spanioli spiritul latinității – pe care îl împărtășim și cu românii, de vreme ce avem aceeași identitate latină. Dvs, de la cucerirea lui Traian, care întâmplător, era spaniol din Andaluzia. Deci avem mai multe lucruri în comun. Dar, în general, așa este, imaginea Mexicului este formată în mare măsură de Hollywood, dar aș adăuga că nu numai a Mexicului ci a aproape întregii lumi.
Mexicul are o experiență largă în materie de migrație, atât ca țară de origine a unui număr mare de emigranți în Statele Unite, cât și ca țară de tranzit pentru emigranții din restul Americii Latine. Pe baza acestei experiențe, cum apreciați actuala criză a imigranților din Europa?
Există o serie de similarități între migrația mexicană spre Statele Unite și migrația din Orientul Mijlociu și Nordul Africii către Europa, dar există și diferențe puternice. Cea mai importantă diferență este că marea majoritate a emigranților care părăsesc sau tranzitează Mexicului o fac din motive economice, nu pentru că ar fugi de un război civil din țara lor. Există ce-i drept, violențe în Guatemala, Honduras și El Salvador, dar în ceea ce privește emigrația mexicană, aceasta este pur economică și este generată de dezechilibrul între nivelurile de dezvoltare economică ale Mexicului și Statelor Unite. Statele Unite sunt cea mai mare economie din lume.
Salariile sunt incomparabile pentru aceeași muncă prestată. Imigranții mexicani reprezintă însă o injecție de forță de muncă în Statele Unite pentru că economia americană are nevoie de muncitorii mexicani. Dar migrația a fost politizată de politicienii xenofobi conservatori din Capitol Hill și din alte comunități. Și această politizare excesivă explică ascensiunea unor candidați precum Donald Trump.
Acesta este însă un fenomen care se petrece și în Europa. În Europa există de asemenea politicieni populiști și xenofobi care se bucură de o susținere crescută din partea alegătorilor și a societății pe fondul creșterii imigrației. Diferența fundamentală este că sirienii și ceilalți refugiați din Orientul Mijlociu fug de război, ceea ce nu este cazul în America Latină sau în Mexic.
Sunteți la curent probabil cu dezbaterile generate de intenția guvernului ungar de a construi un gard la granița cu Serbia pentru a opri valurile de imigranți? Știm că americanii au construit un asemenea gard. Funcționează? Ajung mai puțini imigranți în Statele Unite?
Nu. De fapt, este o exagerare. Gardul american nu se întinde pe toată lungimea de peste 3000 de kilometri a graniței. Gardul american este construit mai ales în zonele urbane. Dar în cea mai mare parte a zonelor de deșert nu există nici un gard. În cele din urmă, cu sau fără gard, oamenii continuă să migreze. Ei pot fi descurajați într-o mică măsură de astfel de bariere, dar în final, nu îi poți opri construind ziduri.
Se discută mult zilele acestea despre așa numitul sistem de cote obligatorii de imigranți propus de Comisia Europeană și respins de cele mai multe din statele din Est, inclusiv de România. Credeți că un sistem de cote care distribuie oamenii în locuri în care nu vor să meargă poate funcționa? În fond majoritatea imigranților mexicani din America merg în California și în Texas,unde sunt locurile de muncă, nu se duc în Idaho și Montana.
Să vedem cum va ieși, pentru că e o situație fără precedent. Dar este o mare provocare pentru Uniunea Europeană, care trebuie să găsească echilibrul între drepturile fundamentale ale imigranților și furnizarea de asistență pentru satisfacerea nevoilor de bază ale acestora. De aceea, în acest moment nu poți acuza România că nu poate primi mai mult de 1800 de refugiați pentru România nu capabilitatea de a primi mai mulți și are resurse limitate. Din câte am înțeleg, criteriul pentru stabilirea acestei cote este populația. Desigur, aceasta este o problemă internă a europenilor care trebuie să găsească soluțiile, dar în opinia nu este înțelept să folosești criteriul mărimii populației pentru a stabili cota de imigranți pentru că ar trebui să conteze mai mult puterea economică a țărilor. Desigur trebuie să existe o împărțire echitabilă între state, dar nu doar pe baza mărimii populației.
România și Mexicul mai au ceva în comun chiar dacă dimensiunea economiilor lor nu poate fi comparată. Nivelul ridicat al corupției. Cum luptă guvernul mexican împotriva corupției?
Există într-adevăr o problemă în ceea ce privește corupția în Mexic și guvernul recunoaște acest lucru. De aceea, există o instituție destinată luptei anticorupție în interiorul Exectivului. Nu este însă o instituție care depinde de autoritatea judecătorească, ci o agenție guvernamentală. Evaziunea fiscală este de competența procurorului general, dar nu există în Mexic o singură instituție însărcinată cu lupta anticorupție așa cum este DNA în România. Există de asemenea o unitate specializată sub autoritatea Procurorului General, dar nimic de felul DNA.
V-ați dori să aveți un DNA în Mexic?
În opinia mea personală, da. Mexicul ar trebui să preia exemplul progreselor extraordinare pe care le-a făcut România în combaterea corupției și în acest sens aș dori să elogiez sprijinul pe care președintele îl acordă luptei anticorupție din ultima vreme. Nu vreau să spun că înainte nu a existat lupta anticorupție dar ceea ce este admirabil în ultima perioadă este că au început să prindă peștii cei mari, nu numai pe cei mici și ar trebui ca și noi să facem același lucru.
Am avut contacte cu lideri și câteva ONG-uri precum ramura românească a Transparency International, care ar putea ajuta la crearea unei structuri legislative și am descoperit că au fost foarte activi. Există și o ramură mexicană dar nu la fel de activă în ceea ce privește înaintarea unor proiecte de legi care să fie introduse în Congres. Unul din lucrurile care îmi place foarte mult și pe care nu îl avem în Mexic este legea de protecție a avertizorilor (whistleblower) și care mi se pare un mecanism legal foarte important pentru combaterea corupției.
Pe de altă parte, există și riscul politizării luptei anticorupție și al supunerii oprobriului public a unor persoane care, deși au fost puse sub acuzare, nu au fost însă și condamnate. Am văzut aici câteva show-uri tv extrem de violente pe această temă. Noi nu avem așa ceva în Mexic, dar nu avem pentru că noi nu am prins peștii cei mari.
Cum merge lupta împotriva traficului de droguri? Câștigați, pierdeți, e indecisă?
Dați-mi voie să îmi exprim din nou doar o opinie personală când afirm că în actualele condiții lupta împotriva traficului de droguri nu poate fi câștigată pentru că nu există în lume o afacere mai profitabilă decât traficul de droguri și deci puterea economică a narcotraficanților este copleșitoare. Aceasta este una dintre cele mai complexe probleme cu care se confruntă Mexicul, dar și întreaga lume, alături de problema migrației, pentru că nu este o problemă mexicană…
Dar Mexicul se confruntă cu o mare problemă legată de violența generată de traficul de droguri….
Da, dar dați-mi voie să explic. Mexicul este o victimă a acestor violență pentru că suntem vecini cu cea mai mare piață a drogurilor din lume. Dacă România s-ar afla în locul Mexicului, atunci România ar fi problema. O problemă complexă necesită soluții complexe. O parte din aceasta este că trebuie să existe o soluție regională, pentru că la urma urmei, este o problemă a Statelor Unite. Noi plătim însă cel mai mare preț pentru că Mexicul este o țară de tranzit pentru cocaină din America de Sud spre Statele Unite.
În al doilea rând, Mexicul este el însuși producător de droguri, în special marijuana și amfetamine. Traficanții de droguri mexicani își procură însă armamentul din Statele Unite. Ei pot să meargă în Texas, chiar la graniță unde pot să-și cumpere nestingheriți de exemplu o mitralieră destinată scopurilor militare. De fapt, pot să-și cumpere ce vor. Desigur, avem o problemă și cu controlul frontierelor dar vorbim de o frontieră permeabilă.
Ceea ce trebuie să facem este să încetăm să mai jucăm jocul incriminărilor reciproce pentru că acesta ar trebui să fie un proces de cooperare pentru că altfel n-o să câștigăm acest război. Acestea fiind spuse, dacă Statele Unite nu reduce consumul, nu vom putea reduce cantitățile de droguri livrate. Este o afacere capitalistă și atâta timp cât va exista cerere, va exista și oferă.
În final însă, soluția radicală va fi legalizarea consumului de droguri. În Statele Unite a fost legalizat consumul de marijuana pentru scopuri medicale în state precum Colorado sau California și acum tot mai multe state se gândesc să le urmeze exemplul.
