EXCLUSIV RL. Chiliman: Există politicieni care strică tot ce ating, cum sunt Patriciu şi Udrea

În această categorie Andrei ­Chiliman îi enumeră pe Dinu Patriciu şi Elenea Udrea, dar admite că mai sunt şi alţii. Iniţiativa România Liberală (IRL) pe care a lansat-o săptămâna trecută îşi propune să-i adune la aceeaşi masă pe toţi liderii din această parte a spectrului politic, dar nu şi pe Tra­ian Băsescu, fiindcă el “trebuie să rămână preşedintele tuturor românilor, atât de dreapta, cât şi de stânga, până când îşi termină mandatul”. Pe de altă parte, Andrei Chiliman se aşteaptă la schimbarea liderului PNL, Crin Antonescu, până la sfârşitul acestui an sau chiar mai repede, fiindcă mulţi liberali sunt nemulţumiţi de direcţia în care se îndreaptă partidul.

V-aţi delimitat de Crin Antonescu încă din vara trecută, iar acum aţi oficializat această despărţire prin lansarea Iniţiativei România Liberală. La ce fel de efecte vă aşteptaţi?

Andrei Chiliman: M-am delimitat de Crin Antonescu pentru că a împins partidul în afara traseului occidental pe care l-a parcurs începând de la formarea sa în 1875. Desfiinţarea unor instituţii ale statului de drept este incompatibilă cu ­politicile liberale. Iniţial am cerut expli­caţii în interiorul partidului, dar nu am primit. Astă-vară am tras deci un semnal de alarmă, care este valabil pentru PNL şi astăzi.

De ce? Între timp, discursul lui Crin Antonescu nu mai este antioccidental.

A.C.: Crin Antonescu nu a spus niciodată că a fost o eroare ­semnarea documentului care prevedea clar desfiinţarea Curţii Constituţionale, a Agen­ţiei Naţionale de Integritate, a Departamentului  Naţional Anticorupţie.

Vă referiţi la Acordul dintre USL şi aşa-numitul Consiliu Naţional al Societăţii ­Civile ­reprezentat de Mircea ­Dogaru, numai că din partea liberalilor a semnat Daniel Chiţoiu, ­rămas preşedinte în locul lui Crin Antonescu, devenit preşedinte interimar după suspendarea lui Traian Băsescu.

A.C.: Da, dar dl. Antonescu nu a spus absolut nimic, iar pentru mine tăcerea lui şi a restului conducerii a fost un răspuns.

Dacă ar fi recunoscut acel gest ca pe o eroare, i-aţi mai fi dat o şansă? V-aţi fi putut ­reconcilia cu şeful PNL?

A.C.: Nu e vorba despre o re­conciliere, ci despre poziţia mea net diferită în ceea ce priveşte statul de drept din România, obiectiv asumat de statutul partidului şi de PNL pe tot par­cursul istoriei sale. Eu am fost tratat atunci de trădător, dar alţii au fost cei care au trădat valorile şi principiile PNL

Crin Antonescu?

A.C.: Eu cred că cei care au acceptat şi semnat astfel de documente au trădat valorile PNL. Eu nu am avut nici un fel de înţelegere cu Crin Antonescu, pentru că el nu ar trebui să se identifice cu partidul, precum Ludovic al XIV-lea cu statul. Aşa că eu nu mă raportez la Antonescu, ci la PNL. Chiar deranjând, consider că anumite lucruri trebuie spuse.

Cu riscul de a fi exclus din ­partid?

A.C.: De ce să fiu dat afară, pentru delict de opinie? Pentru că spun nişte lucruri în care cred şi care nu-i plac dlui Antonescu? În acest caz înseamnă că s-a ­instituit delictul de opinie în PNL, înseamnă că ne-am întors în timp, la instrumentele de opresiune din perioada Partidului Comunist.

Sunteţi liderul Iniţiativei România Liberală. La ce vă aşteptaţi?

A.C.: Nu sunt lider, suntem un grup de prieteni care ne-am gândit să construim o platformă a celor care au idei liberal-conservatoare în aşa fel încât să creăm politici de dreapta pentru România. Iniţiativa România Liberală există de mai bine de un an în mediul virtual şi a fost creată de un grup de bloggeri care au simţit nevoia să aibă dezbateri pe aceste teme. De la ei am aflat că există un interes foarte mare în mediul virtual, aşa ne-a venit ideea să aducem şi în mediul real aceste dezbateri. Am vrea să aducem împreună oameni care nu au făcut niciodată politică, oameni de afaceri, dar şi politicieni de dreapta.

Care va fi efectul acestor ­dezbateri?

A.C.: Chiar înainte de începerea acestor dezbateri am primit un număr foarte mare de adeziuni din partea unor oameni care nu au fost niciodată implicaţi în politică şi care ar vrea ca şi cuvântul lor să fie ascultat.

Cam câţi astfel de simpatizanţi aţi strâns în primele trei zile?

A.C.: Ceva mai mult de 1.000 de persoane. Oricum mai mulţi decât ne-am aşteptat.

În Manifestul pe care l-aţi prezentat o dată cu lansarea IRL aţi vorbit despre câteva urgenţe, de la revizuirea Constituţiei la reindustrializarea ţării. Cum veţi putea pune în practică aceste urgenţe?

A.C.: În primul rând trebuie să începem să dezbatem public versiunea Iniţiativei România Liberală,iar prima întâlnire va avea loc imediat după Paşti şi va fi pe teme economice. Pregătim, însă, şi o întâlnire despre revizuirea Constituţiei. Ideile noastre le vom transmite celor care sunt în Parlament şi pot lua decizii.

Credeţi că Iniţiativa are o atât de mare susţinere în Parlament încât ideile dvs. să poată fi puse în practică?

A.C.: Sunt destul de mulţi parlamentari interesaţi de activitatea noastră.

Cam câţi?

A.C.: Nu vă pot da acum cifre, dar să ştiţi că parlamentarii nu fac parte toţi dintr-o masă amorfă. Ceea ce vă pot spune deocamdată este că noi facem tot ceea ce depinde de noi prin mijloacele pe care le avem la dispoziţie.

Faceţi dezbateri, selectaţi idei, aveţi planuri, dar nu aveţi cum să le puneţi în practică fiindcă nu sunteţi la putere. Cum sau mai exact când speraţi să ajungeţi la manete?

A.C.: E o întrebare complicată. La putere ajungi doar dacă te trimit cetăţenii. Eu nu cred astăzi că lucrurile trebuie grăbite. Următoarele alegeri parlamentare sunt în 2016. Acum este important să-i aducem împreună pe toţi cei care au aceleaşi opţiuni ca ale noastre. Astăzi românii nu mai pot fi împărţiţi în băsişti, pontişti sau crinişti: sunt oameni care cred în liberalism, în social-democraţie sau pur şi simplu nu sunt aliniaţi politic. A venit momentul să găsim soluţii pentru a scoate România din criză şi pentru a o pune pe un traseu de dezvoltare sănătoasă şi sigură.

Printre prietenii dvs. care au lansat Iniţiativa nu s-a numărat şi Călin Popescu Tăriceanu. Nu i-au plăcut „urgenţele” din Manifestul IRL?

A.C.: Ba da, el susţine Manifestul. L-am invitat, dar nu a putut să vină.

S-a şi delimitat de Iniţiativa România Liberală?

A.C.: A spus că nu este membru, dar a precizat că susţine acţiunea noastră.

Nu vi se pare ciudată această bruscă detaşare a fostului premier de grupul din care ­părea să facă parte?

A.C.: Eu cred că o dată cu primele dezbateri va începe să participe la activităţile noastre curente.

L-aţi convins?

A.C.: El trebuie să se convingă singur. Noi nu somăm pe nimeni să vină alături de noi. Dar cineva care are convingeri puternice de dreapta nu trebuie să stea deoparte.

Credeţi în sondajele în care Călin Popescu Tăriceanu este mai sus decât Crin Antonescu?

A.C.: Vă pot spune că avem sondaje mai vechi de şase luni şi în toată această perioadă Tăriceanu a fost mereu peste Antonescu.

Cine a făcut aceste cercetări?

A.C.: Nu sunt publice, dar sunt foarte sigure, fiindcă noi ne-am bazat pe ele şi în perioada alegerilor locale, iar rezultatele lor au fost confirmate.

Anul viitor vor avea loc ­alegeri europarlamentare şi prezidenţiale. Cum vă veţi poziţiona?

A.C.: Nimeni nu cred că va putea spune cum va arăta dreapta din România peste un an de zile, dar cred că va fi o greşeală dacă formaţiunile de dreapta nu vor fi unite.

Atunci când vorbiţi despre ­unirea dreptei vă gândiţi la ­refacerea alianţei dintre ­liberali şi PDL?

A.C.: Eu cred că în fiecare din aceste partide sunt oameni cu vederi de dreapta, dar din păcate sunt şi foarte mulţi care gândesc de stânga.

Reunificarea este deci îngreu­nată de stângiştii din PNL şi PDL. Dar ce succes poate avea o nouă alianţă care păstrează balastul, oameni cu dosare penale sau politicieni compromişi?

A.C.: Greşim dacă discutăm despre oameni. Vrem să mizăm pe valori şi principii mai mult decât pe oameni. Există într-adevăr pe scena politică oameni compromişi, care ar trebui să facă pasul îndărăt, dar părerea mea este că nu-l vor face. Şi sunt oameni care strică tot ce ating.

La cine vă referiţi?

A.C.: Ar fi bine să nu dau nume, dar dacă vreţi vă dau un exemplu: Dinu Patriciu. Patriciu e un om cu care am dat ultima dată mâna în 1992, am mers pe drumuri total diferite, chiar dacă am mai fost colegi de partid o perioadă. Dinu Patriciu e un contra exemplu atât în afaceri, cât şi în politică

V-aţi dat seama de calităţile şi defectele lui ca om politic încă din 1992?

A.C.: Îl cunoşteam de mult. Dar la fel ca el mai sunt şi alţi oameni care atunci când ating ceva strică. Vă mai dau un exemplu: Elena Udrea. Mai sunt şi alte nume, dar mă opresc aici.

Spuneţi că la alegerile de anul viitor va fi vorba mai mult de principii decât de oameni, dar până la urmă oamenii sunt cei care pot sau nu să ilustreze principiile.

A.C.: Eu cred că IRL va avea o mare contribuţie dacă-i va aduna pe toţi cei cu vederi de dreapta în jurul aceleiaşi mese.

Îl includeţi aici şi pe Traian Băsescu?

A.C.: Traian Băsescu trebuie să rămână preşedintele tuturor ­românilor, atât de dreapta, cât şi de stânga, până când îşi termină mandatul.

Deci îl excludeţi?

A.C.: Cred că trebuie să trecem peste nume şi persoane şi să ne ocupăm de proiecte. Trebuie să ne întoarcem în lumea reală, de pildă, la oamenii care susţin economia românească: investitorii, cei care au reuşit să menţină un număr foarte mare de locuri de muncă şi care au ţinut de fapt bugetul ţării. Lor toată lumea le-a luat. Statul trebuie să se gândească cum poate să-i sprijine pe aceşti oameni. Mulţi dintre ei au ce spune, au idei şi proiecte, dar nu au fost niciodată ascultaţi de partide. În mod surprinzător, în România partidele au moştenit de la fostul PCR autismul: politicienii stau ca într-o cutie de rezonanţă ei vorbesc, ei aud, dar nu au nici  o legătură cu exteriorul.

Aţi vorbit despre necesitatea reunirii dreptei. Credeţi că ar fi posibil ca formaţiunile de dreapta să aibă un candidat comun la preşedinţie altul ­decât Crin Antonescu?

A.C.: Cred că pe actualele valori rezultate din cercetările sociologice, Crin Antonescu nu are cum ajunge preşedinte. Eu personal nu-l voi vota niciodată şi nu cred că are şanse să ajungă la Cotroceni. Cred în acelaşi timp că spre sfârşitul acestui an sau chiar mai repede PNL se va trezi: în interiorul PNL sunt oameni mai bine plasaţi decât Crin ­Antonescu.

Sunt mai mulţi?

A.C.: Da. Eu nu am degând să candidez, ca să fie clar. Oricum eu am susţinut înaintea  ultimului congres propunerea lui Călin Tăriceanu  de a fi organizate alegeri interne pentru desemnarea candidatului la preşedinţie.

În 2004 a încercat şi PSD să facă alegeri interne, dar până la urmă s-au furat unii pe alţii.

A.C.: Ceea ce nu înseamnă că noi nu trebuie să încercăm. În fond vor fi nişte cutii în care cetăţenii îşi depun opţiunile, iar aceste cutii se deschid ­într-un singur loc. Eu vreau ca PNL să dea un preşedinte pentru România, dar e nevoie de un candidat capabil, nu de un personaj care să-şi subordoneze partidul în acest scop, iar după ce va eşua să ne dăm seama că de PNL s-a ales praful. Pentru că după ce a fost confiscat o vreme se va trezi la 12-14 la sută, cum e acum PDL. Un lider real se înconjoară de oamenii cei mai deştepţi din partid şi din afară, îi ascultă pe cei din jur, nu le închide gura, nu le trânteşte uşa în nas, plecând de la premisa că le ştie el pe toate.

Se înţelege că aţi făcut portretul lui Crin Antonescu. În 2009, când a câştigat prima dată alegerile în PNL, l-aţi votat?

A.C.: Da.

De ce?

A.C.: Din ce ştiam eu, mi-a lăsat o impresie bună. Niciodată nu mi-am imaginat că-şi va subordona total partidul cu orice preţ pentru scopul de a ajunge la Cotroceni. Preţul se vede deja, pentru că PNL este pe un trend descendent.

PNL a suferit multe fragmentări după 1990; credeţi că e posibilă încă una?

A.C.: Eu nu am plecat din PNL, nu intenţionez să o fac şi nimeni nu mă poate forţa să părăsesc partidul. Pot fi exclus din PNL, iar câtă vreme Antonescu a exclus liberalismul din partid, nu văd de ce nu ar mai exclude şi nişte liberali, dar asta e problema lui, nu a mea.

Cum s-a văzut şi la Congres, Antonescu are o largă susţinere în PNL. Sunteţi de acord?

A.C.: Are o largă susţinere în rândul celor care au venit la Congres.

Aveţi o altă aritmetică?

A.C.: Eu văd ce se întâmplă astăzi în partid şi ştiu că şi la Congres au fost foarte mulţi oameni care au votat împotrivă, chiar dacă lucrul acesta nu a ajuns în public, fiindcă lucrurile au fost aranjate ca pe vremuri la Congresul PCR pentru rezultate de 99,9%.

Adică nu a fost un scor total favorabil pentru Crin Antonescu?

A.C.: Nu vreau să mai intrăm acum în amănunte.

Există tot mai multe neînţelegeri între PNL şi PSD; vă aşteptaţi la o rupere a coaliţiei de guvernământ?

A.C.: Cred că ţara are nevoie de stabilitate, în rest cred că responsabilitatea pentru felul în care a fost împărţit Guvernul revine, în cazul PNL, liderului partidului.

În cazul în care USL se va rupe, s-ar pune în discuţie funcţia de lider al PNL?

A.C.: Niciodată nu am vrut să fiu şeful PNL, dar vreau ca atunci când partidul meu se află la putere să ceară guvernului politici liberale, programe şi resurse pentru dezvoltarea ţării.

Cum ar fi posibil ca liberalii să asigure stabilitatea despre care vorbiţi, dar în acelaşi timp să se poată construi şi o dreaptă unită, cum aţi spus?

A.C.: În PNL sunt foarte mulţi oameni de dreapta, dar sunt şi socialişti, poate că a venit vremea separării apelor.

Şi cum credeţi că s-ar putea realiza acest lucru?

A.C.: Nu ştiu, deocamdată e nevoie să aducem pe masă proiecte, principii, programe şi să încercăm să punem în comun ceea ce ne adună, nu ceea ce ne desparte. Oamenii aşteaptă de la noi soluţii, nu noi certuri.

Vedeţi posibil un dialog între această Iniţiativă şi Mişcarea Populară (MP)?

A.C.:  Sunt oameni în regulă în MP şi eu sunt convins că putem avea dezbateri comune.