Ambasadoarea Tunisiei la Bucureşti, Mahbouba Chebbi Guiga, nu crede că succesul înregistrat de partidul islamist Ennahda în alegerile din Tunisia este un motiv de îngrijorare pentru Europa şi este de părere că tunisienii au înţeles că principala prioritate a guvernului este stabilizarea ţării, abia apoi urmând redresarea economică.
În ce măsură reflectă recentele alegeri evoluţia procesului democratic din Tunisia?
Mahbouba Chebbi Guiga: Aceste alegeri, organizate şi pregătite de către Agenţia Naţională pentru Alegeri, au avut ca scop crearea şi formarea unui nou guvern pentru alegerile viitoare şi au fost primele alegeri transparente din ţara noastră. După primele rezultate, participarea la alegeri a întrecut orice aşteptări. La început ne-a fost puţin teamă că din cauza multitudinii de partide participante populaţia ar putea deveni dezinteresată, însă poporul tunisian a dat din nou dovadă de maturitate, înregistrându-se un număr foarte mare de oameni care au dorit să ia parte la crearea noii Constituţii tunisiene.
Aşteptările populaţiei sunt foarte mari. Credeţi că acestea pot fi îndeplinite atât de rapid?
M.C.G.: Aşteptările sunt, într-adevăr, enorme şi au fost exprimate încă din prima zi a revoluţiei. Cetăţenii vor un stat în care să îşi poată exercita drepturile, vor o societate prosperă, care să funcţioneze şi la nivel regional, nu numai în marile oraşe. Iar procentul mare de participanţi exprimă atât interesul acestora pentru procesul democratic, cât şi importanţa acestui proces. Femei, bărbaţi, tineri, bătrâni – participarea a fost în toate straturile populaţiei enormă. Toţi tunisienii au fost deosebit de emoţionaţi în acea zi, dar nici măcar ei nu bănuiau că numărul votanţilor ar putea să fie atât de mare. Deşi mulţi nu se înscriseseră pe listele de alegeri, mulţimile de oameni care s-au strâns şi rândurile lungi care s-au format i-au impulsionat şi pe ei să meargă la urne. Unii au aşteptat disciplinaţi aproape cinci ore în faţa secţiilor de votare, deşi a fost o zi foarte caldă şi însorită. Procentul de participare a depăşit în unele regiuni 80%, ceea ce i-a surprins până şi pe observatorii internaţionali care au monitorizat desfăşurarea alegerilor.
Presa din Europa a atras atenţia asupra pericolului ca în urma alegerilor procesul democratic să fie acaparat de partide religioase. Cum vedeţi acest pericol?
M.C.G.: Există extremişti peste tot în lume, dar nu cred că Europa are vreun motiv să se teamă. În Tunisia există diferite tendinţe politice: partide de stânga, de dreapta, independente, extremiste, toate spectrele posibile. Însă aceste alegeri au fost libere şi transparente. De ce au participat tunisienii în număr atât de mare la ele? Pentru că vor o democraţie! Vor să arate că sunt deschişi şi moderaţi şi că refuză o dictatură. Modelul tunisian este unul democratic, în centrul căruia se află cetăţenii – iar aceştia îşi doresc o societate prosperă, în care întreaga populaţie să poată trăi în demnitate, indiferent de apartenenţa politică. Repet: nu cred că Europa are vreun motiv de teamă, iar relaţia tradiţională şi privilegiată cu Europa va rămâne neschimbată.
Statutul femeilor tunisiene este considerat printre cele mai bune din Africa de Nord şi lumea arabă. Există pericolul ca acesta să se degradeze în urma alegerilor?
M.C.G.: Rolul femeii în societatea tunisiană este un model pentru întreaga lume arabă, iar statutul său a fost încă dinaintea revoluţiei cel puţin la fel de bun, dacă nu chiar mai bun decât în unele state europene. De exemplu, Tunisia a acordat femeilor dreptul la vot înaintea Elveţiei, iar avorturile au fost legalizate încă din 1956. În Tunisia, femeile participă de multă vreme activ în societate – în viaţa publică, politică, dar şi în toate celelalte domenii: o femeie poate fi magistrat, profesor, pilot de avion, şofer de autobuz – toate căile îi sunt deschise. Este adevărat că în politică femeile nu au jucat un rol atât de important – dar am avut parte de miniştrii şi guvernatori femei. De altfel, pe noile liste electorale există o paritate între femei şi bărbaţi, iar femeile îşi vor aduce şi ele aportul la protejarea obiectivelor revoluţiei.
Aşa-zisa „primăvară arabă” a început în Tunisia – iar actualele alegeri au fost urmărite cu mult interes în întreaga lume arabă. Poate fi Tunisia considerată drept un deschizător de drumuri pentru alte ţări şi va fi exemplul său urmat de celelalte state din lumea arabă?
M.C.G.: Tunisienii au făcut revoluţia pentru ei, nu pentru a o exporta în alte ţări – însă problemele erau în mare parte aceleaşi şi în celelalte state arabe: lipsa de libertate, drepturile omului, demnitatea. Tunisia a fost un catalizator, pentru că, precum poporul nostru, şi cele care ne înconjoară îşi doreau mai multă libertate, democraţie, egalitate sau demnitate. Deci da, se poate spune că revoluţia din Tunisia a fost un model, iar oamenii din Libia sau Yemen s-au orientat după noi – mai ales oamenii tineri, care se confruntă cu probleme majore precum şomajul şi se interesează din ce în ce mai mult de felul în care sunt guvernaţi. Ţara noastră a avut parte de un dictator, iar oamenii s-au manifestat în stradă împotriva sa. Cu prilejul alegerilor, au avut din fericire ocazia să îşi aducă în mod pozitiv aportul la construcţia propriei ţări. Însă toate aceste revoluţii nu pot fi neapărat comparate între ele, fiecare având particularităţile sale, cum ar fi, de exemplu, formaţia socială a populaţiei.
În urma revoluţiei, situaţia economică a Tunisiei a avut de suferit – una dintre cele mai importante ramuri ale economiei, turismul, înregistrând o scădere. Care este riscul ca nemulţumirile din rândul populaţiei să crească în cazul în care redresarea economică ar întârzia să apară?
M.C.G.: Este drept că după revoluţie tunisienii au multe aşteptări. De exemplu, mulţi s-au aşteptat, chiar de la început, ca salariile să crească, iar viaţa să devină mai uşoară, însă pe parcurs le-a devenit clar că prioritatea cea mai mare o are stabilizarea ţării; acesta a fost, de altfel, şi ţelul principal al guvernului provizoriu. Acest lucru include şi stabilizarea economică, dar şi cea a sectorului turistic, care este într-adevăr deosebit de important. Din fericire, oamenii au înţeles că stabilitatea statului are prioritate şi că schimbările nu se vor face peste noapte, drept care au permis guvernului provizoriu să lucreze în linişte pentru a realiza aceste obiective. Încet, situaţia economică s-a stabilizat, iar oamenii au încredere în guvern, văzând că acesta nu ignoră problemele şi că există contacte cu partenerii europeni veniţi în ajutorul Tunisiei – printre cei care ne-au susţinut în această perioadă dificilă numărându-se, de altfel, şi România.
În vizita sa din iunie, ministrul de Externe Teodor Baconschi a spus că România ar putea facilita dialogul între Tunisia şi Uniunea Europeană. Au avut loc demersuri în acest sens?
M.C.G.: În cadrul vizitei sale, domnul ministru ne-a asigurat de sprijinul României – şi cu acest ajutor noi am putea evita dificultăţile pe care le-a avut România în procesul de tranziţie. Există contacte la mai multe niveluri, atât cu România, cât şi cu Uniunea Europeană, însă am stabilit de comun acord că paşii concreţi de susţinere şi ajutorare vor fi făcuţi în urma alegerilor.
Care sunt legăturile între comunităţile de afaceri dintre cele două ţări?
M.C.G.: Datorită schimbărilor care au avut loc în ţara noastră, aceste contacte au avut de suferit în ultima vreme, însă ele există. Au avut loc vizite ale unor delegaţii de oameni afaceri români în Tunisia, dar şi ale unor oameni de afaceri tunisieni în România şi sper că aceste schimburi vor continua şi că unele proiecte aflate în stadiul de discuţii vor fi concretizate. Există, de asemenea, discuţii şi la nivel ministerial.
Cum vedeţi relaţiile între ţările noastre şi unde ar putea fi ele îmbunătăţite?
M.C.G.: Există un schimb important la nivel parlamentar, dar în multe domenii cooperarea poate fi îmbunătăţită. Desigur, pentru România prioritatea este Uniunea Europeană, iar Tunisia este un partener privilegiat al Europei, parteneriat pe care dorim să îl aprofundăm; în acest cadru România ar putea juca un rol important.
Liderul partidului religios Ennahda, Rached Ghannouchi, a declarat înainte de alegeri că vede ca exemplu democraţia din Turcia, unde partidele religioase au ajuns la putere, păstrând democraţia însă intactă. În ultima vreme însă, Turcia s-a orientat mai mult către lumea arabă, în detrimentul relaţiei cu Europa. S-ar putea întâmpla un lucru asemănător şi cu Tunisia?
M.C.G.: Nu cred. Turcia înclină acum mai mult către lumea arabă, lumea musulmană, pentru că perspectivele sale europene s-au diminuat. Însă acum câţiva ani Turcia îşi dorea să devină o parte din Europa. Pentru Tunisia, poziţia de partener privilegiat al Europei nu s-a schimbat, iar legăturile cu Europa sunt în continuare o prioritate majoră pentru noi. Deşi avem comunităţi importante în Franţa, Germania, Belgia, SUA sau Canada, avem relaţii bune şi cu ţările arabe, fiind totuşi o ţară musulmană. Poziţia Tunisiei a fost dintotdeauna una moderată, noi căutând să avem bune relaţii de prietenie atât cu statele vecine din nordul Africii, cât şi cu Europa. Acest lucru nu se va schimba.
CV Mahbouba Chebbi Guiga
1981: obţine masterul în sociologie la Facultatea de Litere şi Ştiinţe Umane din Tunis
1988-1993: Consul la Lyon
2004-2009: Consul la Paris
2010: I se acordă gradul de ministru plenipotenţiar
august 2011: Este numită ambasadoarea Tunisiei la Bucureşti
