"Mos Craciun din traditia crestina nu seamana aproape deloc cu cel pe care-l vedem astazi, pretutindeni. Mosul era tainic, unic pentru toti copiii, venea noaptea, in numele Domnului, ca sa daruiasca. Nu il vedeam pentru ca, in fond, Mosul nici nu exista ca atare, intrupat." Asa sustine etnologul si teologul Costion Nicolescu, cercetator la Muzeul Taranului Roman din Bucuresti, care a acordat un interviu "Romaniei libere" despre semnificatia sarbatorii de pe 25 decembrie. Etnologul spune ca celebrarea Craciunului a fost aruncata in derizoriu. "Uitati-va la evenimentul de acum cateva zile, cand 4.000 de Mosi Craciun au fost adunati intr-o piata din Bucuresti. E un semnal al despiritualitatii", explica Nicolescu, care nu este multumit nici de calitatea indoielnica a colindelor din ziua de astazi. Etnologul crede ca tot farmecul acestor cantece este reprezentat de versuri, care acum nici nu mai sunt ascultate. "Pe de alta parte, colindele erau foarte ritmate, doarece momentul Craciunului – nasterea lui Isus – era un prilej de bucurie. Nu erau atat de plangacioase cum le auzim astazi", mai sustine cercetatorul. Nici legatura dintre taierea porcului si Nasterea Domnului nu este chiar atat de stransa dupa cum cred multi. "La sate oamenii saraci taiau porcul cu ocazia sarbatorilor de iarna deoarece considerau carnea o mancare domneasca", mai spune Nicolescu.
» Cercetator la Muzeul Taranului Roman, Costion Nicolescu sustine ca in mitologia populara Mos Craciun era un personaj tainic, fara chip, care "vine in numele lui Dumnezeu si daruieste".
» "Avalansa" de Mosi Craciun din programele tv si promotiile comerciale nu sunt decat un semn de despiritualizare a societatii si o gaselnita de impulsionare a consumului.
» Din colinde a ramas doar linia melodica, adesea, de o calitate indoielnica, in timp ce versurile, de o mare frumusete, le scapa oamenilor grabiti din ziua de astazi.
Costion Nicolescu a obtinut titlul de doctor in teologie la Institutul de Teologie Ortodoxa "Saint Serge" din Paris. In prezent este etnolog la Muzeul Taranului din Bucuresti. El face o radiografie lucida asupra modului in care obiceiurile si traditia crestina legate de nasterea lui Iisus Christos au avut de "suferit" in lumea moderna a consumerismului. "La Bucuresti, mahalalele au pastrat pentru un timp vechile randuieli de colindat, apoi lucrul acesta a devenit aproape imposibil. De aceea, aproape ca nu mai gasesti colindat autentic in Bucurestiul zilelor noastre. Asta nu inseamna ca nu razbat din toate partile sunete de colinde. Implicarea existentiala este insa redusa, caracterul este in parte deviat, trairea imputinata", afirma cercetatorul.
» "Romania libera": Cine este, in fapt, Craciun?
Costion Nicolescu: Potrivit traditiei, Mos Craciun este diferit – ca reprezentare – de acela care ni se prezinta astazi, pretutindeni. Exista in mitologia populara un personaj Craciun, dar care este foarte vag prezent si care are foarte putine legaturi cu personajul de astazi. Incadrat in spiritualitatea crestina, Mos Craciun este un personaj care vine si daruieste diverse cadouri cu un anumit prilej, si anume cel al Nasterii lui Christos. In societatea sateasca traditionala nu exista nici bradul, nici nu se faceau daruri tuturor celor apropiati, asa cum se intampla azi. Doar colindatorii care vesteau Nasterea lui Christos primeau daruri, dar acelea erau mai mult simbolice: nuci, mere, colaci, un pahar de vin. Gestul era mai important, valoarea lui spirituala predomina fata de cea materiala. Era un dar al Bunei Vestiri. Daca un colindator nu iti intra in batatura, Craciunul nu era complet, lipsea ceva.
"Craciun vine in numele lui Dumnezeu si daruieste"
» "R.l.": Este Mos Craciun de azi prea darnic?
C.N.: Acum, lumea stie cum a aparut Mosul, in ce zi, ce costum poarta, il leaga de istoria Coca-Cola. S-a ajuns la derizoriu. Uitati-va la evenimentul, de acum cateva zile, cu prilejul caruia 4.000 de Mosi Craciun au fost adunati intr-o piata din Bucuresti. E un semnal al unei despiritualizari. Au aparut Xerox, s-au multiplicat Mosii cu miile. Nu demult, cand eu eram copil, Mos Craciun era tainic, unic pentru toti copiii, care venea nevazut de nimeni noaptea. Iar dimineata gaseam cadourile sub brad. Nu il vedem pentru ca el, in fond, nici nu exista ca atare, intrupat. El vine in numele lui Dumnezeu si daruieste. Nu vine in iunie sau in aprilie, ci vine cu ocazia unui eveniment special – Nasterea Domnului, sarbatoarea Pruncului Iisus. Pentru ca fiecare copil este marele dar care ii este oferit fiecarei familii. E darul vietii, al creatiei si iubirii.
» "R.l.": De ce este importanta aceasta perceptie?
C.N.: Printr-un Mos Craciun misterios putem induce unui copil ideea ca lumea este o taina care trebuie descoperita, ca dincolo de lumina reflectoarelor exista ceva care nu poate fi decat simtit. In ultima vreme, aceste simturi ne-au fost tocite si nu e de mirare din moment ce vedem Craciunite umbland pe la televizor si toata lumea poarta un fes rosu. Noi pierdem fondul in detrimentul formei. Cantam si ascultam colinde, dar uitam sa le mai ascultam versurile, semnificatia lor. Colindele sunt esenta de teologie spusa in modul cel mai simplu, care au o frumusete poetica. Din pacate, colindele au devenit fond peste tot, in gari, la metrou, in restaurante. In graba noastra cu pregatirile, in minte cu obligatia de a oferi cadouri, facem ca sarbatorile, in loc sa fie calme, linistite, sa fie bantuite de o agitatie continua si oboseala.
Daca ai pus colindatorii pe scena, ceva se pierde
» "R.l.": Care este cel mai comun obicei la romani?
C.N.: Colindele, pentru frumusetea si puterea lor de expresie. Azi avem o palida imagine a ceea ce era colindul, pentru ca suntem invadati de o multime de moduri indoielnice de colindat. Inainte de ’89, colindele le puteai asculta in biserica, mai exista cate un concert dat de studentii "Facultatii de Teologie", un disc scos de Madrigal. Dupa Revolutie am asistat la o explozie a colindelor: de la cele prelucrate la cele care incercau sa gaseasca filonul autentic. A colinda inseamna a umbla. In satul arhaic se colinda la fereastra, pe prisma, in casa, dar nu era un spectacol ca azi. Daca ai pus colindatorii pe scena, se pierde ceva. Pe de alta parte, ele erau foarte ritmate deoarece momentul era un prilej de bucurie. Nu erau asa de plangacioase cum le auzim azi.
» "R.l.": Este taiatul porcului o traditie?
C.N.: Eu am crezut multa vreme ca atunci cand se apropie Craciunul e regula sa tai porcul. Vedeam asta in orase, chiar in fata blocurilor. La un moment dat, am ajuns in Apuseni si am vazut ca taierea se facea intre Craciun si Anul Nou. In sate, porcul se ingrasa tot anul. Se taia cu ocazia sarbatorilor de iarna pentru ca oamenii saraci considerau ca era vorba de o mancare mai domneasca. Dar o legatura directa nu exista intre sacrificarea porcului si Nasterea Domnului.
» "R.l.": Atunci de unde goana dupa mancare?
C.N.: In tot crestinismul, masa are o mare insemnatate. Sa ne amintim de Cina cea de Taina – in biserica exista o masa a altarului unde se pregateste hrana euharistica, a impartasaniei. Gestul de a pune anumite lucruri pe masa impodobeste sarbatoarea. Lumea se pregateste cu ce are mai bun ca sa intampine un oaspete. Dar daca vine un oaspete precum Hristos, lucrurile acestea trebuie mult amplificate. Pana unde? Asta depinde de gradul de spiritualizare a fiecarei societati in parte.
» "R.l.": Cat de prezenta este aceasta sarbatoare?
C.N.: Unii ar spune ca Mantuitorul s-a nascut acum 2.000 de ani si azi e doar un prilej de sarbatoare, de amintire. Nu e asa. In biserica, in colinde, Nasterea se petrece chiar acum sub ochii nostri. S-a intamplat atunci, se petrece acum si se va petrece mereu. E un prezent continuu. La fel si Invierea si Patimile se petrec mereu, pentru totdeauna. E o bucurie care are si o umbra de dramatism. Ca si in cazul venirii pe lume a unui copil. Ne bucuram, dar exista o ingrijorare legata de viitorul lui, indiferent daca temerile vin din interior sau din exterior.
Credinta
» "De Craciun se deschid Cerurile"
"La sat, trupele de colindatori isi imparteau teritoriile pentru ca, altfel, ieseau anumite ciondaneli. Intr-un sat din judetul Arad, copiii se intalneau la scoala, iar in seara de Ajun urcau sus pe deal si colindau peste sat. Coborau, luau binecuvantare de la preot si plecau la colindat: primarul, invatatorul, notabilitatile. Se facea cu itinerar si cu randuiala se colinda din casa in casa. Exista o credinta frumoasa care spune ca de Craciun – dar si cu ocazia altor mari sarbatori ale crestinatatii – se deschid Cerurile. Aceasta nu este o inventie. Daca ai putea sa te extragi din aceasta zapaceala, ai putea gasi acea pace interioara care apare si in zicerea: "Pe pamant pace si intre oameni bunavoiere". Dar e foarte dificil. Uitati-va la programele tv de Craciun! S-ar impune o mica adaptare a lor, dar nu una superficiala, ci de fond. Nu sa fie difuzate predici, dar se poate gasi ceva care sa transmita un anumit tip de bucurie, de comunicare, de daruire de sine. Chiar si cei care nu cred ar putea sa se retina putin, sa nu ii agreseze pe ceilalti. Exista o agresiune comerciala vizibila la televizor si in oras."
