Care ar fi fost avantajele unei remanieri imediate?
E.U.: Avantajos ar fi ca remanierea să se facă mai târziu, iar argumentul PDL este că tocmai a trecut cu bine de moţiunea de cenzură. Se presupune Guvernul că are suficientă susţinere pentru a pune în aplicare măsurile de austeritate. O schimbare de miniştri ar fi însemnat amânarea implementării acestor măsuri fiindcă un ministru nou are nevoie de timp pentru a-şi da seama unde şi cum trebuie făcute reformele.
Au existat destule voci în PDL care au cerut remanierea.
E.U.: Există într-adevăr o nemulţumire a unor parlamentari faţă de unii miniştri, dar la Snagov nu s-au vehiculat nume.
Care ar fi miniştrii care au o imagine deficitară şi ar trebui să facă un pas în spate?
E.U.: E greu de spus care dintre noi are cel mai mare deficit de imagine.
Aţi discutat punctual, la întâlnirea de la Snagov, care sunt miniştrii care trag în spate Guvernul?
E.U.: Nu, dar s-a hotărât ca, până la începutul lunii septembrie, să fie evaluat fiecare ministru în parte, în funcţie de fermitatea şi succesul implementării măsurilor asumate.
Dacă ar fi să faceţi un top al erorilor Guvernului, cu ce aţi începe?
E.U.: În primul rând, cu reducerea cheltuielilor bugetare, decisă la începutul anului 2009, care nu s-a făcut până la capăt. Apoi, nimeni nu a urmărit pas cu pas, minister cu minister, în ce măsură aceste reduceri cerute de premier au avut sau nu loc. Era vorba de reducerea angajaţilor în sectorul bugetar cu 20 la sută, dar noi nu am operat această reducere, ci am redus fondul de salarii cu procentul alocat locurilor bugetate, dar neocupate. Pe de altă parte, a fost şi o lipsă de solidaritate a guvernului, unii miniştri preferând să nu opereze reduceri pentru a-şi conserva imaginea în instituţiile pe care le conduc.
Cine este de vină că nu s-au luat din timp măsurile anti-criză?
E.U.: Tot Guvernul. Pe de o parte, miniştrii, care nu au fost solidari în reducerea schemei administrative, şi, pe de altă parte, premierul, care nu a fost suficient de ferm faţă de noi.
Cei vinovaţi n-ar trebui să se retragă?
E.U.: La momentul potrivit.
Când credeţi că va veni momentul pentru Emil Boc?
E.U.: Discuţia de la Snagov dă Guvernului termenul de 1 septembrie pentru a pune în practică măsurile anticriză. Şansa Guvernului şi a premierului este ca aceste măsuri să aibă efecte şi să revenim asupra deciziei care a dus la diminuarea salariilor şi pensiilor. Cărţile sunt doar în mâinile noastre.
Dacă aceste măsuri nu-şi dovedesc eficacitatea, Guvernul ar trebui să plece?
E.U.: Da.
Când vă aşteptaţi să apară primele efecte?
E.U.: Programul e proiectat pe acest an fiscal.
Deci, dacă până la începutul anului 2011 cabinetul Boc nu are rezultate, îşi dă demisia?
E.U.: Dacă măsurile nu au rezultatul scontat, adică nu refac echilibrul bugetar, şi nici nu apar semne de însănătoşire a economiei, atunci întregul cabinet trebuie să-şi asume eşecul şi să lase loc altui Guvern.
Preşedintele Băsescu a spus la Snagov că, pentru 30 de mii de oameni, cât reprezintă clientela politică a PDL, nu trebuie sacrificaţi 9 milioane de alegători. Atât de mare e clientela partidului?
E.U.: A fost doar o enumerare de cifre: 1.000, 10.000, 20.000 sau 30.000.
Aţi putea face o estimare, câte posturi din administraţie sunt oferite de fiecare guvernare pe criterii politice?
E.U.: Trebuie să stabilim şi noi prin lege, cum fac celelalte state europene, cu câţi oameni vine un Guvern la putere şi cu câţi pleacă: de câţi oameni are nevoie un executiv pentru a implementa programul de guvernare. La noi, din ipocrizie lucrurile sunt amestecate.
Aţi făcut o socoteală, cam câţi oameni sunt necesari pentru a pune în practică programul de guvernare?
E.U.: Unele calcule spun că, la instalarea unui nou Guvern, ar fi nevoie de o echipă de circa 2000 de persoane.
Câţi oameni au venit odată cu PDL?
E.U.: Nu foarte mulţi, fiindcă la începutul anului 2009, când ne-am instalat, noi am blocat toate posturile şi nu s-au mai putut face angajări.
Ce face PDL pentru a restrânge această clientelă, evaluată de preşedinte la 30 de mii de oameni?
E.U.: Vă dau un exemplu din minister: le-am cerut firmelor apropiate de PDL, care lucrau cu Compania Naţională de Investiţii, să renunţe la contractele cu ministerul.
Şi au renunţat?
E.U.: Da, dar nu ştim ce ne facem cu firmele PSD.
De unde ştiţi că aceste firme sunt de la PSD?
E.U.: Mă refer la cele care au membri PSD în acţionariatul firmei, fiindcă nu ne putem raporta la cele care au aşa-zişi interpuşi.
E bine să se taie pensiile mai mici de 1000 de lei?
E.U.: Nimeni nu e fericit cu această situaţie. Era greu să punem praguri mai mari de 350 de lei. Ceea ce putem face este să reevaluăm pensiile date abuziv celor care nu au dreptul să le primească.
Înainte de a decide tăierea pensiilor aţi luat în calcul o limită de bani sub care un om nu poate supravieţui?
E.U.: Avem o limită: 350 de lei. Sunt oameni care, până acum doi ani, nu aveau nici 350 de lei. Guvernul Boc a introdus acest ajutor social minim garantat.
Era mai bine să se pună un prag?
E.U.: Era, dar noi nu dispunem de aceşti bani. Dacă nu făceam aceste reduceri, de la 1 ianuarie 2011 nu am mai fi putut plăti pensiile deloc. Tot ceea ce putem face este ca această situaţie să nu dureze mult. Trebuie să acceptăm faptul că nu putem cheltui mai mult decât producem.
Doi ani?
E.U.: Nu, mai puţin.
Cum ar trebui făcută reforma în PDL? Preşedinele a vorbit la Snagov despre epoca post-Băsescu, pe care trebuie să o pregătească partidul.
E.U.: Traian Băsescu este reperul partidului. E singurul care poate să ţină atenţia partidului trei ore, aşa cum s-a întâmplat la Snagov. Preşedintele a cerut PDL să-şi caute alţi lideri.
Cum îi căutaţi pe viitorii lideri?
E.U.: Avem mulţi colegi tineri. Preşedintele ne-a mai spus că partidul trebuie să aibă propria lui viaţă şi să nu se confunde cu guvernarea, mai ales în această perioadă grea. Având în vedere măsurile dure pe care le-a luat Guvernul, e bine ca partidul să nu fie o anexă a Guvernului.
Dacă vreţi să conservaţi imaginea PDL, de ce nu veniţi cu tehnocraţi?
E.U.: S-a discutat şi acest punct de vedere: retragerea PDL de la guvernare. Dar cine ar ierta un partid care fuge la greu? Cred că, dacă vom reuşi, oamenii vor înţelege că, spre deosebire de PSD şi PNL, care stau pe margine şi depun moţiuni fără soluţii, PDL îşi asumă guvernarea, chiar cu acest risc electoral uriaş.
Când vor fi alegerile în PDL?
E.U.: S-au amânat pentru anul viitor.
Traian Băsescu sugerează că Emil Boc ar trebui să rămână la Guvern şi altcineva să conducă partidul? Cum veţi face?
E.U.: A fost o idee repetată la Snagov: la partid să meargă o echipă care să se ocupe de organizarea partidului, de munca în partid.
Cine ar urma să desemneze această echipă?
E.U.: Biroul Politic sau Colegiul Director. Ar trebui să decidem cine sunt cei trei-patru-cinci care îşi asumă în acest moment rolul de a coordona activitatea partidului şi de a da transmite mesaje către alegători.
Aveţi un termen pentru a pune în practică această strategie?
E.U.: Sper că nu încet-foarte încet sau deloc, aşa cum ne-am obişnuit. E o problemă care ar trebui să se rezolve înainte de vacanţa parlamentară. Partidul are un deficit de imagine din cauza măsurilor nepopulare luate, de aceea are urgentă nevoie de o echipă care să se ocupe de gestionarea partidului.
Cum vedeţi lucrurile în viitor: Emil Boc va rămâne la Guvern, iar la partidul îşi găseşte un nou preşedinte?
E.U.: Poate fi şi aşa. Cine este membru al Guvernului nu trebuie să aibă funcţii executive în partid. Eu am anunţat că nu vreau să fiu unul dintre cei patru prim-vicepreşedinţi care ar urma să conducă partidul după alegeri, fiindcă am foarte multă treabă la minister şi nu m-aş putea ocupa serios de ambele.
Vreţi totuşi o funcţie de vicepreşedinte.
E.U.: E o funcţie de reprezentare, nu de execuţie. Avem 20 de vicepreşedinţi şi cred că un ministru poate să ocupe astfel de funcţie. Preşedintele a spus la Snagov că nu trebuie să ţinem ocupate două funcţii: la Guvern şi la partid, pe principiul că, dacă nu iese una, poate iese cealaltă. Fiecare trebuie să aibă rolul lui: unii la conducerea partidului, alţii la guvernare. Recomandările preşedintelui sunt legate de ocazia pe care acesta o are să pună în aplicare reformele despre care a vorbit, acum are un Guvern care-i poate fi partener. Traian Băsescu ne-a spus, încă de data trecută: „nu este obligatoriu să staţi la guvernare, dacă nu vreţi sau nu sunteţi în stare să impuneţi aceste măsuri, nu mă încurcaţi. Mergeţi în opoziţie şi lăsaţi-mă să fac un Guvern capabil să scoată ţara din criză”. „Nu mă încurcaţi”, chiar aşa ne-a spus. Partidul trebuie să înţeleagă că reforma se face, nu se discută.
Traian Băsescu a mai spus la Snagov că Emil Boc ar trebui dublat de purtători de mesaje: trei persoane marcante din partid, care să nu fie miniştri, primari sau parlamentari. Pe cine vedeţi în aceste roluri?
E.U.: Dădea exemplul celor care au venit în partid din societatea civilă. Cred că este foarte util ca aceştia să se implice mai mult: Monica Macovei, Traian Ungureanu, Cristian Preda, Sever Voinescu, Teodor Baconski. Din aceeaşi echipă ar putea face parte şi Valeriu Stoica.
Dintre ei ar urma să fie aleşi purtătorii de mesaj?
E.U.: Sigur că da.
Dacă ar fi să daţi un nume?
E.U.: Sever Voinescu – e în Bucureşti, şi cred că Parlamentul i-ar lăsa destul timp să se ocupe de partid. Dezavantajul celorlalţi e că sunt la Bruxelles, dar şi ei trebuie ţinuţi mai aproape.
Cei care au votat împotriva Guvernului la moţiune vor fi excluşi din PDL?
E.U.: Ar trebui să plece. Sunt unii care au greşit, dar cei care au votat cu ostentaţie împotrivă trebuie să plece: un partid nu stă în genunchi în faţa unui om. Nici nu vă imaginaţi câtă lume a muncit pentru ca Teo Trandafir să ajungă deputat. N-a fost correct ce a făcut.
Imaginea partidului s-ar îmbunătăţi dacă Blaga, Videanu şi Berceanu ar face câţiva paşi înapoi, după ce preşedintele le-a făcut reproşuri?
E.U.: Nu sunt în măsură să vorbesc eu despre imaginea lor.
Preşedintele a cerut din nou partidului să se gândească la epoca post-Băsescu. Ce se întâmplă în partid: sunt bătălii la masa succesorală?
E.U.: N-ar fi neapărat rău să fie aşa, dar nu există o bătălie pentru preluarea puterii în partid. Sunt, probabil, unii care au aspiraţii, dar nu şi le exprimă. La alegerile interne nu s-a înscris nimeni, în afară de Emil Boc, pentru preşedinţia PDL.
Aţi vrea să fiţi preşedintele partidului?
E.U.: E prea devreme pentru mine să candidez acum.
Dar la următoarele alegeri?
E.U.: Până la urmărtoarele alegeri din partid, cine ştie ce se mai întâmplă. Mi-am dorit să fiu membru al Guvernului şi am avut această oportunitate, pentru a dovedi ce pot face concret pentru cetăţeni.
Peste cât timp credeţi că va fi pregătită România pentru un preşedinte femeie?
E.U.: În zece ani ţara ar putea fi pregătită, dar trebuie să apară şi femeia care să intre într-o cursă care se transformă adesea într-un război murdar.
Cât din cariera dvs. i se datorează preşedintelui?
E.U.: Foarte mult, dar cariera multor colegi se datorează preşedintelui. De asemenea, multe femei au fost propulsate de Traian Băsescu: Roberta Anastase, Sulfina Barbu, Anca Boagiu, Monica Macovei.
Există cineva în partid care ar putea prelua rolul lui Traian Băsescu?
E.U.: Nu. Nu putem spera să fim atât de norocoşi să găsim tot în PDL şi imediat încă un Traian Băsescu.
Şi ce faceţi? Aveţi un portret robot al succesorului?
E.U. Încercăm să ne descurcăm fără Traian Băsescu. E nevoie de un om foarte puternic. Partidul e mare, nu a avut timp să se omogenizeze, are mulţi parlamentari aleşi uninominal, mulţi primari şi preşedinţi de consilii judeţene şi e foarte greu să fie puşi să lucreze împreună. Principala calitate va trebui să fie autoritatea, apoi, bineînţeles, să aducă un plus de valoare partidului.
Există altcineva în afară de Blaga şi Videanu care să aibă autoritate în partid?
E.U.: Cea mai mare autoritate în partid trebuie să o aibă preşedintele acestuia.
E doar o ipoteză.
E.U.: Dacă nu ar fi atât de ocupat cu problemele guvernării, Emil Boc sigur s-ar putea îngriji mai mult de partid.
Câte hoteluri mai are soţul dvs.?
E.U.: Două: cel de la Gară şi cel de la Arcul de Triumf. Intenţionează să le vândă.
Şi ce alte afaceri mai are?
E.U.: Când l-am cunoscut în 1997, el era deja un om de afaceri realizat. Azi este tot om de afaceri, dar niciuna dintre afacerile lui nu are legătură cu ce fac eu. I-am cerut soţului meu să nu aibă nicio legătură cu fondurile publice prin firmele în care este acţionar, atât timp cât sunt eu demnitar.
Euroconstruct câştigă tot mai multe contracte pe plan local. Soţul dvs. mai are legătură cu această firmă?
E.U.: Este o poveste de presă, nu are nicio legătură, dar înţeleg că cele mai multe lucrări le-a avut această firmă când Ludovic Orban era ministru.
Mai daţi publicitate televiziunilor private?
E.U.: Am avut un contract pe fonduri europene cu Realitatea TV, dar l-am reziliat pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către firma de publicitate intermediară. Această reziliere a dus, de altfel, la atacurile repetate din partea Realităţii TV în ultima perioadă. Realitatea ar putea pretinde că se preocupă întradevăr de problemele românilor dacă ar organiza dezbateri legate de faptul că statul plăteşte 400 milioane de Euro celor păgubiţi de FNI – Sorin Ovidiu Vântu sau legate de cele 600 milioane de dolari pe care statul nu îi mai poate recupera de la Dinu Patriciu. În total este vorba de aproape un miliard de Euro. Dacă i-am fi avut, nu am mai fi fost nevoiţi să tăiem din pensii şi ajutoare sociale.
Câţi oameni mai trebuie să daţi afară din minister?
E.U.: Eu am făcut reducerile acum două luni: am redus personalul cu 28%, dacă ţinem cont şi de desfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii. De asemenea, am redus cheltuielile pentru bunuri şi servicii cu 37%. Din acest punct de vedere, am implementat deja măsurile de austeritate asumate de Guvern. Urmează cele de sprijinire a economiei.
Câte poşete mai aveţi?
E.U.: Alt mit creat de presă. Nu mai multe şi nu mai scumpe decât ale unor colege din Parlament sau decât ale soţiilor unor politicieni din opoziţie. Dacă subiectul, pe care, de altfel, îl consider neimportant în context politic, ar fi tratat corect de presa care l-a creat, s-ar constata că nu sunt nici mai bogată, şi că nici nu am ţinute mai moderne decât alte femei din politică. Spre deosebire de unele dintre ele, eu am intrat în politică având toate aceste lucruri şi aş putea să explic în orice moment cu ce bani mi le cumpăr.
