Pornografia este accesată, nu şi discutată. Dezbaterile şi informarea pe această temă nu sunt suficient de numeroase în societatea românească.
Constatarea a venit din partea societăţii civile ca urmare a recentei iniţiative legislative privind cenzura pronografiei. Proiectul de lege nu a trecut însă de Comisia pentru Cultură a Senatului fiind „respins, din păcate, nu pentru că era o lege prost gândită şi deci ineficientă, ci din lipsă de cvorum”, crede Oana Zamfirache, unul dintre semnatarii Petiţiei lansate de Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, ca reacţie la propunerea legislativă.
Oana este doctorand la Facultatea de Filosofie din Bucureşti cu o teză de cercetare privind perspective politice, sociale, filosofice şi feministe asupra pornografiei.
Este legitim ca statul să intevină într-o problemă precum cenzura pornografiei?
O.Z.: Personal, nu cred că statul ar trebui să joace rolul unui agent patern care să ne aducă la ordine ori de câte ori doreşte el. Cum sexualitatea şi reprezentările despre ea reprezintă o chestiune deosebit de intimă şi în strânsă legătură cu identitatea de gen, nu consider că statul ar trebui să intervină în acest domeniu al vieţii noastre. Pe de altă parte, dat fiind că pornografia este, pentru foarte mulţi tineri, sursa educaţiei lor sexuale, cred că ar fi mai adecvat şi mai eficient ca statul să-şi îndrepte eforturile înspre educarea tinerilor şi nu să le pedepsească curiozitatea sexuală. Evident, asta dacă există un interes real pentru soarta sexuală a tinerilor şi nu doar tendinţe autoritare deghizate în bune intenţii.
Cine stabileste care este normalitatea sexuală? Cumva majoritatea?
O.Z.: Cred că nu doar statul are un potenţial tiranic, ci şi majoritatea. Sexualitatea, identitatea de gen sunt chestiuni nu doar deosebit de intime, dar şi complexe şi complicate. Nimeni în afara subiectului în cauză nu are dreptul să intervină şi să decidă ce este normal şi ce nu. Sexualitatea normală se întinde până acolo unde conştiinţa, educaţia şi experienţa fiecăruia dintre noi dictează. Singura limită peste care nu se poate trece, sub nici un pretext, este vătămarea celuilalt.
Ce momente istorice au fost relevante în privinţa cenzurii pornografiei?
O.Z.: Producătorii şi consumatorii de pornografie au avut de confruntat mai multe încercări de cenzură: Comisia Meese (a oferit raportul privind pornografia, iniţiat de preşedintele Ronald Reagan şi publicat în 1986 n.r.), Comisia Johnson (iniţiată de preşedintele Lyndon B. Johnson în 1969 pentru studiierea pornografiei n.r.), sau iniţiativele legislative ale feministelor radicale. Toate aceste demersuri au eşuat, în principal pentru că a fost invocată libertatea de exprimare: oricât de abject sau reprobabil din punct de vedere moral ni s-ar putea părea mesajul transmis de pornografie, acesta se bucură de protecţia dreptului la libera exprimare.
În cazul României, de curând a existat acea iniţiativă legislativă care viza combaterea consumului de pornografie. În mare, propunerea încălca drepturi, deschidea calea spre potenţiale abuzuri, nu era reglementată într-un mod pertinent. Din păcate, această propunere legislativă părea întocmită pe genunchi, o reacţie iraţională şi deci ineficientă. A şi fost respinsă, dar nu pentru că deschidea calea spre posibile abuzuri sau pentru că încălca drepturi fundamentale, ci din lipsă de cvorum.
Ce este pornografia?
O.Z.: Când vorbesc despre pornografia mainstream (căci de ea mă ocup, nu de toate tipurile de pornografie existente), am în vedere acele reprezentări având conţinut sexual explicit care îndeplinesc următoarele condiţii: sunt heterosexuale, între adulţi şi consensuale. Dar vreau să atrag atenţia că a oferi o definiţie a pornografiei este un demers dificil, căci este un concept fluid, ale cărui limite şi trăsături esenţiale sunt ele însele controversate.
Ce efecte are pornografia asupra societăţii şi cum pot fi ele „măsurate”?
O.Z.: Depinde pe cine întrebi. În ştiinţele sociale sunt foarte importante asumpţiile de la care se pleacă, paradigma în care se experimentează. Pentru că nu există aproape niciodată o neutralitate axiologică faţă de obiectul de studiu (în cazul nostru pornografia), de cele mai multe ori se „demonstrează” ceea ce oricum făcea parte din setul de credinţe ale cercetătorului. În ce priveşte pornografia, s-au făcut numeroase studii, iar rezultatele sunt nu numai diferite, ci chiar contradictorii.
Spre exemplu?
O.Z.: Există cel puţin trei ipoteze ale studiilor psihologice şi sociale în ce priveşte efectele expunerii la pornografie:
1. efect negativ: Consumatorul de pornografie învaţă roluri sociale agresive pe care le pune în practică atunci când se iveşte ocazia (relaţia s-ar supune principiului pornografia este teoria, violul este practica sau mecanismului de imitaţie monkey see monkey do)
2. efect zero: nu există o relaţie semnificativă între expunerea la pornografie şi agresiunile sexuale
3. efect pozitiv : expunerea la pornografie diminuiază tendinţa spre viol şi spre alte agresiuni sexuale (conform mecanismului catharsis-ului: consumatorul de pornografie îşi descarcă tensiunea sexuală indirect, trăind prin delegare, sau direct prin masturbare).
Cum te poziţionezi tu faţă de aceste teorii?
O.Z.: Cred că suntem îndreptăţiţi să privim cu suspiciune ipoteza unei relaţii cauzale directe, pozitive sau negative, între consumul de pornografie şi violenţele sexuale.
Dacă există un tip de determinare, dacă pornografia are efecte concrete în realitatea socială, relaţia dintre reprezentări şi comportament este una mai complicată decât schema în cauză.
Se vorbeste despre obiectificarea femeii in pornografie.
O.Z.: Indiferent dacă efectele pornografiei asupra consumatorilor săi sunt sau nu demonstrabile ştiinţific, obiectificarea femeilor (şi a bărbaţilor) implicaţi în pornografie este, cred eu, indiscutabilă. Şi acest lucru reiese din simpla inventariere a cuvintelor cheie de pe site-urile porno. În acest spaţiu virtual, trupurile sunt interşanjabile, la îndemână, sunt acolo pentru a fi folosite şi aruncate după consum. Consumatorul alege, ca la piaţă, printre diferite acte sexuale, părţi ale corpului şi trăsături corporale care declanşează dorinţa. Această reificare şi instrumentalizare a corpului nu putea să nu atragă critici, mai ales din partea feministelor. Pornografia mainstream este creată şi consumată în contextul inegalităţii de gen. Chiar dacă şi bărbatul este înstrumentalizat de pornografie, atrage atenţia mai ales reificarea şi intrumentalizarea femeilor: pentru că, în mod tradiţional, ele fac parte dintr-un grup social care este în mod frecvent tratat ca o marfă, ca un instrument şi ca un trofeu.
Ce este femeia în pornografie?
O.Z.: Depinde de tipul de pornografie. Dacă vorbim de pornografia mainstream, În general, femeia este redusă la un obiect sexual căruia îi face plăcere să fie tratată cu dispreţ. Este întotdeuana disponibilă, supusă şi insaţiabilă, şi nu face niciodată pe doamna.
Dar bărbatul?
O.Z.: Bărbatul este redus la o brută sălbatică care îşi procură plăcerea din dominarea şi subjugarea femeii-obiect.
Modul în care „arată” pornografia într-un interval istoric e relevant cu prvire la mentalităţile sociale din acea perioadă. Ce spune pornografia de azi despre societatea noastră?
O.Z.: Dacă vorbim despre societatea românească, se poate spune că românii sunt mari consumatori de pornografie indiferent de statutul social sau nivelul de educaţie. Şi acest lucru reflectă faptul că la nivelul mentalităţilor şi al comportamentelor sexuale, misoginismul este încă foarte pregnant, chiar şi în anul de graţie 2011.
Dar femeile care urmăresc aceeasi pornografie?
O.Z.: De ce consumă femeile această pornografie este o întrebare la care mă tot gândesc şi pentru care n-am gasit încă un răspuns satisfăcător.
Ce le-ai răspunde celor care te acuză de frivolitate fiindcă studiezi fenomenul pornografiei?
O.Z.: Ce pot să răspund decât că frivolitatea, ca şi frumuseţea, stă în ochiul privitorului.
Cu ce reacţii din partea oamenilor te confrunţi in acest sens?
O.Z.: Am parte de tot felul de reacţii. Dar în general încerc să nu mă las influenţată de reacţiile negative şi să-mi aduc aminte de ce fac ceea ce fac. Respectiv dorinţa de a-i convinge pe ceilalţi că e preferabil să facă dragoste şi nu pornografie.
Soluţii recomandate de Centrul de Cercetare în Etică Aplicată:
„Dacă senatorii îşi doresc cu adevărat să prevină pornografia, vor afla că există programe care pot fi instalate gratuit (şi opţiuni în navigatoarele web) pentru a restrânge accesul minorilor. Totodată vor putea invita experţi şi cercetători din mediul academic românesc şi european într-o dezbatere privind evaluarea morală şi psihologică a pornografiei, experţi care nu susţin o ideologie anume. Dar, cel mai important, vor încerca să reorienteze legea spre educarea publicului, nu spre considerarea cetăţenilor ca virtuali infractori. Paternalismul senatorilor din Comisia de Cultură ne îngrijoareză deoarece el ni se pare semnul faptului că şi după 20 de ani de exerciţiu democratic sindromul „conducătorului” care ne „ordonează” viaţa privată nu a dispărut”, e scris în raportul CCEA
CV Oana Zamfirache
Studii:
2001 – 2005: Facultatea de Filosofie, Bucureşti
2005 – 2007: studii masterale în cadrul Universităţii din Paris şi a Facultăţii de Filosofie din Bucureşti
2009 – prezent: doctorand în filosofie, Facultatea de Filosofie, Bucureşti
