Fostul premier moldovean Iurie Leancă, 52 de ani, președintele Partidului Popular European din Moldova, critică partidele de dreapta care, în 2015, au blocat relațiile cu UE și FMI. Leancă explică, spre exemplu, că R. Moldova continuă să subvenționeze regimul separatist din Transnistria cumpărând energie de acolo, în loc să facă interconectarea cu România: energia ar fi cu 40 la sută mai ieftină peste Prut dacă ar fi cumpărată de la români, argumentează fostul premier. Iurie Leancă nu crede în buna-credință a liderilor Alianței pentru Integrare Europeană 3 (AIE 3) și spune că unii dintre ei “întruchipează alte valori decât mersul spre UE, cel puțin așa rezultă din acțiunile lor”.
Din Alianță fac parte PLDM (Partidul Liberal Democrat din Moldova), PDM (Partidul Democrat din Moldova) și PL (Partidul Liberal). Leancă, fost șef al Guvernului moldovean în perioada 2013-2014, consideră că liderii celor trei partide nu vor cu adevărat reforme, mai ales în domeniul justiției, iar noul premier, Valeriu Streleț, nu dă semne că va readuce țara pe orbita europeană:
“E ușor să spui să treacă DNA Prutul, dar e mai complicat să vrei să faci ce face DNA. Experți europeni avem încă din 2014, dar e nevoie de mai mult decât atât, de o misiune care să pună presiune pe Guvern pentru a lăsa justiția independentă”. Leancă nu știe exact “cât de puternice, eficiente și ramificate” sunt grupările pro-KGB sau pro-ruse din servicii, dar este de părere că dacă “în societate există diverse sentimente, pro-rusești, pro-occidentale sau filo-române, logic vorbind, nici serviciile, care reprezintă societatea, nu sunt imune la astfel de sentimente”.
Ce așteptați de la noul Guvern condus de Valeriu Streleț?
I.L.: Deocamdată constat că Guvernul a început cu stângul, dacă ne uităm la felul în care a fost negociat acordul de coaliție: în loc să se desemneze pentru început un candidat pentru funcția de prim-ministru și după aceea acest candidat să joace rolul cel mai important, de elaborare a programului de guvernare, s-a procedat exact invers, ceea ce mă face să cred că vom face aceeași greșeală. În Republica Moldova, Guvernul nu este organul decident, ci doar instituția care-și asumă responsabilitatea pentru decizii luate la partide, la consiliul alianței, într-o manieră mai obscură, mai puțin transparentă. Nu facem decât să demonstrăm că orice sistem politic care și-a demonstrat viabilitatea îl aplicăm într-un stil tipic moldovenesc. În loc să-i punem pe liderii de partid în Guvern să-și asume responsabilitatea, să se știe exact cine decide în această țară, totul se face exact ca înainte. De aceea am anumite dubii și reticențe că noua guvernare va avansa. Pot constata cu tristețe că rânza din acești politicieni a fost prea mare și nici nu au vrut să ne atragă și pe noi, cei trei deputați din Partidul Popular Moldovenesc, în acest exercițiu de elaborare a programului de guvernare și să ne folosească experiența, expertiza și relațiile noastre din afara R.Moldova. În loc să fie 52 de voturi, pentru guvernul Alianței, ar fi putut să fie 55.
De ce liderii celor trei partide, PLDM, PDM și PL nu vor să intre în Guvern?
I.L.: Fuga de responsabilitate: e mai simplu să dai vina pe altcineva, e mai simplu de a lua decizii și a influența actul guvernamental fără să-ți asumi riscul stabilității. Speram că după alegerile din toamna trecută ceva se va schimba.
În ce condiții ați susține Alianța pentru Integrare Europeană?
I.L.: Înainte de votul din Parlament am comunicat cetățenilor că vom juca rolul opoziției pro-europene, pro-reforme, pentru a nu lăsa opoziția doar la cheremul forțelor revanșarde și nostalgice. Vom susține tot ce va fi în favoarea Republicii Moldova și a cetățenilor săi, consolidării parcursului european suspendat acum și vom sancționa tot ceea ce este în interesul unor grupuri politice cu vederi meschine. Tendința care există, și prin care numărul deputaților PPM va crește, ne va permite să avem o poziție din ce în ce mai puternică. Îmi doresc să putem ajuta mersul R. Moldova spre UE, dar prioritatea este modernizarea elitei noastre politice.
Maia Sandu a fost nominalizată de PLDM pentru funcția de premier, dar același partid a retras-o foarte repede, de parcă nu doar celelalte partide n-ar fi dorit-o, ci chiar liberal-democrații nu erau confortabili cu ea. Care a fost jocul?
I.L.: Analizez această situație prin prisma propriei mele experiențe. Cred că atunci când PLDM a desemnat-o pe Maia Sandu, nu a făcut-o din toată inima. Am trecut și eu prin această experiență. A fost o tentativă într-adevăr foarte firavă, doar pentru a crea unele impresii.
Adică PLDM a vrut să-și spele imaginea.
I.L.: Da, așa a fost. A încercat să-și spele imaginea cu cineva văzut ca fiind anti-sistem, în ideea că sistemul din R. Moldova este foarte perimat, infestat de molima corupției și care are nevoie de o lovitură puternică pentru a se schimba. Doar cineva care vine de pe poziția anti-sistem ar fi putut avea unele succese. Eu n-am crezut nici o clipă că liderii PLDM sunt sincer motivați să o vadă pe Maia Sandu în această funcție.
A fost o surpriză pentru dvs. că Mihai Ghimpu, liderul liberalilor, văzut până acum și el ca un opozant anti-sistem, a făcut un pas înapoi față de propriul program reformist, respingând-o cu brutalitate pe Maia Sandu?
I.L.: Nici nu știu ce să mai spun despre acel interviu în care dl Ghimpu a fost atât de brutal, cum spuneți și dvs. M-a mirat și nu prea. Discursul din politica moldovenească deseori este misogin și analfabet.
Puteți să mai spuneți că partidele așa-zis pro-europene se mai îndreaptă spre Vest?
I.L.: Cu experiența guvernării anterioare, guvernul minoritar al lui Chiril Gaburici, când s-a spus că se implementează reforme și se merge spre UE și ne-am ales în schimb cu înghețarea relațiilor cu Bruxelles-ul, cu o suspendare totală în raport cu FMI și am revenit la situația din 2009 și la o formulă de autoizolare pe plan regional. Între timp nu s-au schimbat absolut de loc protagoniștii: președintele PLDM, Vlad Filat, Marian Lupu, liderul PDM, și s-a mai adăugat Mihai Ghimpu de la PL, să vedem dacă acesta vrea să schimbe ceva. Pe de altă parte, eu cred că mulți din guvernul trecut și actual au înțeles că pentru R. Moldova nu există alternativă la integrarea europeană. Totuși, unii dintre liderii Alianței pentru Integrare Europeană întruchipează alte valori decât mersul spre UE, cel puțin așa rezultă din acțiunile lor.
La cine vă referiți când spuneți că “unii din liderii AIE3 întruchipează alte valori, decât cele europene?
I.L.: La lideri. Cel puțin la unii. Nu am găsit răspunsuri în acest sens nici de la noul premier Valeriu Streleț, nici măcar în ceea ce privește situația din sistemul bancar, după patru luni de la prezentarea Raportului Kroll (despre “Furtul Secolului” și dispariția unui miliard de dolari din sistemul bancar moldovean). Noul premier nu a spus nici ce va face cu propunerea pe care am făcut-o anul trecut privind aducerea unei misiuni pe Justiție compuse din câteva zeci de procurori și judecători din statele vestice și a unui înalt reprezentant al UE care să ajute la reformarea reală a acestui domeniu. E ușor să spui să treacă DNA Prutul, dar e mai complicat să vrei să faci ce face DNA și să scoți imixtiunea politicului din sistemul judiciar. Fără o misiune puternică a UE, noi nu vom putea schimba sistemul. Experți europeni avem încă din 2014, dar e nevoie de mai mult decât atât, de o misiune care să pună presiune pe guvern pentru a lăsa justiția independentă.
În neînțelegerile dintre partidele pro-europene credeți că este vorba doar despre un război al orgoliilor sau în subteran există și altfel de jocuri care se fac împotriva intereselor R. Moldova?
I.L.: La unii este vorba despre orgolii foarte puternice. Nu știu dacă la București știți ce înseamnă rânza moldoveanului. Când spunem că rânza e mare, înseamnă că suntem invidioși, geloși, orgolioși. Sunt convins că există în plus și anumite interese de grup, iar rezistența de a schimba ceva e foarte mare: fără presiuni puternice din afară nimic nu se va putea face.
Există senzația că România s-a retras întrucâtva din susținerea pe care o acorda R. Moldova. E doar o senzație?
I.L.: Nu doar România s-a retras, ci UE peransamblu. Sunt mândru că în 2013 am reușit să imprimăm împreună cu guvernul român și cu premierul Victor Ponta o intensitate fără precedent relației dintre București și Chișinău. În ultima vreme, la Chișinău nu a existat un interlocutor nici pentru România, nici pentru Bruxelles, nici pentru Berlin. Nu s-a mai făcut nimic, spre exemplu, în domeniul interconectării, deși, dacă am avea interconectarea pentru energie electrică, aceasta ar putea fi cu 40 la sută mai ieftină decât ce cumpărăm noi din Transnistria: pe de o parte, sunt tarife mult mai mari și, pe de altă parte subvenționăm un regim separatist. Cred că sprijinul României și al UE în general trebuie să existe, dar doar condiționat, altfel se irosesc banii fără să se schimbe nimic.
Dorin Chirtoacă, primarul Chișinăului, spunea zilele acestea că Moscova stă la pândă și, dacă se vor face greșeli la Chișinău, R. Moldova ar putea fi preluată la fel cum s-a întâmplat cu regiunile Lugansk, Donețk sau Crimeea. Sunteți de acord cu această analiză?
I.L.: Foarte des, noi aici, la Chișinău, căutăm vinovați în afară pentru ceea ce se întâmplă în R. Moldova. Nu explic acțiunile altor țări și nici nu le justific, dar nici nu voi pune responsabilitatea doar pe acestea. Pentru existența corupției și înrădăcinarea ei atât de puternică și care ne face pe noi atât de vulnerabili, inclusiv pentru eventualele presiuni din afară, nu e responsabilă Moscova sau o altă capitală. În sistemul nostru, noi suntem de vină. Este incorect să căutăm mâna Moscovei în tot ceea ce se întâmplă rău, cum fac cei de dreapta, sau mâna Washingtonului și a Bucureștiului, cum fac cei de stânga. În primul rând, noi sunt responsabili că nu funcționează economia, că nu merg bine instituțiile, că pensiile și salariile sunt mici, că justiția nu merge bine, iar cetățeanul nu are încredere în instituțiile statului. Pe acest fond, când clovnii transformați în politicieni au un astfel de discurs, el prinde foarte bine la populația pauperizată.
Unele presiuni ale Moscovei totuși există, cum arată?
I.L.: În afara celor tradiționale, legate de conflictul transnistrean, alte presiuni dinspre Rusia nu sunt. Chiar și sancțiunile Moscovei împotriva produselor moldovenești au fost mult mai dure anul trecut decât în 2015 și totuși am avut creștere economică și creșteri salariale, plus investiții. În acest an, nu am văzut nici un element de presiune din partea Rusiei, dar cu toate acestea lucrurile au degenerat. Eu nu neg complexitatea problemelor regionale, dar faptul că suntem atât de corupți ne face să fim victime pentru anumite presiuni din afară.
Din cercetări sociologice recente rezultă că numărul moldovenilor care preferă Uniunea Euroasiatică este mai mare decât al celor care preferă UE. E posibil în viitor un balans spre Est, sub pretextul presiunii publice?
I.L.: Toate aceste sondaje sunt incorecte, dacă judecăm după alegerile generale de anul trecut, dar și după cele locale, care nu sunt la fel de relevante rezultă că pro-europenii sunt mai mulți decât ceilalți. Eu cred că moldovenii sunt profund europeni, doar că nu am reușit să demonstrăm că europenizarea înseamnă mai puțină corupție, mai mulți bani în familie. De aceea am creat un nou partid pentru a relansa încrederea cetățeanului în proiectul european, fiindcă prin tot ceea ce fac partidele aflate la putere erodează încrederea în valorile UE, pentru că una zic și alta fac.
Ca prim-ministru, ați aflat mai multe despre felul în care funcționează serviciile secrete în R.Moldova. În diferite studii se spune că în toate statele foste sovietice au rămas anumite sechele și facțiuni “pro-KGB”, pro-ruse. Cât de puternice sunt acestea în R. Moldova?
I.L.: Eu nu știu cât de puternice, eficiente și ramificate sunt aceste grupări pro-KGB. Avem partide politice care sun finanțate de acolo, mă refer la socialiști, la Renato Usatîi. La noi totul se face mai transparent, într-un fel toată lumea prezumă că aceștia sunt finanțați din Rusia. Sigur că există un interes foarte mare de a schimba cursul politicii externe al R. Moldova și noi oferim suficiente argumente. Iată, până în 2014 ne mișcam spre UE, iar acum am revenit la situația din 2009, de țară tampon, aflată în incertitudine și confuzie, victimă pentru forțele revanșarde din afară și din interior.
Deci, din ce spuneți, în serviciile secrete moldovenești există astfel de grupări pro-rusești, “pro-KGB”.
I.L.: În societate există diverse sentimente, pro-rusești, pro-occidentale sau filo-române. Logic vorbind, nici serviciile, care reprezintă societatea, nu sunt imune la astfel de sentimente. Important este ca aceste simpatii pe care le pot avea unii angajați să nu se transforme în acte de trădare, dar câtă vreme nu am văzut pe nimeni băgat la închisoare pentru așa ceva nu pot afirma acest lucru.
