Sintagma de „siguranta nationala”, ascunde secretizarea unor dosare – Unii au ajuns sa se mandreasca cu faptul ca au facut parte din Securitate – Cei „spalati” de fostul Colegiu… – Suntem singura tara din fostul lagar comunist care nu a deconspirat nici un ofiter acoperit – Legea 187 nu are elemente de pedepsire a apropiatilor Securitatii, arata numai adevarul despre perioada comunista – Nu exista nici un dosar al lui Ion Iliescu – De la 9.000 de dosare la peste 1.600.000! – Cum vor reactiona parlamentarii cand vor incepe sa apara „deconspiratii”? – In cazul Dominic, surprizele nu sunt excluse – S-ar putea sa apara decizii privind si oameni din mass-media.
Scurt CV: Arestat in 1949 si condamnat ca detinut politic. Eliberat in 1953 cu domiciliu obligatoriu si apoi rearestat si condamnat la 23 de ani de munca silnica. Eliberat prin decretele de gratiere a detinutilor politici din 1964. Presedintele AFDPR, membru in CPUN. Senator in perioada 1992-2000, initiator al Legii deconspirarii Securitatii, devenita Legea Ticu si votata de Parlament abia in 1999, publicata in 7.XII.1999 in Monitorul Oficial cu titlul "Legea 187 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica”.
„A venit vremea
adevarului”
– Imi puteti defini pe scurt ce a fost Securitatea?
– Pentru mine si pentru orice om cu putere de discernamant, Securitatea n-a fost altceva decat aparatul odios de opresiune al Partidului Comunist Roman. In intregul sau, Securitatea a fost opresiva. Existenta Legii 187 nu presupune insa ca se urmareste decapitarea celor care au facut "pactul cu diavolul” si au fost ofiteri sau informatori, ci numai ca a venit vremea adevarului si pentru a se da jos mastile purtate pana acum.
– Dan Voiculescu declara recent ca "toti romanii au colaborat cu Securitatea”, cerandu-si scuze apoi ca nu a formulat bine aceasta afirmatie…
– Am primit telefoane de la oameni care vroiau sa stie cum pot proceda pentru a-l da in judecata pentru aceasta afirmatie. Sunt romani care si-au aparat demnitatea, cu preturi grele, neacceptand sa devina informatori. Au fost urmariti, arestati, dati afara din serviciu, familiile lor au avut de suferit.
– CNSAS a dat insa, "certificate de buna purtare” unora, ca n-au colaborat cu Securitatea, ca politie politica, de pilda si lui Dan Voiculescu. Acum insa, CNSAS vine si ne arata noi dosare, ce dovedesc contrariul. De ce aceasta situatie?
– E foarte simplu. Cand din doua milioane de dosare, SRI a predat CNSAS doar noua mii din aceasta "zestre”, ce raspuns se putea da unor cereri? Astazi avem alte baze de date (circa 1.600.000 dosare). Asa se face ca apar indivizi care au putut fi o buna bucata de timp urmariti, ca apoi sa cedeze si sa devina informatori. A fost si o rea intentie din partea celor care au condus la acea vreme CNSAS. Este clar ca s-au luat la inceput in consideratie doar datele gasite in cele noua mii de dosare si s-au eliberat adeverinte de „buna purtare” solicitantilor (ca nu au facut politie politica!).
– Poate fi influentat politic acest Colegiu cand membrii sai sunt desemnati de algoritmul politic?
– Sunt momente cand am incredere ca toti membrii Colegiului vor actiona respectand menirea si raspunderea noastra nu numai fata de lege, ci si fata de contributia institutiei noastre la asanarea morala a societatii, care nu se poate realiza fara cunoasterea adevarului. De fapt, suntem ca si un complet de judecatori, care are in fata probatorii in baza carora trebuie sa pro-nunte sentinte drepte, neinfluentate de nimeni si de nimic. Asa se intampla in general cand avem in fata dosarele acelei categorii pe care eu am denumit-o "plevusca”. Am avut insa pana acum de judecat numai doua cazuri majore, cand unii membri ai Colegiului n-au mai functionat asa cum au facut-o cu "plevusca”. Sa fi actionat altfel decat noi ceilalti, din teama sau ca urmare a unor indicatii de partid?! Aceasta-i intrebarea! Oricum insa pot afirma, bazandu-ma pe date si cele ce-mi spun acei minunati tineri care duc greul in CNSAS, ca totusi ceva s-a schimbat in bine, in activitatea noului Colegiu. Ramane de vazut cum vom raspunde in fata zecilor de cazuri grele sau a celor "spalati” de fostul Colegiu. In ceea ce ma priveste am facut tot ce depinde de mine pentru ca acest Colegiu sa functioneze eficient si drept. Nu sunt omul care sa nu stie sa lucreze in echipa si nici care sa poarte ranchiuna cuiva. Am dovedit-o in cei opt ani de activitate parlamentara. Am trecut peste multe, chiar peste doua scene recente cu tipete si insulte. Dar nu voi trece peste momentul in care voi constata ca noul Colegiu ar actiona in grup majoritar pentru blocarea adeva-rului. Pentru ca sunt prea multi oameni in aceasta tara care au incredere in prezenta mea aici si nu vreau sa le insel asteptarile si mai ales pentru ca eu sunt, inainte de toate, un om care nu asculta decat de propria-i constiinta. Repet ceea ce am mai spus: nu sunt legat de scaunul pe care il ocup si daca lucrurile in CNSAS vor decurge altfel decat trebuie, imi voi da demisia. Stiu ca cel putin unul dintre membrii de baza ai Colegiului imi va urma gestul.
– Dvs. vorbeati de modelul pe care il practica institutia asemanatoare CNSAS din Germania. Cum a functionat acea institutie?
– Da, eu consider ca acest model este cel mai curat si mai eficient, atat in ceea ce priveste pronuntarea verdictelor rezultate din studierea arhivelor STASI, cat si al comunicarii publice. Concret, nemtii nu au un Colegiu, ci un fel de directorat, care nu face altceva decat sa preia deciziile directiilor de investigatii si sa le faca publice.
– Cum se explica totusi disparitia unor dosare ale unor personalitati publice importante din viata politica, despre care se stie ca au avut activitati publice si inainte de 1989? De ce sunt unele dosare mutilate? Cine a ars unele dosare si a ramas doar lista celor care le-au detinut, ca informatori, colaboratori etc?
– Sunt prea multe si prea complicate intrebarile dvs. In toata aceasta perioada a tergiversarilor, Securitatea era prezenta prin oamenii sai, de la varf pana la cel mai mic nivel. SRI nu a facut decat sa perieze, sa ia la mana toate dosarele. Spre exemplu, este imposibil pentru cineva sa conceapa ca Ion Iliescu nu a avut dosar. Nu exista insa nici un dosar al lui Ion Iliescu. Dar ma opresc aici cu nominalizarile.
– In ce sens, cu ce scop a "periat” SRI sau alte servicii, dosarele Securitatii?
– Se incearca sa se scrie o istorie in care Securitatea sa fie prezentata ca a aparat Romania, ca a fost umana s.a.m.d. De aceea, tot ce era odios si criminal trebuia scos din dosare. Dupa cum s-a urmarit sa fie aparati anumiti indivizi de faptele si faradelegile din biografiile lor.
– De la noua mii de dosare, acum de cate dosare dispune CNSAS?
– In jur de un milion sase sute. Dupa datele mele, mai sunt cateva sute de mii de dosare care n-au fost predate de SRI. Prin desecretizare, in ultima luna de zile s-au mai predat insa in jur de 50.000 de dosare.
– De unde aveti dvs. aceasta statistica a numarului de dosare pe care le mai detin arhivele fostei Securitati?
– Va spun un lucru care o sa para ciudat, si anume ca ar trebui sa multumesc lui Virgil Magureanu si mai ales acelui colonel Corondan, transformat peste noapte in agent KGB. Cand nu exista Comisia SRI si de abuzuri eu, prin adresa oficiala, m-am adresat directorului SRI de atunci, Virgil Magureanu, solicitand un raspuns oficial. Mi s-a comunicat ca, dupa inventarierea faptica, nu scriptica a arhivelor Securitatii, care a durat aproape un an de zile, rezulta urmatoarea situatie, si mi-au transmis prin adresa oficiala un document complet, pe fonduri arhivistice si situatii diferite.
SRI si SIE se despart greu de dosare
– Ce probleme mai sunt pentru a desfasura in bune conditii activitatea si legea sa fie, in sfarsit, aplicata?
– Referitor la predarea arhivelor, asa cum se stie, este meritul presedintelui Basescu de a fi adus "Serviciile” in fata CSAT-ului, spre a le obliga sa respecte legea. Pentru ca pana acum nu se cunoaste un alt caz in care o lege sa fie nu numai nerespectata, dar chiar sfidata, cum a fost Legea 187/1999. Cifric exprimat, aceasta inseamna ca, daca pana in 2005 (deci in 5 ani) "Serviciile” nu predasera decat 9.000 de dosare, astazi in gestiunea CNSAS au intrat aproape 1.700.000 dosare. Si asta nu e tot, intrucat a descarca la gramada camioane de arhiva poate insemna o alta metoda de blocare a activitatii CNSAS. Ori meritul guvernului care a emis acea Ordonanta la Legea 187/1999, conjugat cu interventia presedintelui si staruinta Colegiului au condus, in sfarsit, la inceperea predarii cartotecilor, a evidentelor automatizate, a microfilmelor. Serviciile, ma refer in special la SRI si SIE, se despart insa greu de aceasta zestre. In ceea ce ma priveste, eu cred, bazandu-ma pe documente, ca SRI nu detine ca secretizate (sau altfel) numai 2 – 300.000 de dosare, ci cel putin 4 – 500.000. Dupa cum stiu ca in afara cartotecii generale exista si alt gen de cartoteci (ale informatorilor, ale colaboratorilor etc.). Astazi insa CNSAS se afla intr-o situatie grava, impunandu-se cu maximum de urgenta rezolvarea problemei unui sediu corespunzator (cel actual fiind neincapator si scump) si marirea numarului de salariati, cu cel putin 150 oameni. In Germania lucreaza 3.000 de salariati, la noi 180!
– CNSAS are acum un amplu material documentar si mai mult de lucru prin arhiva primita. Vor continua dezvaluirile despre colaboratorii Securitatii?
– Ma framanta intrebarea daca societatea noastra, mass-media, Parlamentul sunt pregatite sa primeasca intreg adevarul despre anumiti oameni politici, parlamentari sau mari afaceristi atunci cand numarul acestora ar deveni mai mare? Spun asta intrucat am vizionat recent cateva emisiuni la posturi tv de prestigiu, in care cativa dintre realizatori, fie ca nu erau de acord sa se continue cu aceste deconspirari ale CNSAS, fie ca ironizau pana la insulta pe tinerii truditori din lumea investigatorilor si arhivarilor institutiei noastre, in aflarea adevarului despre cei care ocupa functii si raspunderi. Dupa cum nu stim cum vor reactiona parlamentarii nostri in situatia in care CNSAS va respecta legea, inclusiv Ordonanta si vor incepe sa apara "deconspiratii”, eventual si unii dintre cei "spalati”?! Exista asa cum se stie opinia unora care staruie sa „nu mai criticam comunismul”, sa nu deschidem „cutia Pandorei”, sa nu dezgropam trecutul etc.
– Cutia „Pandorei” e deschisa. In „romanul "Felix si Otilia"” se pare ca a mai aparut un personaj, Dominic. Exista el printre membrii Consiliului CNSAS?
– Este foarte greu sa raspund la o astfel de intrebare. Sunt intr-o masura convins ca avocatul Andon nu e… Vadim. Nu cred ca se lansa in asemenea acuze daca nu detine o acoperire cat de cat certa. Ar trebui sa-i multumesc ca a avut bunul simt, curajul sa precizeze ca eu nu sunt implicat, nu am nici o legatura cu acest Dominic. Colegiul a adresat o scrisoare domnului Andon, cum precizeaza legea, sa predea documentele ce le detine, in virtutea carora a lansat acuza.
– Dar CNSAS a precizat ca nu
l-a gasit pe Dominic decat la Piatra-Neamt si…
– Este o afirmatie fara valoare pentru ca aceleasi nume conspi-rative date de securisti se puteau repeta de „n” ori. E drept, noi in arhiva n-am descoperit decat pe cei doi Dominic citati. Membrii Consiliului au fost verificati in baza de date pe care o detinem si nici unul din ei nu apare, dar nu putem exclude ca… anumiti ofiteri de securitate sa detina niste documente din dosarele pe care le-au „pastorit” inainte. Surprizele nu sunt excluse.
– Dupa confirmarea ca Dan Voiculescu a facut „politie politica” au aparut acuzele cu existenta lui Dominic, a venit la Consiliu si fostul presedinte Emil Constantinescu, sustinator al acuzelor lui Mugur Ciuvica aduse presedintelui Traian Basescu. Amintesc doar ca Mugur Ciuvica, presedinte al Grupului de Investigatii Politice, a recunoscut ca asociata sa are legatura sau a avut si cu familia Voiculescu. Ciudata coincidenta…
– Ma puneti intr-o situatie mai dificila. Cred ca este pur si simplu o coincidenta. Scrisoarea lui Emil Constantinescu este in lucru de cel putin doua luni de zile, iar cazul Voiculescu a aparut ca urmare a Ordonantei care ne obliga sa verifi-cam absolut toate persoanele care detin functii publice: parlamentari, procurori, magistrati, ministri etc. Pentru a-i raspunde domnului Emil Constantinescu la sesizare, presedintele CNSAS a facut interventii scrise la „Servicii”, nu verbale. Acestea au raspuns ca nu sunt in posesia nici unui document privindu-l pe presedintele Traian Basescu. Acum, fostul presedinte a mai lasat niste adrese ce vor intra in lucru. Am datoria insa sa spun, indiferent la ce concluzii se va ajunge cu studierea sesizarii, ca atunci cand era presedintele tarii,
l-am rugat pe dl Emil Constantinescu sa-si cheme sefii de servicii, sa apara pe ecranele televizoarelor si sa declare ca vor fi predate CNSAS arhivele fostei Securitati si logistica din dotare. Nu s-a intamplat insa asa ceva, nu si-a afirmat un punct de vedere ferm. Iata insa ca a venit ca presedinte Traian Basescu – nu stiu cum o fi, si cine o fi el – care a facut in sase luni de zile ca de la 9.000 de dosare sa avem de la arhiva 1.600.000 de dosare. Nu inseamna ca vreau sa apar pe cineva. Constat insa un fapt, stiut de toata lumea. Asa cum am stat cinci ani, putem sa mai stam cinci, dar e meritul lui Basescu in rezolvarea situatiei. El a pus doar legea in aplicare, a cerut sa fie respectata. Am avut o intalnire acum cateva zile cu presedintele in cadrul acelei comisii prezidentiale pentru condamnarea comunismului condusa de Tismaneanu si l-am intrebat din nou cum e cu rapoartele sale si Securitatea. A raspuns din nou: „V-am cerut sa ma verificati si va rog sa va faceti datoria!”. In legatura cu Tariceanu CNSAS a dat verdictul, urmeaza acum Basescu, procedand asa cum ne obliga legea. Personal nu cred ca se vor gasi documente care sa-l acuze. Dar repet, asta nu inseamna ca eu stiu ce a facut presedintele, noi nu putem discuta decat pe probatoriu.
– CNSAS studiaza, evident, si alte dosare din acele 1.600.000 primite, va ajunge la niste concluzii, le va face publice. Concluziile vizeaza si personalitati din mass-media?
– De ce n-ar fi implicata si mass-media?! Ati vazut cazul scriitorului Uricariu. CNSAS a castigat prin hotarare definitiva si irevocabila procesul intentat de scriitor. S-ar putea sa apara, foarte curand, si decizii privind oameni din mass-media, formatori de opinie. Nimeni nu e scutit de aratarea adevarului.
– Dupa atatia ani de lupta pentru scoaterea adevarului la suprafata privind Securitatea, ce satisfactii aveti astazi?
– Dupa ce ani de zile SRI a refuzat sa discute despre cartoteci si evidente computerizate, astazi a inceput sa predea aceste instrumente esentiale in munca Directiilor noastre de Arhiva, Investigatii etc. Mi-a dat multa speranta reactia tinerilor salariati de la CNSAS, care intr-un gest unic au iesit in fata institutiei spre a-si demonstra solidaritatea cu lupta mea. M-a impresionat scrisoarea recenta a grupului tehnico-ingineresc de la santierul pe care l-am condus in Vrancea, ca semn de solidarizare cu mine, revoltati de calomniile regizate la OTV si in anumite reviste. M-a mai bucurat articolul tanarului scriitor Caius Dragomir aparut de curand. Si… cam atat.
„Securistul bun” si „securistul rau”
– Toti sunt lezati de aceasta lege si incearca a ne lamuri ca a existat o Securitate buna si una rea, confuzie indusa si de precizarea din titulatura de "politie politica”…?
– Aceasta precizare de "politie politica” a fost unul dintre motivele pentru care mi-am retras paternitatea asupra Legii in sedinta comuna a celor doua Camere ale Parlamentului. Primul motiv fiind acela al nepredarii arhivelor fostei Securitati, cu spatiile si logistica din dosare. In timp s-a dovedit cata dreptate am avut, intrucat au trecut de la promulgarea legii 6 ani, SRI nepredand decat 9000 de dosare din cele aproximativ 2 milioane. Apoi, a mai fost si sintagma de "siguranta nationala”, ce ascunde secretizarea unor dosare, ca si cum ar exista dosare ale Securitatii care ar aduce atingere "sigurantei nationale” de astazi. S-a dovedit recent in cazul Voiculescu ca au fost secretizate niste dosare care nu aveau nici in clin, nici in maneca cu siguranta nationala. A fost folosita aceasta sintagma ca sa se protejeze numele unor oameni. Si apropo de "securitate buna” si "rea”: am avut "sansa” sa fiu anchetat ani de zile de Securitate. Dupa ce te torturau si constatau totusi ca nu te pot transforma intr-o unealta de lucru a lor – sa raspunzi si sa semnezi ce vroiau ei – deci, ca nu te pot infrange, aplicau apoi sistemul securistului bun. Astazi erai torturat, iar a doua zi erai tarat intr-un birou de ancheta, unde aparea un ofiter de securitate care incepea sa te compatimeasca, sa-ti ofere tigari, biscuiti etc. Multi oameni au cazut in aceasta capcana, pentru ca sufletul omului in asemenea momente dramatice este sensibil la orice vorba blanda, incat nu realizeaza in fata carui scenariu se afla. E un scenariu aceasta inducere a existentei "securistului bun” si "securistului rau”. Securistii, indiferent ca erau ofiteri sau uneltele lor (informatori) au facut parte din tagma opresorilor. Spun asta subliniind ca legea nu-si propune decat sa se arate celor de astazi, si in special tinerilor, cine sunt cei care au lucrat cu Securitatea. Am spus mereu ca aceasta lege nu are nici un caracter vindicativ si nici restrictional. S-a aratat, spre exemplu, ca Merce si altii, au fost securisti, au candidat si au fost alesi in Parlamentul Romaniei. Mai este nevoie de alta dovada ca Legea nu restrictioneaza si nu afecteaza prin nimic drepturile lor? De altfel, unii dintre ei au ajuns acum sa se mandreasca, cu faptul ca au facut parte din Securitate si isi permit ei sa ne judece si sa ne calomnieze martirii?! De ce ii deranjeaza cand li se fac publice numele?!
„Anticomunismul a devenit o marfa pe care unii o vand la preturi ridicate”
– Daca Legea 187 nu are prevederi de sanctionare, de ce oamenii politici si de afaceri, deconspirati ca au colaborat cu Securitatea, fac totusi un intreg scandal si se tot dezvinovatesc?
– Cei mai multi dintre acesti oameni, pe langa ca sunt oameni politici ne mai dau si lectii de moralitate. Anticomunismul pentru unii dintre ei a devenit o marfa, pe care o vand la preturi ridicate. Incearca sa insele buna-credinta a celor care ii voteaza. Cand se arata ca au fost informatori sau ofiteri acoperiti se revolta. Stiti ca suntem singura tara din fostul lagar comunist care nu a deconspirat, pana acum, nici un singur ofiter acoperit? Au fost cateva sute, daca nu cateva mii de ofiteri acoperiti. De ce nu se pot face publice numele lor? Pentru ca urmele au fost atat de bine sterse incat nu se gaseste nici un fel de document accesibil noua. Nu am reusit, cand eram presedintele Comisiei de abuzuri a Senatului, nici macar pe cai ocolite sa descopar ceva. Repet, Legea 187 nu are elemente vindicative, de pedepsire a apropiatilor Securitatii, arata numai adevarul despre perioada comunista, ne obliga sa ne scoatem mastile pe care le purtam si sa ne aratam adevaratele fete. Dar nu s-a vrut aceasta lege, proiectul ei a fost tergiversat cativa ani. Daca vor cetatenii acestei tari asemenea oameni politici, securisti sau colaboratori ai Securitatii, n-au decat sa-i voteze, sa le acorde incredere. Scopul legii nu este decat acesta: "Mastile jos! Prezentati-va, domnilor!”, indiferent de pozitia pe care o ocupati in viata politica, in administratia tarii, in Parlament sau in lumea oamenilor de afaceri!
