Bucurestiul este de 16 ani fieful partidelor de dreapta. Victoria lui Crin Halaicu, in 1992, a facut din Primaria Capitalei prima reduta electorala cucerita de cei ce au simtit ca a te opune neocomunistilor este o datorie civica. De atunci incoace, a ajuns sa ni se para firesc ca Bucurestiul sa fie oferit ca mare premiu celor ce intruchipeaza cel mai bine idealurile reformiste, anticomuniste, justitiare. Un premiu politic pentru care s-a votat cu inima, uneori cu glanda si prea putin cu mintea. Asa au ajuns Halaicu si Lis primari.
Cati dintre bucuresteni au dat vreun pic de atentie programelor concrete prezentate de candidati? De altfel, nici nu era mare lucru de capul lor. Vorbe mari, cel mai adesea, fara studii si calcule serioase in spate. Important a fost pentru cei mai multi dintre noi ca prin votul pentru primarul Capitalei sa razbunam toate frustrarile pricinuite de optiunile electorale din restul tarii. Orasul a fost vazut ca un steag al democratiei infipt cu furie pe o harta colorata in rosu. Este foarte posibil insa ca, incepand cu 15 iunie 2008, votul politic pentru Capitala sa intre definitiv in istorie.
Doua lucruri s-au schimbat fundamental in ultimii 16 ani. In primul rand, problemele orasului s-au agravat pana la limita suportabilului. Traficul auto a ajuns pe primele locuri in lista grijilor noastre zilnice. Daca in anii ’90 cele mai mari temeri erau somajul si razboiul, astazi ne ingrozeste perspectiva ca in scurt timp vom petrece trei ore pe zi pe drumul dintre casa si slujba. Rafuielile violente din ce in ce mai dese dintre soferi arata cat de adanc a ajuns sa macine acest stres. Problema traficului, care a dus la o scadere a calitatii vietii, s-a cuplat cu o alta, la fel de revoltatoare: coruptia fara limite. Drumurile au ajuns un infern si pentru ca se afla permanent in reparatii, din cauza calitatii slabe a lucrarilor efectuate in trecut. Bucurestenii se simt prinsi intr-o morisca batjocoritoare, in care mogulii asfaltului, mana in mana cu protectorii lor politici, se imbogatesc pe banii si nervii lor. Se simt sfidati de cei care iau de la capat o data la doi-trei ani proiecte ce ar trebui sa reziste in mod normal 20 de ani.
Nu doar drumurile fac din Bucuresti un oras aproape insuportabil. Parcurile au ajuns tinta predilecta a dezvoltatorilor imobiliari si a patronilor de restaurante si baruri. Intr-un oras oricum inghesuit, cu o densitate de 9.000 de locuitori pe kilometru patrat, se betoneaza spatii verzi cu o furie criminala. Senzatia de sufocare este amplificata si de lipsa de coerenta cu care se construieste. In cartiere de case cu doua niveluri se dau autorizatii de construire pentru blocuri de noua etaje. Mutilarea inceputa de Ceausescu in unele zone istorice continua si astazi prin pasivitatea urbanistilor fata de ororile estetice ridicate de carnatarii imobiliari.
Insa nimic nu irita mai tare decat faptul ca nici macar cele mai simple probleme nu si-au gasit rezolvarea. Curatenia, de exemplu. Dincolo de marile bulevarde din centru, Bucurestiul ramane in continuare un oras murdar si neingrijit, in care maldarele de gunoaie pot rezista si saptamani intregi fara sa fie bagate in seama.
Peste toata lista nemultumirilor care ne racaie zilnic s-a suprapus convingerea ca toti primarii au abuzat, mai mult sau mai putin, de votul politic care le-a fost acordat. Ca au luat cecul in alb dat pentru gospodarirea orasului ca pe un dar, convinsi ca nu li se va cere niciodata socoteala. Ei bine, s-ar putea ca anul acesta cine si-a facut astfel de calcule sa se insele.
Din acest motiv, lupta dintre Vasile Blaga (PD-L) si Cristian Diaconescu (PSD) se anunta extrem de interesanta. Cu patru ani in urma, aproape oricine ar fi candidat din partea Aliantei D.A. ar fi castigat fluierand. De data aceasta, chiar si un politician redutabil ca Vasile Blaga va avea probleme. In 2004, Cristian Diaconescu ar fi obtinut chiar mai putine voturi decat Mircea Geoana. Astazi, are o sansa. In ciuda lipsei lui de experienta ca manager si a tandemului horror pe care il face cu Marean Vanghelie, ar putea fi beneficiarul unui vot negativ dat in contul prestatiei lui Videanu. PSD a primit in ultimii patru ani suficienta munitie impotriva partidului care a condus Primaria si destui oameni refuza sa vada pe chipul bland european al lui Diaconescu umbrele celor care l-au impins in fata si care de abia asteapta sa-l apuce de sfori.
Cu toate acestea, bucurestenii nu mai par dispusi sa plateasca cu sanatatea si cu nervii lor declaratii sforaitoare de vendeta politica in spatele carora nu se afla nimic altceva decat planuri viclene de a aduna bani pentru buzunarul propriu si pentru partid. Cred ca de aceasta data vor ciuli bine urechile ca sa afle cine are cu adevarat solutii pentru acest oras chinuit si chinuitor si cine pare capabil sa le si transforme in realitate.
