Prin declarația politică prin care i se cere președintelui Traian Băsescu să demisioneze pentru faptele fratelui său, Voiculescu, Tăriceanu și Ponta au transformat Parlamentul României în țigănie.
Când scriam că, sub guvernarea USL, România a intrat în era miștocrației, n-am fi crezut că actuala Putere va transforma actul de guvernare în țigănie și „instituția fundamentală a democrației“ românești, Parlamentul, în stabor. Citatul despre „instituția fundamentală…“ este luat din declarația Legislativului prin care i se solicită președintelui să demisioneze în urma arestării fratelui său pentru trafic de influență în favoarea clanului Bercea Mondial, o declarație care este foarte gravă, dar nu pentru că l-ar afecta în vreun fel pe Traian Băsescu, ci pentru că diluează și mai mult autoritatea Parlamentului și îi compromite încă și mai mult credibilitatea. Dacă, așa cum le place domnilor parlamentari să susțină, aceasta este instituția supremă sau fundamentală a democrației românești, declarația de miercuri este cea mai bună dovadă că democrația românească se află într-o criză extrem de gravă, cu consecințe incalculabile.
Parlamentul României a fost folosit cum au vrut, ca să nu spunem mai rău, Dan Voiculescu, Tăriceanu, Ponta și Antonescu la ambele tentative eșuate de demitere a lui Traian Băsescu. Au fost adoptate decizii abuzive, care au încălcat grav statul de drept, care au alarmat pe bună dreptate Occidentul. Parlamentul a fost o bună bucată de vreme un simplu refugiu pentru infractorii care doreau să se adăpostească sub umbrela imunității de Justiție, și este pe cale să își reia același rol cu seria de voturi transpartinice împotriva cererilor de arestare formulate de DNA. Monica Macovei tocmai a propus simplificarea procedurii de ridicare a imunității parlamentarilor și putem fi foarte siguri că această propunere nu numai că nu va fi adoptată, dar nici măcar nu va intra în dezbatere. Procurorii DNA sunt îngroziți când sunt obligați să aducă în comisiile juridice din Parlament documente din dosar cu care să justifice cererile de arestare pentru că, de fiecare dată când au prezentat dovezi sensibile, acestea au ajuns, inevitabil, la cunoștința celui vizat. La un moment dat, oameni de bine precum pesedistul Florin Iordache, au pretins ca procurorii să prezinte întregul dosar comisiilor parlamentare, ceea ce ar echivala cu a înmâna inculpatului toate armele acuzării și cu compromiterea cazului. Situații de acest fel au existat, iar acum procurorii se străduiesc să ferească de ochii parlamentarilor informațiile relevante pentru a putea salva cazul, ceea ce înseamnă că parlamentarii acționează, de fapt, ca o grupare infracțională și au transformat principalul for de dezbatere democratică într-o adunătură de mafioți. Dovezi? Încercarea de revocare a judecătorilor Curții Constituționale din vara lui 2012, dejucată în ultimul moment de președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Tentativa, din aceeași vară, de a modifica listele electorale DUPĂ referendum ca să iasă la număr cele 50%+1 din voturile necesare demiterii președintelui, dejucată tot de Comisie. „Marțea neagră“ în care, pe lângă grațierea și amnistia în masă a infractorilor, parlamentarii au vrut să se scoată CU TOTUL, pe ei și pe toți politicienii, de la primar și președinte de consiliu local și județean până la parlamentari și miniștri, de sub autoritatea Codului Penal, cea mai mare aberație antidemocratică din ultimii ani. Legea adoptată recent (și promovată de același Florin Iordache), prin care primarilor li se permite să facă parte din Adunările Generale ale Acționarilor ale companiilor de utilități, care limitează drastic autoritatea Agenției Naționale de Integritate și deschide calea abuzurilor și corupției.
Și ce face acest Parlament mânjit, compromis, terfelit și adus de către Tăriceanu și Ponta în situația de a se prostitua moral pentru Voiculescu? Adoptă o „declarație“ în care proclamă că „Traian Băsescu nu mai este îndreptăţit să asigure prestigiul, independenţa şi legitimitatea funcţiei prezidenţiale“. Ideea că Parlamentul poate să decidă ce este sau nu este îndreptățită să facă o persoană aleasă prin vot direct este atât de antidemocratică și de contrară oricărei idei de separație a puterilor în stat încât e greu de înțeles cum două partide ca PSD și PNL au căzut în această capcană de copii. Dar ceea ce face ca această declarație să fie atât de nocivă este lipsa ei de substanță, confuzia pe care o creează și lașitatea celor care au promovat-o. Declarația Parlamentului este lipsită de consecințe juridice pentru că cei care au adoptat-o erau conștienți că nu au nimic concret împotriva președintelui. Dacă aveau, l-ar fi suspendat imediat. Se fac comparații neghioabe cu Statele Unite: în afacerea Watergate, Nixon a fost cel care l-a autorizat pe procurorul general (care în America este și ministru de Justiție) să numească un procuror special în persoana lui Archibald Cox, care să ancheteze cazul. Când Cox a emis un ordin prin care cerea Casei Albe să producă înregistrările ce puteau dovedi că președintele știa despre operațiunile de ascultare ilegală a democraților, Nixon i-a demis pe procurorul general și pe adjunctul acestuia și nu s-a lăsat până nu a găsit pe cineva în Departamentul Justiției dispus să-l demită pe Cox. A fost încă unul din multele abuzuri care au dus la declanșarea procedurii de demitere de către Congres și, în cele din urmă, la singura demisie a unui președinte american. Or, nu există comparație între cele două cazuri. Băsescu nu a făcut nici un fel de presiuni, nici asupra Parchetului General, nici asupra DNA, în cazul fratelui său. Ceea nu înseamnă că nu are o responsabilitate morală, dar este limpede că nu are nici una legală. Declarația Parlamentului este echivalentul politic al unei manele. Este de prost gust și îl compromite pe cel care o emite. Când Băsescu acuză faptul că „Parlamentul a fraternizat cu clanul Bercea“ exagerează, dar nu exagerează prea mult, pentru că are, de fapt, dreptate atunci când afirmă că declarația se bazează exclusiv pe înregistrările clanului Bercea și pe acuzațiile aduse de acest clan țigănesc Laurei Kovesi și Liviei Stanciu. Ceea ce face din Parlament o „instanță paralelă“, aflată în opoziție cu instituțiile justiției de stat. Cât despre țigănirea lui Voiculescu și Tăriceanu pe la capitalele europene să facă presiuni asupra lui Băsescu să demisioneze, acesta este un episod atât de jalnic încât nu știi dacă să râzi că acești oameni sunt atât de slabi de înger că au ajuns să creadă în propria propagandă sau să plângi că leadership-ul țării a ajuns atât de jos.
Pentru că dacă Parlamentul țării s-a coborât atât de jos și a făcut din toată afacerea o chestiune obscenă, atunci scârba față de politic a unei mari părți a populației devine justificată. Nu poți să blamezi oamenii că vor, pe bună dreptate, să se țină departe de această țigănie. Pe acest fond, singurii care prosperă sunt dușmanii democrației, adepții formulelor extremiste. Este timpul ca această nuntă între legiuitori și infractori să ia sfârșit și ca Parlamentul să adopte propunerea Macovei și să renunțe complet la orice imunitate, să înceteze să mai protejeze corupții și incompatibilii și să-și refacă credibilitatea distrusă de personaje iresponsabile, ca Voiculescu, Ponta și Tăriceanu, înainte de a fi prea târziu.