Când a inițiat consultările cu partidele, ONG-urile și reprezentanții masei de oameni care, ieșind în stradă, a obținut demisiile lui Victor Ponta, Piedone și Gabriel Oprea, președintele Klaus Iohannis a spus limpede că urmărește nu numai o schimbare de guvern, ci și una de paradigmă. Un lucru lăudabil, dar și unica variantă rațională de a demonstra societății că, la nivelul de decizie al șefului statului, s-a înțeles corect spiritul protestelor din zilele care au urmat tragediei din clubul Colectiv.
Sigur, drumul va fi greu ca nimic altceva, va fi nevoie consecvența unui catâr, de o cantitate uriașă de inteligență și bună-credință, ca și de un arsenal întreg de strategii fine de comunicare.
Din acest punct de vedere, președintele își asumă un rol uriaș. Un rol în care, până la explozia străzii pe fondul scandalului Colectiv, nu dăduse prea multe semne că e în sfârșit pregătit să și intre. Iar prin desemnarea unui premier precum Dacian Cioloș, șeful statului a făcut primul pas. De văzut, prin urmare, cum va continua Iohannis în cadența pas cu pas, pe direcția asta.
Pentru că, iată, clasa politică personificată de strânsura numită Parlament a ținut ca în chiar ziua anunțului făcut de Cotroceni cu privire la persoana desemnată în locul lui Ponta, în Camera Deputaților să fie promovat pentru vot în ziua următoare, amendamentul-bombă care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor cu 10%, de la 1 decembrie.
Zic bombă, pentru că așa îl considera, cu numai câteva zile înainte de a fi demis de stradă, însuși Guvernul Ponta, prin vocea ministrului de Finanțe, Eugen Teodorovici. Bombă, pentru că asta înseamnă practic un efort bugetar suplimentar de câteva miliarde de lei pentru bugetul pe 2016, în condițiile în care economia nu duduie, iar reformele nu au fost preocuparea guvernării Ponta.
În sfârșit, zic bombă, întrucât miercuri, la numai o zi după anunțarea noului premier și introducerea în Parlament a amendamentului, acesta din urmă a fost și votat aproape cu unanimitate; în urale și pe fondul insalubru, în contextul de față, al ropotelor de aplauze.
Nebunia asta de majorare salarială a trecut în Camera Deputaților în ciuda oricăror legități economice, în lipsa deja cronicizată a unui studiu de impact și cu deplina cunoștință asupra potențialului nociv, pe care partidele – de la PSD, la PNL, ALDE, UNPR și UDMR – o posedau.
Chiar dacă bomba ticăie urât, asta nu i-a împiedicat pe parlamentari să o plaseze fix ziua în amiaza mare, iar sentimentul cu care am rămas după zilele de marți și miercuri este că s-a dorit transmiterea unui mesaj de forță; și președintelui, și viitorului premier, și străzii. Poate că în primul rând străzii!
Un mesaj încărcat de semnificații care toate converg spre ideea că stăpâni în această țară, indiferent de ceea ce cred milioane de oameni, trebuie să rămână tot grupurile de interese care azi se simt sugrumate de ofensiva anticorupție, care acum câteva zile au pierdut în luptă un premier prețios, care încă țin de căpăstru o sumă uriașă de parlamentari și lideri de partide în care s-a investit prea mult pentru a mai visa, vreunul dintre ei, că poate ieși din hățuri.
Dincolo de rezultatul votului, regia din Camera Deputaților a fost ea însăși tulnicul prin li s-a comunicat lui Iohannis, Cioloș și străzii că zarurile le vor arunca de fapt alte mâini. Iar regia a inclus prezența sindicaliștilor îmbuibați de miezul pe care-l molfăie din mâna corupătorilor politici, ca și aplauzele lor grotești care au însoțit votul prin care s-a consfințit jefuirea taxelor și impozitelor plătite de antreprenori și de profesioniștii care, singuri, mai dau oarecare consistență țesutului economic și social.
Stimabilii deputați și distinsele partide nu au vrut doar să mărească niște salarii ca să marcheze în avans puncte electorale pentru dubla de alegeri din 2016.
Au vrut, mai presus de toate, să le arate celor care așteaptă "schimbarea de paradigmă" că mașinăria de război a pornit mobilizarea, iar confruntarea va fi cruntă.
Miercuri s-a tras doar o salvă.
