În mod normal, răstitul lui Ponta la ziarişti, cum că -vezi Doamne!- nu mai vorbeşte decât cu cei care lucrează pentru trusturile ce sunt cu taxele la zi, ar trebui ignorat. Jurnaliştii normali din ţara asta nu stau să se uite în conturile patronilor lor şi abia după aceea se decid dacă îşi fac sau nu meseria. Oricât s-ar înfoia acum Ponta, până la urmă va trebui să răspundă atunci când e întrebat de un jurnalist, pentru că aşa funcţionează relaţia presă- politicieni: unii întreabă, alţii răspund.
Cum nu suntem însă într-o ţară normală, trebuie să judecăm reacţia premierului într-un context mult mai larg. Nu este deloc întâmplător că Ponta vorbeşte despre datoriile trusturilor de presă, într-o perioadă în care ANAF amendează şi chiar suspendă activitatea unor firme pentru abateri ridicole, cum ar fi neînregistrarea în casa de marcat a unei sume de câţiva lei. De asemenea, poate aţi remarcat numărul mare de maşini pe care scrie „ANAF Antifraudă” şi care au împânzit marile oraşe, în ultimul timp. Personal, văd cel puţin una în fiecare dimineaţă pe drumul spre serviciu.
Şi dacă tot suntem la capitolul ANAF- „spaima evazioniştilor”, poate aţi simţit şi voi şi duritatea cu care noi, contribuabilii, suntem trataţi în ultimul timp la administraţiile financiare unde mergem să ne plătim impozitele sau ne declarăm veniturile. În acest context aş vrea să povestesc, de pildă, experienţa mea personală de preşedinte al unei ONG, când am mers să depun la Fisc o declaraţie de inactivitate pentru anul trecut. După ce am trecut întâi pe la casieria de la parter şi am plătit statului impozitul datorat în calitate de persoană fizică, am urcat un etaj mai sus, la persoane juridice, să reglez şi problema asociaţiei. Aici am aflat că depăşisem termenul de depunere a respectivelor acte cu fix cinci zile. „Trei abateri aţi săvârşit, urmează să decidem ce amendă veţi primi”, mi-a spus inspectorul fiscal, cu tonul unui procuror care-mi enumera trei fapte de abuz în serviciu, deşi, repet, eu venisem acolo doar să declar că, de la înfiinţare până în prezent, asociaţia pe care o conduc nu a prestat nimic, nu a încasat nici un leu, deci nu datorează nimic ţării.
Nu aş avea nimic de comentat în legătură cu acest asalt al ANAF asupra tuturor contribuabililor din această ţară pentru că, până la urmă, toţi trebuie să ne plătim taxele şi impozitele. Aş putea să trec şi peste multe dintre aberaţiile care se întâmplă în aceste zile- Adevărul scrie, de pildă, că ANAF ar fi confiscat urzicile unei bătrâne din piaţă pentru că nu avea certificat de producător???- dacă aş fi convins că totul este făcut doar în scopul nobil al îndestulării bugetului de stat cu bani din care să se facă drumuri, autostrăzi, spitale şi să se plătească salarii mai mari medicilor şi profesorilor. Dar nu este aşa.
Cu un fost ministru al Finanţelor acuzat de corupţie la nivel înalt şi mai ales cu o ineficienţă dovedită în a lupta cu marea evaziune, înclin să cred că ANAF şi Guvernul sunt, în primul rând, într-o campanie de imagine. Campania care vine după ce şeful DNA, Codruţa Kovesi a acuzat această instituţie că nu a reuşit să recupereze decât 10% din prejudiciile din dosarele de corupţie finalizate cu hotărâri judecătoreşti, fapt care l-a nemulţumit atunci pe Victor Ponta. Chiar şi dacă procentul avansat de Kovesi nu ar fi corect, realitatea arată că DNA creşte spectaculos în încrederea populaţiei, ca urmare a activităţii sale din ultima perioadă, în timp ce ANAF face parte, în continuare, dintre instituţiile cel mai detestate din România. Motivele sunt numeroase şi pleacă de la modul cum e tratat simplul contribuabilul până la marile tunuri date statului, la care şefii Fiscului au închis ochii de-a lungul vremii.
Victor Ponta ar fi însă chiar ultimul om din această ţară care merită să fie purtătorul de drapel al acestei campanii. Când ai un cumnat anchetat pentru fraudă şi evaziune fiscală, un socru, de asemenea, urmărit penal într-un dosar în care paguba produsă statului s-ar ridica, potrivit procurorilor, la 300 de milioane de euro şi conduci un partid din care DNA ridică aproape zilnic câte un membru marcant e greu să fii purtătorul de cuvânt al luptei pentru recuperarea banilor furaţi ai României.
E foarte bine că, premierul nu-i are la inimă pe patronii de presă care au datorii la stat, dar oare supărarea aceasta vine din grija lui sinceră pentru banii ţării sau din frustrarea că nu a reuşit să-şi subordoneze toată mass-media din România, aşa cum a reuşit cu România TV şi Antena 3? Intuiţi probabil răspunsul.
În loc să-l văd pe premier cum se răfuieşte aiurea cu nişte ziarişti- care-şi plătesc impozitele, pentru că oricum nu au de ales- aş prefera să văd o conferinţă de presă în care Ponta, alături de şeful ANAF, prezintă un document care să ateste, spre exemplu, recuperarea unui prejudiu de 100 de milioane de euro- hai, fie şi 50 de milioane- de la un mare evazionist sau corupt din România. Fie el şi mogul de presă. Nu ar fi asta cea mai credibilă campanie de imagine pe care şi-ar putea-o face ANAF?
