O știre mică, trecută la rubrica “și altele” în presa noastră cu bătaie scurtă, ne arată că propaganda rusească se pregătește să descalece oficial în România.
Joi, 10 august, Consiliul Național al Audiovizualului a pus în discuție cererea de intrare pe piața românească a principalei televiziuni a regimului de la Kremlin. Cererea a fost depusă de o firmă din Iași, deținută de o altă firmă din Republica Moldova, care retransmite dincolo de Prut programele postului Rusia 1.
La ședința CNA, în urma căreia nu s-a luat încă nicio decizie, au fost prezenți și doi dintre reprezentanții solicitanților de licență. Pe nume Veaceslav Hristea și Evghenii Sergheev. Nume care, dacă-mi e permisă remarca, spun tot.
Dar și mai interesantă mi se pare intervenția unui membru al Consiliului, potrivit relatării revistei Forbes România. “Vor să deschidă o televiziune, nu încurcă pe nimeni. (…) Eu sunt pentru, dacă difuzează și – și, nu numai rusești. Avem televiziuni cu seriale turcești, coreene. De ce nu și rusești? Nu cred că poate să fie rău”, ar fi declarat Gabriel Tufeanu.
Pentru cei care nu știu de unde să-l ia pe acest domn obscur, parașutat în CNA la propunerea PSD, să precizăm că el provine din cercul lui Mazăre. Același Mazăre care ne sfătuia să salvăm litoralul românesc atrăgând cât mai mulți turiști ruși. Că, vorba aia, și rublele sunt bune!
Carevasăzică, propaganda lui Putin are deja cel puțin un susținător în CNA. Oficial. Pentru că, neoficial, ea e prezentă demult în țărișoara noastră. Și nu vorbim aici de mediul online. În care își face de cap prin intermediul unor portaluri agresive precum Russia Today sau Sputnik, în limba română. Ori cu ajutorul “idioților utili” de la Critic Atac, tribuna neomarxiștilor și rusofililor autohtoni.
O altă știre, la fel de neînsemnată la prima vedere, ne dezvăluie că o bancă dubioasă, cu sediul la Moscova, a devenit acționar la postul Digi 24. Informație confirmată, pentru Ziarul Financiar, chiar de președintele băncii, Nikolay Kosov.
Așa se explică de ce televiziunea căreia unii confrați i-au lipit mai în glumă, mai în serios eticheta UM (Unitate Militară) a început să joace de la o vreme la două capete. Vezi interviul de la începutul anului cu noul ambasador al Federației Ruse la București, Valeri Kuzmin, urmat la nici o lună de interviul cu ideologul regimului de la Kremlin, Aleksandr Dughin.
Amatorii de speculații ar putea găsi o explicație și în legăturile patronului de la Digi 24 cu sportul. Miliardarul fără chip, Zoltan Teszari, a fost campion la judo. Pasiune împărtășită de un alt român celebru, Marius Vizer, președintele federației europene de profil. Cel care se poate lăuda cu prietenia lui Putin, dacă e să ținem seama de fotografiile publicate pe pagina de internet a liderului de la Kremlin.
Povestea din spatele acestei achiziții media e însă halucinantă.
Banca Internațională de Investiții (IIB, conform acronimului englezesc) este o instituție înființată de Uniunea Sovietică prin anii ’70, alături de alte state din blocul socialist, printre care și România. Căzută în desuetudine după ’89, ea a fost repusă pe picioare acum câțiva ani, la inițiativa Kremlinului. Culmea e că România a ratificat aderarea la IIB sub fosta guvernare tehnocrată. Documentul e semnat de trei miniștri: Anca Dragu de la Finanțe, Lazăr Comănescu de la Externe și Raluca Prună de la Justiție.
Că printre semnatari se numără tovarășul Comănescu, intrat în diplomație pe timpul frăției româno-sovietice, nu ne miră. Surprinzătoare ni s-ar putea părea doar semnăturile celor două doamne venite la Palatul Victoria direct de la Bruxelles. Unde înțeleg că au învățat că Rusia lui Putin e în contradicție cu democrația și cu drepturile omului. Alea care în România sunt, pentru una dintre ele, „un lux teoretic”.
Asta dacă nu-l recitim pe Zinoviev. Din care citează, mai nou, Raluca Prună pe Facebook. Știți, postarea în care fostul ministru al Justiției scrie, printre altele, că votantul tipic pesedist e un mediocru, un dezavantajat social și un bețiv care-și bate copiii.
Numai că Zinoviev, fostul disident anticomunist, autor al celebrei cărți “Homo Sovieticus”, a luat-o razna la bătrânețe. În 1999 a dat un interviu în Le Figaro în care acuza Occidentul care îl găzduise. Și, tot în același an, în care Putin devenea prim-ministru, s-a întors în Rusia. După care a scris “O tragedie rusească”, în care deplângea destrămarea URSS.
Sigur, că doamna Prună nu l-a citit până la capăt pe Zinoviev nu-i o problemă. Problema e că a contrasemnat fără să clipească revenirea statului român în banca-pușculiță a Kremlinului. Care are, acum, și spațiu de emisie TV.
