După ce l-a lichidat pe Nicușor Dan, USR s-a transformat într-o congregație de secte tot mai opace la influențele externe.
Alegerile interne se țin cu ușile închise, iar cei care doresc să se înscrie în partid sunt trecuți prin proceduri lungi și umilitoare, care-i descurajează. Să nu ne facem iluzii și să nu credem că acesta este un comportament irațional, care va fi corectat în timp. Nu. Un grup de cetățeni, mai mult sau mai puțin mediocrii, s-au suit în spinarea lui Nicușor Dan, care i-a făcut parlamentari sau consilieri locali, iar acum au pus mâna pe partid și nu vor să-l scape din mână. Primirile în USR sunt atât de complicate pentru că cei care conduc acum partidul se tem de concurență. Să nu mă înțelegeți greșit: nu uit că Nicușor Dan a fost primul care a închis partidul, în momentul în care a existat riscul ca Dacian Cioloș să se înscrie în USR.
Desigur, în USR există și mulți oameni buni care fac o opoziție la PSD așa cum nu s-a mai făcut de pe vremea când Emil Boc era deputat. Mai mult, pentru prima oară în ultimii 25 de ani există o rezistență activă în consiliile Capitalei. S-a spart concubinajul secret dintre consilierii din opoziție și primari, există o monitorizare atentă a activității lui Firea și a apărut chiar o concurență bună între potențialii candidați la postul de edil-șef. Deci, cu siguranță, apariția USR a schimbat în bine viața politică a Bucureștiului și a României. Acum o săptămână, un deputat USR, Claudiu Năsui, a salvat obrazul întregii opoziții, atunci când premierul Mihai Tudose a venit în Parlament ca să-și debiteze propaganda.
Dar direcția pe care merge USR, dacă există așa ceva, este greșită. În spatele unor personaje care se bat – de la Năsui la Clotilde Armand și Guilhem Moulin – s-a format un grup de oportuniști care nu se deosebește prea mult de ceea ce ne-a oferit și până acum clasa politică. După 26 de ani de presă, știu foarte bine să fac diferența între oamenii care se bat serios cu PSD-ul și cei care o fac pur formal. Latră fără să muște. Pe unii îi suspectez că se tem ca nu cumva PSD să scoată din dulap scheletele din vremea în care erau demnitari în guvernarea tehnocrată. În plus, partidul pare blocat în dezbaterea despre familia tradițională, ignorând teme precum pensiile speciale, sistemul de sănătate sau educația. Nu înțeleg de ce USR nu depune un proiect de abrogare a pensiilor speciale și s-a limitat la cele ale parlamentarilor – un gest spectaculos, dar fără impact bugetar major.
Tribalizarea USR, dacă va continua, va avea efecte dramatice: tot mai mulți alegători își vor pierde încrederea în „partidele noi”, vor absenta de la procesul electoral și vor crede că democrația a eșuat în România.
