A fost nevoie de mai puțin de o lună, de la votul din 25 martie privind arestarea lui Dan Șova, pentru ca Senatul României să fie compromis total de către Călin Popescu Tăriceanu și de clica din jurul lui Victor Ponta. Prin acțiunile sale nedemne, Senatul a oferit cel mai bun argument pentru desființarea sa în acord cu referendumul din 2009. Dar dacă o grupare aparent criminală folosește instituțiile democrației în interes personal, atunci răspunsul nu poate fi distrugerea democrației.
Până acum două zile, când am citit articolul lui Andrei Cornea din revista 22 despre „obscurantismul cool“ al mișcării antivaccinare, habar n-aveam cine este Olivia Steer sau că există o mișcare antivaccinare în România, care pare să aibă mai mulți adepți în Bucureștiul „luminat“ decât în restul țării. Din câte am înțeles, această mișcare bizară, susținută de grupuri care se consideră ortodoxe – să ne bată Dumnezeu dacă vedem vreo legătură între a-l mărturisi pe Hristos mort pe Cruce și Înviat și vaccinul antirujeolă, dar asta-i altă poveste –, militează pentru suprimarea vaccinării la copii, pentru că ea crede că statul corupt, în complicitate cu marile corporații farmaceutice, impune în mod discreționar vaccinuri nenecesare și potențial dăunătoare pentru copii. Refuzul vaccinării ar fi generat, așadar, de convingerea că asociația stat-corporații este una de natură diabolică, între entități, la rândul lor, diabolice, care conspiră împotriva individului. Altfel spus, neîncrederea profundă în Stat ar justifica, într-un fel, refuzul vaccinării. Această concluzie este tulburătoare fiindcă – fiind, la rândul nostru, adepții unei neîncrederi de principiu în Stat – n-am vrea să fim asociați cu un posibil titlu viitor potrivit căruia „Neîncrederea în Stat readuce variola în lume“.
În realitate, avem de-a face cu o soluție greșită la o problemă reală. Statul român este profund corupt, la fel și sistemul medical și, de multă vreme, cei care s-au aflat în fruntea puterilor executivă și legislativă au acționat în complicitate criminală cu marii producători farmaceutici, pentru a distorsiona piața astfel încât să-și asigure profituri uriașe și nemeritate. Dar nici Statul, nici corporațiile nu sunt, în sine, diabolice. Ambele sunt însă înclinate să facă abuz de puterea de care dispun și de aceea trebuie ținute în permanență sub control civil. Altfel spus, răspunsul la corupția Statului constă în separația puterilor în stat și controlul democratic, după cum răspunsul la abuzul de putere al corporațiilor constă în întărirea regulilor concurenței și eliminarea privilegiilor legislative. Răspunsul la corupție nu poate consta în negarea științei și punerea în pericol a sănătății celor care nu pot decide pentru ei înșiși. Răspunsul este și mai multă știință. La fel, nu poate fi refuzul democrației și al pieței libere, ci și mai multă democrație și, da, mai multă piață liberă.
Și așa ajungem la una dintre instituțiile democrației românești – Senatul – care pare compromisă dincolo de posibilitatea mântuirii democratice. În 2009, când Traian Băsescu a convocat referendumul pentru 300 de parlamentari și Parlament unicameral – ultimul referendum valid, de altfel –, Călin Popescu Tăriceanu s-a remarcat ca un adversar al Parlamentului unicameral și un apărător al virtuților democratice al celei de-a doua Camere. Acum înțelegem mai bine de ce. De aproape o lună asistăm la o mascaradă josnică în care Tăriceanu și majoritatea PSD stâlcesc fără rușine Constituția și legile țării cu singurul scop de a-l salva de arestare pe Dan Șova. Deși Senatul a votat în majoritatea sa pentru încuviințarea arestării, Tăriceanu și PSD s-au folosit de o prevedere neconstituțională din statut pentru a proclama că, de fapt, s-a votat împotriva arestării. Ceea ce a dus la contestarea de către CSM a hotărârii, la intervenția Curții Constituționale și la evocarea de către DNA a acuzației de obstrucționare a Justiției. Nu vrem să folosim cuvinte tari, dar în această lună Senatul României a fost folosit fără rușine ca o damă de consum de cei care au ținut să-l scape pe Șova. Acest Dan Șova nu are suficientă putere pentru a determina un asemenea curs al evenimentelor, dar Victor Ponta are. Iar Victor Ponta, fost prieten și asociat cu amintitul Șova, a dovedit de prea multe ori în cariera sa că este perfect capabil să calce pe cadavrele politice ale celor mai apropiați colaboratori și chiar mentori, ca să presupunem că a violat Senatul României doar din prietenie pentru Șova. Cel mai probabil este că a declanșat această luptă cu instituțiile fundamentale ale statului pentru a bloca orice cale de acces posibilă a DNA către el însuși. Pentru a se proteja pe sine, familia sa și clica sa de clienți, Ponta a mers până acolo încât a distrus legitimitatea unei instituții cum este Senatul României.
De aceea, desființarea Senatului sau a Parlamentului însuși – care a acționat în nenumărate rânduri ca paravan pentru infractori și ca inamic al statului de drept în 2012 – pare o soluție astăzi pentru mulți români care cad pradă tot mai mult unui mit autoritar mesianic. Dar asta ar fi ca și cum ai refuza vaccinul. Irațional și absurd. Soluția este îndepărtarea clicii lui Ponta și a grupurilor de interese infracționale care parazitează democrația românească. Soluția o constituie întărirea independenței Justiției și reformarea instituțiilor democratice în sensul unei mai mari reprezentativități și a respectării legii. Mai multă democrație, mai mult stat de drept și mai multă piață liberă.
