Cel mai grav mesaj transmis de eliberarea controversată a lui Dan Voiculescu este că s-a dat liber din nou la furat. După ce a reușit, cu greu, să aplice arogantul sfat din 2009 al lui Sorin Ovidiu Vîntu, întărindu-se, statul român, prin instituțiile sale de impunere a legii, redevine slab.
Curtea Constituțională, până anul trecut o instituție de ultim reper pentru stoparea agresiunilor asupra Justiției, a devenit unul dintre brațele prin care regulile sunt relaxate în favoarea celor care vor să le calce. Direcția Națională Anticorupție, răvășită de tot mai multe scandaluri interne și externe, nu mai reușește să producă dosare penale relevante. Guvernul și Parlamentul au rămas doar două arme în mâna lui Liviu Dragnea, cel care vrea să se salveze de închisoare chiar dacă distruge România. Polițiștii sunt omorâți în gară, pentru că patrulează singuri, din lipsă de personal. Agenții rutieri îi amenință pe cei opriți în trafic cu Antena 3, în loc să aplice regulamentele.
Iar mesajul nu se oprește la politicieni veroși. Pentru lumea interlopă românească, infractorii cu guler alb funcționează ca un model. Când vedete media precum Gigi Becali transmiteau pe toate canalele că nu au frică de procurori („Mi se rupe p..a de DNA“, declara latifundiarul de Pipera în 2008), și interlopii se comportau cu curaj și relaxare în fața autorităților fără autoritate.
Intensificarea luptei anticorupție, dar mai ales condamnarea la închisoare a unor personaje ce păreau până atunci de neatins – Adrian Năstase, Sorin Ovidiu Vîntu, Gigi Becali – au mai tăiat și din tupeul interlopilor. Faptul e remarcat strălucit de Adrian Schiop, autorul unei lucrări științifice despre lumea manelelor. Cercetătorul a constatat că discursul melodiilor dedicate infractorilor s-a schimbat radical o dată cu întărirea statului. Dacă inițial, în anii 1990-2000, maneliștii și cei care le plăteau dedicații cântau aproape pe față despre fărădelegile comise („Trag cu cardul miliardul/Am mai mulți bani ca SAPARD-ul“), ulterior faptele penale sunt ascunse în mesaje diluate. „Nu cred că e hazardată o ipoteză care afirmă că universul de discurs evoluează o dată cu organizarea şi profesionalizarea lumii interlope: în anii ei de început, infracţionalitatea era reprezentată de eroi locali care nu vedeau o problemă în a fi celebraţi pentru ceea ce sunt, cu toate strategiile lor financiare chestionabile la vedere: infracţiunile erau mărunte, poliţia – timidă (întrucât era stigmatizată de asocierea cu organele represive ale vechiului regim) şi foarte coruptă. Anii 2000 aduc o întărire a autorităţilor“, scrie Adrian Schiop în teza sa de doctorat „Șmecherie și lume rea: universul social al manelelor“.
Și tot cercetătorul remarca acum un an: „Concomitent cu aceasta, justiţia a început să funcţioneze în România, nu doar interlopi, ci şi oameni politici importanţi au început să cadă la închisoare (cazul fostului prim-ministru Adrian Năstase, condamnat întâi la doi ani, apoi la trei ani, este ilustrativ în acest sens). Or, a te lăuda cu şmecheria a devenit, probabil, periculos, întrucât autorităţile nu te mai pot proteja, poliţia nu-ţi mai ţine spatele“.
Ei bine, eliberarea lui Dan Voiculescu, după ce a executat doar doi ani și 11 luni de închisoare din cei 10 ani la care a fost condamnat, după ce a plătit mai puțin de 4% din prejudiciul de 60 milioane de euro și după o dubioasă internare în spital, pe motiv de ocluzie intestinală, care s-a vindecat miraculos în ziua în care instanța a decis întreruperea pedepsei, are acum o semnificație inversă.
Adăugată numeroaselor greșeli care s-au făcut în ultimii ani în lupta anticorupție, asaltului neîntrerupt al PSD asupra Justiției și atacurilor zilnice, prin intermediul unei părți a presei, asupra instituțiilor statului, ieșirea din închisoare a lui Dan Voiculescu întregește mesajul pe care-l așteptau nu doar politicienii și oamenii de afaceri penali, ci și lumea interlopă a României: s-a dat din nou liber la furat fără teama de consecințe.
Urmăreşte-l pe jurnalistul Răzvan Chiruţă şi pe reţelele sociale
